Cert, adverb
Sinonime:
desigur, adevărat.
Cert (certă), adjectiv Sinonime:
neîndoielnic, sigur, neîndoios, nedesminţit, precis; concret, palpabil, real.
Certa, verb
Sinonime:
a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.
Certamente, adverb
Sinonime:
cu siguranță, fatalmente, (învechit) siguralmente.
Certare, substantiv
Sinonime:
dojenire, mustrare, (livresc) apostrofare, (popular) sfădire, ceartă; condamnare, osândă, osândire, pedeapsă, pedepsire.
Certăreaţă, substantiv
Sinonime:
scandalagioaică, (învechit şi popular) zavragioaică.
Certăreţ (certăreaţă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
arţăgos, agresiv, gâlcevitor, gură-mare, scandalagiu, (rar) vociferant, (învechit şi popular) zavragiu, (popular) ţâfnos, zurbagiu, (popular) pricinaş, rânzos, (învechit şi regional) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (regional) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Moldova şi Bucovina) cârciogar, (Transilvania) porav, (prin Oltenia) pricinelnic, (prin Oltenia şi Banat) pricinos, (învechit) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (figurat) clonţos, colţos, ţăndăros.
Certat, adjectiv
Sinonime:
învrăjbit, supărat; condamnat, osândit, pedepsit.
Certător, substantiv (învechit)
Sinonime:
certăreț, gâlcevitor, sfatnic.
Certătură, substantiv
Sinonime:
certat.
Certi, verb
Sinonime:
a inela, a secui.
Certifica, verb Sinonime:
a dovedi, a atesta, a confirma, a întări, a demonstra.
Certificare, substantiv
Sinonime:
adeverință (în scris), adeverire, arătare, atestare, certificat, certificație, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, încredințare, întărire, probare, probă, scrisoare de adeverință, (livresc) coroborare.
Certificat, substantiv neutru Sinonime:
dovadă, atestat, înscris, adeverinţă, act doveditor, document.
Certificaţie, substantiv
Sinonime:
autentificare, certificare, certificat, confirmare, omologare, (variantă) certificațiune.
Certificator, adjectiv
Sinonime:
adeveritor, (variantă) certificător.
Certitudine, substantiv feminin Sinonime:
siguranţă, convingere, credinţă.
Act, substantiv neutru Sinonime:
document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.
Adeveri, verb Sinonime:
a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.
Adeverinţă, substantiv feminin Sinonime:
act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris. Adeverința, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) adeveri.
Arțăgos (arțăgoasă), adjectiv Sinonime:
certăreţ, gâlcevitor, bătăios, recalcitrant, irascibil, supărăcios, scandalagiu.
Atesta, verb Sinonime:
a dovedi, a confirma, a demonstra, a pune în evidenţă, a certifica, a adeveri, a proba, a autentifica, a legaliza, a semna.
Autentic (autentică), adjectiv Sinonime:
real, veridic, verosimil, indiscutabil, indubitabil, netăgăduit, nefalsificat, adevărat, neîndoios, cert, sigur; original.
Beșteli, verb (familiar) Sinonime:
a admonesta, a certa, a dojeni, a mustra, a ocărî, a critica, a face observaţie, a ruşina, a înjosi, a umili.
Bodogăni, verb Sinonime:
a mormăi, a murmura, a muştrului, a bombăni, a bolborosi, a blodogori, a boscorodi, a dondăni, a gângăvi, a îndruga, (rar) a bogonisi; a cârti, a protesta, a reproşa, a mustra, a certa, a critica; a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.
Bombăni, verb Sinonime:
a mormăi, a bodogăni, a boscorodi, a dondăni, a bolborosi, a bogonisi, a murmura; a cârti, a protesta, a mustra, a reproşa, a bate la cap, a certa, a critica.
Boscorodi, verb Sinonime:
a bolborosi, a murmura, a bombăni, a mormăi, a bodogăni, a dondăni, a îndruga; a mustra, a reproşa, a cicăli, a bate la cap, a certa, a critica.
