Clanţ, substantiv
Sinonime: cioc, clonţ, plisc.  Clanţă, substantiv
Sinonime: ivăr, încuietoare, (regional) zimpirig, (Moldova) clampă, (Transilvania) clenci, (Banat) clenţaică, (prin Transilvania) rătez, (Banat) şnală, (Transilvania şi Oltenia) verver; (figurat) gură.  Clănţăneală, substantiv
Sinonime: clănţănire, clănţănit, clănţănitură, dârdâială, dârdâit; flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie.  Clănţăni, verb
Sinonime: a tremura de frig, a dârdâi; a clămpăni, a ciondăni, a ciorovăi, a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni.  Clănţănire, substantiv
Sinonime: clănţănit.  Clănţănit, substantiv
Sinonime: clănţăneală, clănţănire, clănţănitură, dârdâială, dârdâit.  Clănţănitură, substantiv
Sinonime: clănţănit.  Clănțău, substantiv masculin
Sinonime: flecar, palavragiu, clămpănitor; (figurat) trădător, turnător, pârâtor, informator, coadă de topor.

Clănţău, adjectiv
Sinonime: flecar.  

---

Cioc, substantiv neutru
Sinonime: clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea.

Cioc, interjecție
Sinonime: toc!  Clămpăni, verb
Sinonime: (figurat) a flecări, a pălăvrăgi, a vorbi vrute şi nevrute; a clănţăni.  Clenci, substantiv
Sinonime: cârlig; (figurat) motiv, pricină, cauză; (figurat) tâlc, înţeles, semnificaţie, sens, dedesubt; clanţă, gătej, ivăr, încuietoare; măsea; surcea, surcică, uscătură, vreasc.  Clonţ, substantiv neutru
Sinonime: cioc, plisc, (familiar) gură, cloanţă, clanţă.  Dârdâi, verb
Sinonime: a tremura, a clănţăni, a cutremura; a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni.  Farfara (farfarale), substantiv feminin (învechit)
Sinonime: flecar, palavragiu, vorbăreţ, guraliv, limbut, clănţău, vorbă-lungă.  Flecări, verb
Sinonime: a spune fleacuri, a spune vorbe de clacă, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (popular) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăifăsui, a tăinui, a troncăni, (învechit şi regional) a spori, (regional) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Moldova) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olteniei) a prociti, (prin Moldova) a pruji, (Transilvania) a stroncăni, (prin Muntenia) a tândăli, (Banat) a tonoci, (învechit) a bârfi, a limbuți, a vorovi, (familiar) a pupăi, (figurat) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dârdâi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca.  Gură, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.  Gureş (gureșă), adjectiv
Sinonime: clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Ivăr, substantiv neutru
Sinonime: zăvor, clanţă, încuietoare.  Limbuţie, substantiv feminin
Sinonime: baliverne, beție de cuvinte, fleacuri, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, locvacitate, logoree, minciuni, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, povești, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănire, trăncănit, treanca-fleanca, verbalism, verbozitate, verzi și uscate, volubilitate, vorbă multă și fără rost, vorbăraie, vorbărie, vorbe de clacă, vorbe goale, vorbe în vânt, vrute și nevrute, (depreciativ) poliloghie, (familiar) brașoave, (familiar) gogoși (de tufă), (familiar) palavre, (familiar) taclale, (figurat) clănțăneală, (figurat) dârdâială, (figurat) dârdâit, (figurat) frazeologie, (franțuzism) facondă, (franțuzism) verbiaj, (învechit) elocvență, (învechit) trancana, (Moldova) leorbăială, (popular și familiar) sporovăială, (prin Muntenia) procovanță, (regional) lehăit, (regional) pălăvăcăială, (regional) pălăvrăgitură, (regional) pălăvrit, (Transilvania) stroncănire.  Locvace, adjectiv
Sinonime: bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Clampă, substantiv
Sinonime: clanţă, ivăr, încuietoare; cal înalt și slab, animal grebănos.  Clenţaică, substantiv
Sinonime: clanţă, ivăr, încuietoare.  Dârdală, substantiv
Sinonime: amendă, gloabă, mârţoagă, penalitate, penalizare; om flecar, om de nimic; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Dârdâială, substantiv
