Ciup, substantiv
Sinonime: cioc, clonţ, plisc.  Ciupag, substantiv
Sinonime: scurteicuţă; pieptar, vestă.  Ciupeală, substantiv
Sinonime: ciupitură, pişcătură.  Ciupeli, verb
Sinonime: a jumuli (o pasăre), a smulge părul de pe porcul tăiat, a pârli; a fura câte puțin, a șterpeli.  Ciupercă, substantiv feminin
Sinonime: (botanică) hrib, (la plural) fungi, (popular) burete; (ciupercă de pivniţă) burete-de-casă; (ciupercă de brad) pita-vacii; (ciupercă de pe coastă) pitarcă; (ciupercă domnească) pitarcă; (ciupercă puturoasă) băloşel.  Ciupi, verb
Sinonime: a (se) pişca, (popular) a ţicura, (regional) a picura, a pişcura, (Transilvania) a piţiga; a ciuguli, (popular) a piguli; a înţepa; (figurat) a scărpina; (figurat) a fura, a sustrage, a ciordi, a şterpeli; a ameţi, a chercheli, a îmbăta, a turmenta.  Ciupire, substantiv
Sinonime: ciupit, pişcare, pişcat.  Ciupit, adjectiv
Sinonime: înţepat, pişcat.

Ciupit, substantiv
Sinonime: ciupire.  Ciupitură, substantiv feminin
Sinonime: pişcătură, înţepătură; semn, cicatrice.  

---

Ameţi, verb
Sinonime: a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.  Burete, substantiv masculin
Sinonime: ciupercă, hrib, mănătarcă; spongie; obiect poros.  Chercheli, verb
Sinonime: a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) ameți, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.  Cioc, substantiv neutru
Sinonime: clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea.

Cioc, interjecție
Sinonime: toc!  Ciordi, verb (argou)
Sinonime: a fura, a şterpeli, a ciupi, a sustrage.  Ciuguli, verb
Sinonime: a (se) certa, a ascuți prost (un obiect), a ciupi, a culege de ici și de acolo, a lăsa urme, a legumi, a mânca puţin, a se drăgosti, a se giugiuli, a se mângâia, a spicui, (popular) a piguli, (regional; figurat) a (se) săruta, (variantă) a ciogoli, (variantă) a ciumeli, (variantă) a ciumuli.  Mânca, verb
Sinonime: a mesteca, a înghiţi; a se hrăni, a se alimenta; (figurat) a omite, a lua; (figurat) a nimici, a răpune, a distruge, a prăpădi; a pişca, a ciupi, a roade, a măcina.  Pişca, verb
Sinonime: a ciupi, a piguli, a ciuguli; a înţepa, a ustura; a muşca, (figurat) a ironiza, a critica; a şfichiui, a pocni, a atinge; (familiar) a fura, a şterpeli, a lua; a descreşte, a micşora, a reduce, a scădea.  Văcălie, substantiv feminin (popular)
Sinonime: veşcă, cerc, marginea sitei; ciupercă, burete.  Acervul, substantiv masculin
Sinonime: (botanică) grămadă mică; glomerul de flori sau de fructe; conidiofori asociaţi la ciupercile parazite; himeniu nud.  Actinomicoză, substantiv feminin
Sinonime: boală a plantelor cauzată de ciuperci.  Băloşel, substantiv
Sinonime: (botanică) (regional) burete-bălos, ciupercă-puturoasă.  Popenchi, substantiv
Sinonime: (numele a două specii de ciuperci comestibile) căciula-şerpelui, buretele-calului.  Chirlaucă, substantiv
Sinonime: (regional) (prună tânără atacată și deformată de o ciupercă specifică) hurlup; urlup.  Cipici, substantiv la plural
Sinonime: (la plural) ciupici, țipici, balerini; (la plural) opinci, târlici.  Nemţişor, substantiv
Sinonime: (botanică) (regional) gâlceavă, (la plural) nemerişori, pinten, (la plural) pintenaşi, (la plural) taponişi, (la plural) toporaşi, (la plural) totnici, cizma-cucului, mărarul-câmpului; (nemţişor-de-grădină) surguci; (la plural) ciuperci comestibile, urechiușe.  Conidie, substantiv
Sinonime: (botanică) (germen de ciupercă) conidiospor.  Fungus, substantiv
Sinonime: fongus, (la plural) fungi, ciupercă.  Fungi, substantiv la plural
Sinonime: ciupercă.  Furtişag, substantiv
Sinonime: furt, ciupeală, (familiar) găinărie.  Zigomicete, substantiv la plural
Sinonime: (clasă de ciuperci inferioare care se înmulțesc prin zigospori) mucoraceele.  Pileat (pileată), adjectiv
Sinonime: (despre ciuperci) cu pălărie.  Criptogame, substantiv la plural
Sinonime: sporofite; (criptogamă vasculară) ferigă, (la plural) licopodiacee, pteridofită; (criptogamă avasculară) algă, briofită, ciupercă, lichen, muşchi, talofită.  Piguli, verb
Sinonime: a ciuguli, a ciupi, a fura puțin câte puțin (pe nesimțite), a lua câte puțin (dintr-un aliment), a lucra cu migală, a migăli, a plivi.  Levură, substantiv
Sinonime: agent, bacil, bacterie, ciupercă, diastază, drojdie, enzimă, ferment, germen, microorganism, oidium.  Himenomicetă, substantiv (mai ales la plural)
Sinonime: agarici, ciupercă, clavar, coprin, lactar, rusulă.  Agarici, substantiv
Sinonime: (botanică) ciupercă, fungi; (figurat) idiot, nerod, prost, stupid, tâmp, tâmpit.  Fongus, substantiv
Sinonime: ciupercă de mare, spongie; cancer, fungozitate, tumoare; (variantă) fungus.  Coprin, substantiv
Sinonime: burete-de-rouă, ciupercă, himenomicetă.  Bazidie, substantiv
Sinonime: (la ciuperci) ască, himen, himeniu.  Pişcătură, substantiv
Sinonime: ciupitură, fărâmă, fir, ironie, înțepătură, persiflare, pic, picătură, strop, zeflemea, (figurat) scânteie, (Moldova și Muntenia) sleamă, (regional) piculete, (regional) strelice, (regional) țâră.  Pileus, substantiv
Sinonime: bonetă; (botanică) pălărie (de ciupercă).  Criptococ, substantiv
Sinonime: ciupercă levuriformă.  Scăldușă, substantiv (regional)
Sinonime: albie, baie, cadă, ciupă, îmbăiere, scăldătoare, scăldușcă, spălare, vas; (figurat; învechit) curățire de păcate.  Pişcare, substantiv
Sinonime: ciupeală, ciupire, ciupit, ciupitură, pișcat, pișcătură.  Ciuguleală, substantiv
Sinonime: ascuțire proastă, ceartă, ciugulire, ciugulit, ciupire, lăsare de urme, mâncat frugal, (regional; figurat) sărutare; boabe, grăunțe.  Ciugulit, adjectiv
Sinonime: ascuțit prost, certat, ciupit, înregistrat vag și rar, pigulit, (regional; figurat) sărutat.

Ciugulit, substantiv
Sinonime: ciuguleală.  Cozac, substantiv (regional)
Sinonime: cazac; (botanică) ciupercă de stejeriș, mânătarcă, pitoancă.  Micetism, substantiv
Sinonime: (medicină) intoxicație cu ciuperci.