Brevet, substantiv neutru Sinonime:
certificat, diplomă, garanție, licenţă, patentă, titlu.
Buclucaș (buclucașă), adjectiv Sinonime:
cârcotaş, certăreţ, cârtitor, dificil, incomod, gâlcevitor, arţăgos, scandalagiu.
Buletin, substantiv neutru Sinonime:
adeverință, atestat, act de identitate, carte de identitate, certificat, dovadă, recipisă; comunicat, anunţ, înştiinţare; anuar, revistă, periodic, anale, hebdomadar, raport (periodic); cronică, jurnal, foaie, misivă, bilet.
Ceartă, substantiv feminin
Sinonime:
altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.
Ciorovăi, verb Sinonime:
a se certa, a se ciondăni, a se gâlcevi, a se încontra.
Ciuguli, verb
Sinonime:
a (se) certa, a ascuți prost (un obiect), a ciupi, a culege de ici și de acolo, a lăsa urme, a legumi, a mânca puţin, a se drăgosti, a se giugiuli, a se mângâia, a spicui, (popular) a piguli, (regional; figurat) a (se) săruta, (variantă) a ciogoli, (variantă) a ciumeli, (variantă) a ciumuli.
Cârcotaş (cârcotaşă), adjectiv Sinonime:
certăreţ, cârtitor, nemulţumit, dificil, incomod; intrigant, bârfitor, colportor.
Cârcoti, verb Sinonime:
a se certa, a se gâlcevi, a se sfădi; a comenta.
Cârâi, verb Sinonime:
(figurat) a cicăli, a bate capul, a plictisi; (reflexiv) a se certa, a se gâlcevi, a se sfădi, a se cârcoti.
Cârti, verb
Sinonime:
a protesta, a obiecta, a se plânge, (figurat) a murmura, a admonesta, a certa, a ciopârţi, a critica, a crâcni, a dăscăli, a dojeni, a învrăjbi, a moraliza, a mustra, a plânge, a protesta, a sfârteca, a sfâşia, a supăra.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Credinţă, substantiv feminin
Sinonime:
convingere, certitudine, siguranţă; fidelitate, statornicie, sinceritate, devotament; speranţă, încredere, nădejde; religie, cult, confesiune, doctrină, dogmă, superstiție, teză, tradiție; credo, crez, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livresc) devoţiune, (învechit) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire, părere; asigurare, chezăşie, concesiune, credit, datorie, garanţie, logodnă.
Dăscăli, verb
Sinonime:
a învăţa, a povăţui, a sfătui, a îndruma; a dojeni, a mustra, a cicăli, a admonesta, a certa, a moraliza, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (familiar, figurat) a săpuni, a scutura.
Descânta, verb
Sinonime:
a face farmece, a fermeca, a fi descântător, a înșira formule magice, a vrăji; a ademeni, a bate la cap, a batjocori, a certa, a deranja cu discursuri, a mustra, a ocărî, a plictisi, a seduce cu vorbe, a trata cu vorbe de ocară.
Desigur, adverb
Sinonime:
sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.
Diplomă, substantiv feminin
Sinonime:
act, atestat, brevet, bacalaureat, cartă, certificat, doctorat, licență, premiu, recompensă; zapis, document, uric, hrisov, parșemin, (familiar şi depreciativ) patalama.
Direse, substantiv neutru la plural Sinonime:
acte, certificate, documente.
Disputa, verb
Sinonime:
a rivaliza, a se lupta pentru; a se desfăşura, a se juca; a contesta, a se certa, a purta o dispută, a discuta, a conversa, a vorbi în contradictoriu. Dispută, substantiv feminin
Sinonime:
dezbatere, controversă, ceartă, disensiune, neînţelegere, discuție aprinsă, diferend; meci, competiție, întrecere.
Dojeni, verb Sinonime:
a mustra, a certa, a face observaţie.
