Cleric, substantiv
Sinonime:
abate, capelan, călugăr, coadjutor, congregaționist, druid, ecleziast, iezuit, lazarist, mag, marabut, oficiant, pastor, preot, reverend, seminarist, vicar, (învechit) duhovnic.
Clerical (clericală), adjectiv Sinonime:
preoţesc, bisericesc, ecleziastic, popesc.
Bisericesc (bisericească), adjectiv Sinonime:
ecleziastic, clerical, preoţesc, popesc; abațial; păstoresc, pastoral.
Ecleziastic (ecleziastică), adjectiv Sinonime:
bisericesc, clerical, preoţesc, popesc.
Preoțesc (preoțească), adjectiv
Sinonime:
clerical, de preot, duhovnicesc, ecleziastic, hieratic, păstoresc, popesc, sacerdotal, (învechit) pastoral, (învechit) păstoricesc, (învechit) păstornic, (învechit) păstornicesc, (învechit) prezbiterial; (variante) preotesc, (învechit) preutesc, (învechit) preuțesc.
Duhovnic, substantiv
Sinonime:
confesor, părinte spiritual; cleric.
Hirotoni, verb
Sinonime:
a hirotonisi, a ridica în rang un cleric.
Congregaționist, substantiv
Sinonime:
cleric, iezuit, lazarist, oratorian, protestant.
Deservent, substantiv
Sinonime:
cleric, părinte, preot.
Vlădicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
chiriarhicesc, clerical, de vlădică, diecezan, domnesc, eparhial, episcopal, voievodal, (regional; despre cai) gras.
