Ciup, substantiv
Sinonime:
cioc, clonţ, plisc.
Ciupag, substantiv (regional)
Sinonime:
corsaj, ie, mânecar, pieptar, scurteicuţă, vestă, (învechit) (argotic) pălărie (tare), (regional) ciupăgar, (variantă) ciupeag.
Ciupăgar, substantiv (regional)
Sinonime:
brasieră, ciupag, (regional) ciupeag, (variantă) ciupăgariu.
Ciupeag, substantiv (regional)
Sinonime:
ciupag.
Ciupeală, substantiv
Sinonime:
ciupitură, pişcătură.
Ciupeli, verb
Sinonime:
a jumuli (o pasăre), a smulge părul de pe porcul tăiat, a pârli; a fura câte puțin, a șterpeli.
Ciupercă, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) hrib, (la plural) fungi, (popular) burete; (ciupercă de pivniţă) burete-de-casă; (ciupercă de brad) pita-vacii; (ciupercă de pe coastă) pitarcă; (ciupercă domnească) pitarcă; (ciupercă puturoasă) băloşel.
Ciupercuță, substantiv
Sinonime:
ciupercă (mică).
Ciupi, verb
Sinonime:
a (se) pişca, (popular) a ţicura, (regional) a picura, a pişcura, (Transilvania) a piţiga; a ciuguli, (popular) a piguli; a înţepa; (figurat) a scărpina; (figurat) a fura, a sustrage, a ciordi, a şterpeli; a ameţi, a chercheli, a îmbăta, a turmenta.
Ciupire, substantiv
Sinonime:
ciupit, pişcare, pişcat.
Ciupit, adjectiv
Sinonime:
înţepat, pişcat. Ciupit, substantiv
Sinonime:
ciupire.
Ciupitură, substantiv feminin Sinonime:
pişcătură, înţepătură; semn, cicatrice.
Ameţi, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Burete, substantiv masculin Sinonime:
ciupercă, hrib, mănătarcă; spongie; obiect poros.
Chercheli, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) ameți, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Cioc, substantiv neutru
Sinonime:
clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea. Cioc, interjecție
Sinonime:
toc!
Ciordi, verb (argou) Sinonime:
a fura, a şterpeli, a ciupi, a sustrage.
Ciuguli, verb
Sinonime:
a (se) certa, a ascuți prost (un obiect), a ciupi, a culege de ici și de acolo, a lăsa urme, a legumi, a mânca puţin, a se drăgosti, a se giugiuli, a se mângâia, a spicui, (popular) a piguli, (regional; figurat) a (se) săruta, (variantă) a ciogoli, (variantă) a ciumeli, (variantă) a ciumuli.
Mânca, verb Sinonime:
a mesteca, a înghiţi; a se hrăni, a se alimenta; (figurat) a omite, a lua; (figurat) a nimici, a răpune, a distruge, a prăpădi; a pişca, a ciupi, a roade, a măcina.
Pişca, verb
Sinonime:
a ciupi, a piguli, a ciuguli; a înţepa, a ustura; a muşca, (figurat) a ironiza, a critica; a şfichiui, a pocni, a atinge; (familiar) a fura, a şterpeli, a lua; a descreşte, a micşora, a reduce, a scădea.
Văcălie, substantiv feminin (popular) Sinonime:
veşcă, cerc, marginea sitei; ciupercă, burete.
Acervul, substantiv masculin
Sinonime:
(botanică) grămadă mică; glomerul de flori sau de fructe; conidiofori asociaţi la ciupercile parazite; himeniu nud.
Băloşel, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.
Popenchi, substantiv
Sinonime:
(numele a două specii de ciuperci comestibile) căciula-şerpelui, buretele-calului.
Chirlaucă, substantiv
Sinonime:
(regional) (prună tânără atacată și deformată de o ciupercă specifică) hurlup; urlup.
Cipici, substantiv la plural
Sinonime:
(la plural) ciupici, țipici, balerini; (la plural) opinci, târlici.
Nemţişor, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) gâlceavă, (la plural) nemerişori, pinten, (la plural) pintenaşi, (la plural) taponişi, (la plural) toporaşi, (la plural) totnici, cizma-cucului, mărarul-câmpului; (nemţişor-de-grădină) surguci; (la plural) ciuperci comestibile, urechiușe.
Conidie, substantiv
Sinonime:
(botanică) (germen de ciupercă) conidiospor.
Fungus, substantiv
Sinonime:
fongus, (la plural) fungi, ciupercă.
Frunzărire, substantiv
Sinonime:
citire superficială, foiletare, frunzăreală, frunzărit, răsfoială, răsfoire; ciugulire, ciupire, gustare.