Evidenţă, substantiv feminin
Sinonime:
autenticitate, axiomă, banalitate, certitudine, claritate, exactitudine, fapt, lapalisadă, limpezime, netitate, premisă, principiu, probă, realitate, siguranţă, tautologie, truism, veritate; inventar, înregistrare, oglindire.
Fatalmente, adverb
Sinonime:
certamente, de neînlăturat, fatal, forțamente, ineluctabil, inevitabil, în mod fatal, (rar) necesarmente.
Ferm (fermă), adjectiv
Sinonime:
hotărât, intransigent, decis, neşovăitor, neclintit, tare, categoric; neîndoios, indiscutabil, cert, sigur, răspicat, neabătut, neşovăielnic; fix, stabil.
Forfeca, verb Sinonime:
a tăia, a mărunţi; a cerceta în amănunt, a analiza; a critica, a mustra, a certa.
Fricţiune, substantiv feminin
Sinonime:
frecare, frecătură, frecție, fricție, masaj; (la plural) certuri, dezacord, diferend, discordanță, disensiune, divergenţă, neînţelegere, ostilitate.
Gălăgios (gălăgioasă), adjectiv Sinonime:
zgomotos, guraliv; (figurat) certăreţ, scandalagiu.
Gâlcevi, verb Sinonime:
a se certa, a se ciorovăi, a se sfădi, a face gură.
Incontestabil (incontestabilă), adjectiv Sinonime:
sigur, de netăgăduit, evident, cert, neîndoielnic, indiscutabil.
Indiscutabil (indiscutabilă), adjectiv Sinonime:
sigur, incontestabil, neîndoielnic, cert, netăgăduit, hotărât, precis.
Indubitabil (indubitabilă), adjectiv
Sinonime:
categoric, cert, evident, flagrant, formal, frapant, hotărât, inatacabil, incontestabil, indenegabil, indeniabil, indiscutabil, ineluctabil, inevitabil, infailibil, irecuzabil, irefragabil, irefutabil, manifest, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, patent, sigur, vădit.
Întări, verb Sinonime:
a fortifica, a baricada; a întrema, a înzdrăveni; a consolida, a fixa, a ţintui; a confirma, a adeveri, a certifica, a legaliza.
Legaliza, verb Sinonime:
a autentifica, a adeveri, a întări, a confirma, a certifica.
Mahalagioaică, substantiv feminin
Sinonime:
bădărancă, bârfitoare, certăreață, clevetitoare, intrigantă, mahalagiță, mitocancă, țață.
Mustra, verb Sinonime:
a dojeni, a muştrului, a reproşa, a certa, a ocărî.
Muştrului, verb
Sinonime:
a admonesta, a atinge, a bate, a certa, a dăscăli, a dojeni, a instrui, a învăța, a lovi, a moraliza, a mustra, a ocărî, a struni.
Năbădăios (năbădăioasă), adjectiv Sinonime:
supărăcios, iritabil, irascibil, ţâfnos, capricios, arţăgos, certăreţ; repezit, iute, violent; nărăvaş, rău, nestăpânit.
Neapărat, adverb
Sinonime:
absolut, cert, continuu, cu orice preţ, cu siguranţă, desigur, fără doar şi poate, fără îndoială, indispensabil, indubitabil, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîndoielnic, neîndoios, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, sigur, veşnic. Neapărat, adjectiv
Sinonime:
absolut, categoric, cert, fatal, indispensabil, inevitabil, necesar, obligatoriu, precis, sigur.
Necontestat (necontestată), adjectiv
Sinonime:
categoric, cert, evident, hotărât, neîndoielnic, neîndoios, recunoscut, sigur.
Negreşit, adverb Sinonime:
fireşte, neîndoios, neîndoielnic, indubitabil, fără îndoială, fără doar şi poate, desigur, sigur, cu siguranţă, cert, neapărat.
Neîndoios (neîndoioasă), adjectiv Sinonime:
sigur, cert, hotărât, neîndoielnic, netăgăduit, indubitabil.
