Ciumă, substantiv
Sinonime:
(medicină) pestă, (rar) pestilenţă; (ciuma-albinelor) albinărel, furnicar, prigorie, viespar; (ciuma-fetei) ciumăfaie, laur.
Ciuma-albinelor, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
Ciumăfai, substantiv
Sinonime:
ciumăfaie.
Ciumăfaie, substantiv
Sinonime:
(botanică) laur, (învechit şi regional) măslag, (regional) bolândariţă, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului.
Ciumăgeală, substantiv
Sinonime:
ciomăgeală.
Ciumălău, substantiv (argotic)
Sinonime:
șmecher, (argotic) ciumec.
Ciumărât, adjectiv
Sinonime:
acru, amărui, ciumăros; (învechit) mânios.
Ciumărea, substantiv
Sinonime:
(botanică) (regional) scrântitoare, iarba-ciumei.
Ciumăros, adjectiv
Sinonime:
acru (amărui), ciumărât.
Ciumaş, adjectiv
Sinonime:
contagios, infecţios, molipsitor.
Ciumat (ciumată), adjectiv Sinonime:
bolnav de ciumă; (figurat) stigmatizat, cu păcate, vinovat, rău văzut.
Ciumăta, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a (se) îndupleca, a se încumeta.
Infecţios (infecțioasă), adjectiv
Sinonime:
bacterian, contagios, contaminant, infectant, mefitic, microbian, molipsitor, patogen, pestifer, pestilent, pestilențial, septic, transmisibil, (învechit) acolisitor, (învechit) ciumaș, (învechit) ciumos, (învechit) împărțitor, (învechit) smreduitor, (popular) lipicios, (regional) mutător.
Laur, substantiv masculin Sinonime:
ciumăfaie, dafin; (figurat) glorie, cinste, victorie, biruinţă.
Pestă, substantiv feminin Sinonime:
ciumă, pestilență.
Albinărel, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) furnicar, prigoare, prigorie, viespar, (învechit) merop, (regional) albinar, (regional) albinel, (regional) ciuma-albinelor, (regional) lupul-albinelor, (regional) ploier, (regional) ploiește, (regional) ploiete, (regional) prigorean, (regional) viespariță.
Pestiferat, adjectiv
Sinonime:
ciumat.
Pestilenţă, substantiv
Sinonime:
ciumă, pestă.
Cornută, substantiv
Sinonime:
ciumăfaie, laur, retortă. Cornuţă, substantiv
Sinonime:
holeră.
Faie, substantiv
Sinonime:
ciumăfaie, laur.
Iarba-ciumei, substantiv
Sinonime:
(botanică) ciumărea.
Nebuneală, substantiv
Sinonime:
alienare, alienaţie, boală mintală, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, toană, trăzneală, turbare, ţicneală; (botanică) ciumăfaie, laur, măselariță, sălbăţie.
Impesta, verb
Sinonime:
a infecta, a împuți, a molipsi de ciumă, a molipsi de o boală contagioasă, a otrăvi, a polua, a răspândi un miros urât; (figurat) a corupe, a perverti.
Vomito negro, substantiv
Sinonime:
(medicină) febră galbenă, ciumă galbenă.
Ciumercă, substantiv (învechit)
Sinonime:
carte poștală ilustrată, ilustrată; (depreciativ) ciumă.
Înciumat, adjectiv
Sinonime:
ciumat, (învechit și regional) ciumaș.
Înciuma, verb
Sinonime:
a (se) îmbolnăvi de ciumă, a impesta.
Pseudopestă, substantiv
Sinonime:
(medicină veterinară) boala Newcastle, ciumă atipică, pneumoencefalită, pseudo-ciumă.
Pestos, adjectiv
Sinonime:
ciumos, de ciumă, pestifer.
Bolânzeală, substantiv (regional)
Sinonime:
nebunie; (botanică) ciumăfaie, laur, (regional) bolândariță; (variante) bolonzeală, bolunzeală.
Turbărie, substantiv
Sinonime:
sfagnet, turbieră; (regional) (botanică) ciumăfaie.
Impestare, substantiv
Sinonime:
contagiere, impestat, împuțire, (figurat) corupere, (învechit și regional) ciumare.
Impestat, substantiv neutru
Sinonime:
impestare, (figurat) corupere. Impestat, adjectiv (desuet)
Sinonime:
ciumat, (variantă) impestit.
Măr-ghimpos, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) ciumăfaie, laur.
Ciumoaică, substantiv
Sinonime:
(regional) (botanică) ciumăfaie, (variantă) ciumaică; (în descântece) ciumoaie.
Ciumuhoaică, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) ciumăfaie.
Ciumifoaie, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) ciumăfaie.