Fungi, substantiv la plural
Sinonime:
ciupercă.
Furtişag, substantiv
Sinonime:
furt, ciupeală, (familiar) găinărie.
Zigomicete, substantiv la plural
Sinonime:
(clasă de ciuperci inferioare) mucoracee.
Pileat (pileată), adjectiv
Sinonime:
(despre ciuperci) cu pălărie.
Criptogame, substantiv la plural
Sinonime:
sporofite; (criptogamă vasculară) ferigă, (la plural) licopodiacee, pteridofită; (criptogamă avasculară) algă, briofită, ciupercă, lichen, muşchi, talofită.
Piguli, verb
Sinonime:
a ciuguli, a ciupi, a fura puțin câte puțin (pe nesimțite), a lua câte puțin (dintr-un aliment), a lucra cu migală, a migăli, a plivi.
Levură, substantiv
Sinonime:
agent, bacil, bacterie, ciupercă, diastază, drojdie, enzimă, ferment, germen, microorganism, oidium.
Himenomicetă, substantiv (mai ales la plural)
Sinonime:
agarici, ciupercă, clavar, coprin, lactar, rusulă.
Agarici, substantiv
Sinonime:
(botanică) ciupercă, fungi; (figurat) idiot, nerod, prost, stupid, tâmp, tâmpit.
Fongus, substantiv
Sinonime:
ciupercă de mare, spongie; cancer, fungozitate, tumoare; (variantă) fungus.
Coprin, substantiv
Sinonime:
burete-de-rouă, ciupercă, himenomicetă.
Bazidie, substantiv
Sinonime:
(la ciuperci) ască, himen, himeniu.
Pişcătură, substantiv
Sinonime:
ciupitură, fărâmă, fir, ironie, înțepătură, persiflare, pic, picătură, strop, zeflemea, (figurat) scânteie, (Moldova și Muntenia) sleamă, (regional) piculete, (regional) strelice, (regional) țâră.
Pileus, substantiv
Sinonime:
bonetă; (botanică) pălărie (de ciupercă).
Criptococ, substantiv
Sinonime:
(biologie) ciupercă levuriformă, levură.
Scăldușă, substantiv (regional)
Sinonime:
albie, baie, cadă, ciupă, îmbăiere, scăldătoare, scăldușcă, spălare, vas; (figurat; învechit) curățire de păcate.
Pişcare, substantiv
Sinonime:
ciupeală, ciupire, ciupit, ciupitură, pișcat, pișcătură.
Ciuguleală, substantiv
Sinonime:
ascuțire proastă, ceartă, ciugulire, ciugulit, ciupire, lăsare de urme, mâncat frugal, (regional; figurat) sărutare; boabe, grăunțe.
Ciugulit, adjectiv
Sinonime:
ascuțit prost, certat, ciupit, înregistrat vag și rar, pigulit, (regional; figurat) sărutat. Ciugulit, substantiv
Sinonime:
ciuguleală.
Cozac, substantiv (regional)
Sinonime:
cazac; (botanică) ciupercă de stejeriș, mânătarcă, pitoancă.
Micetism, substantiv
Sinonime:
(medicină) intoxicație cu ciuperci.
Paltonaș, substantiv
Sinonime:
palton (mic), (regional) ciupag, (regional) scurteicuță.
Burete-de-casă, substantiv
Sinonime:
(botanică) ciupercă de pivniță.
Înțepătură, substantiv
Sinonime:
bold, ciupitură, cui, furnicătură, împungătură, împunsătură, înghimpătură, înjunghietură, înțepare, junghi, junghietură, pișcătură, (figurat) aluzie răutăcioasă, (figurat) ironie, (figurat) persiflare, (figurat) săgeată, (figurat) săgetătură, (figurat) șfichiuitură, (figurat) zeflemea, (grecism învechit) nixis, (învechit) puntură, (medicină) puncție, (popular și figurat) tăietură, (popular) stricnitură, (regional) picneală.
Pitușcă, substantiv (regional)
Sinonime:
(învechit) chiflă, franzelă (mică), franzeluță, pâine (mică), pită (mică), pitucă, pituță; (botanică) ciupercuță (comestibilă), pitărcuță.
Pileiform, adjectiv
Sinonime:
(botanică) pileat, (regional) ciupercat.
Țicura, verb (regional)
Sinonime:
a burnița, a ciupi, a înjunghia, a înțepa, a pișca, (regional) a pișcura.
Cipic, substantiv
Sinonime:
gheată (fină), pantof, papuc, (regional) chipic, (regional) ciupic, (regional) țipic.