Sinonime: tremurătură, clănţănit; flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie.  Dârdâit, substantiv
Sinonime: tremurătură, clănţănit; flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie.  Flecăreală, substantiv
Sinonime: flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbă de clacă, vorbăraie, vorbărie, (livresc) locvacitate, logoree, verbalism, verbiaj, verbigerație, verbozitate, (regional) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Moldova) leorbăială, (prin Muntenia) procovanță, (Transilvania) stroncănire, (figurat) clănțăneală, dârdâială, dârdâit.  Flecar, substantiv și adjectiv
Sinonime: clănţău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbareţ, vorbă-lungă, (livresc) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscaş, taclagiu, (popular şi familiar) farfara, (popular) gureş, toacă-gură, (învechit şi regional) spornic, vorbăreţ, (regional) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Moldova) dârdală, lehău, leorbău, (Transilvania) stroncănitor, (prin Muntenia) tândălit, (Moldova) trăncălău, (învechit) limbareț, vorovaci, (familiar) moftangiu, (rar, familiar) moftolog, mofturean, (figurat) meliță.  Zimpirig, substantiv
Sinonime: clanţă, ivăr, încuietoare.  Carabă, substantiv
Sinonime: (regional) fluier, tub de cimpoi; femur, picior; clanță, cotoroanță; (argou) palmă.  Mănuşă, substantiv
Sinonime: bată, clanță, coadă de unealtă, coarbă, cocârlă, fiare (pentru deținuți), fofează, ivăr, (îmbrăcăminte pentru mâini) mitenă, leucă, mănunchi, măsea, mână, mâner, picior, popic, schimbătoare, snop, stâlpuşor, toartă, ţepuşă, (învechit) brânca, (regional) baier, (regional) cotoi, (variantă) mânușe.  Stroncănitor, substantiv
Sinonime: mustuitor; (și adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Pălăvrăgit, substantiv
Sinonime: flecăreală; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Lehău, substantiv și adjectiv
Sinonime: clănţău, flecar, guraliv, limbut, mincinos, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Espagnoletă, substantiv
Sinonime: clanță, cremonă, închizătoare, mâner.  Moftolog, substantiv (și adjectiv)
Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, limbut, moftangiu, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.  Vorbă-lungă, substantiv (și adjectiv)
Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț, (familiar) moftangiu, (familiar) moftolog, (familiar) mofturean, (figurat) meliță, (învechit și regional) spornic, (învechit și regional) vorbareț, (învechit) limbareț, (învechit) vorovaci, (livresc) locvace, (Moldova) dârdală, (Moldova) trăncălău, (popular și familiar) farfara, (popular) gureș, (popular) toacă-gură, (prin Muntenia) tândălit, (rar) ploscar, (rar) ploscaș, (rar) taclagiu, (regional) lehau, (regional) leorbău, (regional) pălăvatic, (regional) pălăvrăgit, (regional) tololoi, (regional) vorbar, (Transilvania) stroncănitor.  Cleanț, substantiv (regional)
Sinonime: clanț, clonț, defileu, pas, picior de deal, râpă stâncoasă, stâncă, trecătoare, țanc, (învechit) zgheanț, (regional) cățin, (regional) cheanț, (regional) janț, (regional) prihod, (regional) priod, (regional) ștean.  Taclagiu, substantiv și adjectiv
Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.  Șnală, substantiv (regional)
Sinonime: clanță, ivăr, încuietoare; agrafă, bold.  Tololoi, substantiv (regional)
Sinonime: balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot; clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.  Limbareţ, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

Limbăreț, adjectiv
Sinonime: limbut.  Mânună, substantiv (regional)
Sinonime: clanță, mănunchi.  Cronț, interjecție
Sinonime: clanț, clonț, cranț, ronț.  Trăncălău, substantiv (regional)
Sinonime: clănțău, flecar, guraliv, limbut, neîndemânatic, palavragiu, prost, vorbă-lungă, vorbăreț, (regional) trăncănău; trap.