Netăgăduit (netăgăduită), adjectiv Sinonime:
neîndoios, neîndoielnic, indiscutabil, incontestabil, sigur, adevărat, real, cert, hotărât.
Ocărî, verb Sinonime:
a mustra, a certa, a dojeni; a vorbi de rău, a defăima, a insulta.
Oropsi, verb
Sinonime:
a alunga, a apăsa, a asupri, a blestema, a certa, a chinui, a despuia, a exploata, a izgoni, a împila, a împovăra, a lăsa la voia întâmplării, a năpăstui, a nedreptăți, a ocărî, a oprima, a părăsi, a persecuta, a prigoni, a scoate în drum, a stoarce, a suge, a tiraniza, a urgisi, (grecism învechit) a catatrexi, (învechit și figurat) a călca, (învechit și regional) a bântui, (învechit și regional) a strâmbătăți, (învechit) a obidi, (învechit) a obijdui, (învechit) a sili, (învechit) a supăra, (învechit) a tiranisi, (învechit) a tirăni, (regional și figurat) a stoci, (regional) a horopsi.
Patalama, substantiv feminin (popular) Sinonime:
certificat, diplomă, document, brevet, act, dovadă, patentă.
Patenta, verb Sinonime:
a breveta. Patentă, substantiv feminin Sinonime:
act, diplomă, brevet, certificat, dovadă; (figurat) sistem, procedeu, metodă, modalitate, manieră.
Permis, substantiv neutru
Sinonime:
acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. Permis, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.
Pricinui, verb Sinonime:
a cauza, a produce, a prilejui, a da naştere, a genera, a ocaziona; (regional) a se certa, a se încăiera, a se înfrunta.
Răfui, verb Sinonime:
a se certa, a se bate, a se încăiera, a se lupta, a se răzbuna; a achita, a plăti, a lichida.
Război, substantiv neutru Sinonime:
conflagraţie, conflict militar, luptă, bătălie, măcel, masacru, carnaj; (figurat) învrăjbire, ceartă, neînţelegere, vrajbă. Război, verb Sinonime:
a se lupta, a se bate, a se oşti, a se încăiera, a se masacra; (figurat) a se certa, a fi în conflict.
Războinic (războinică), adjectiv Sinonime:
bătăios, agresiv, belicos, certăreţ.
Realitate, substantiv feminin
Sinonime:
adevăr, autenticitate, certitudine, evidență, existenţă (obiectivă), factualitate, fapt concret, lucru real, materialitate, natură, real, realism, stare de fapt, substanță, tangibilitate, veracitate, veridicitate, veritate, viață, (învechit; la plural) bunuri imobile.
Recunoscut (recunoscută), adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, afirmat, apreciat, celebru, cert, consacrat, cunoscut, declarat, distins, fățiș, identificat, incontestabil, împărtăşit de toţi, mărturisit, necontestat, notoriu, proclamat, renumit, unanim.
Ruşina, verb Sinonime:
a se jena, a se sfii, a se intimida, a se simţi stingherit, a se reţine; a certa, a face de râs, a batjocori, a ocărî; a necinsti, a dezonora, a pângări.
Săpuni, verb
Sinonime:
a da cu săpun, a (se) freca cu săpun; (figurat) a admonesta, a certa, a critica, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, a ocărî, a trage o săpuneală.
Scandalagiu, substantiv masculin Sinonime:
certăreţ, bătăios, zurbagiu.
Scutura, verb Sinonime:
a (se) curăţa, a deretica; (figurat) a arunca, a lepăda, a îndepărta; a scăpa, a se debarasa, a se descotorosi; a se desprinde, a cădea; a zgâlţâi, a agita, a zdruncina; a se cutremura, a se înfiora, a se înfrigura; (familiar) a critica, a certa, a muștrului, a trage un perdaf.
Scuturătură, substantiv feminin
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, clătinare, clătinat, clătinătură, curățenie, cutremur, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, dereticare, dojană, dojenire, fior, hurducare, hurducat, hurducătură, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, scuturare, scuturat, seism, tremur, tremurătură, tremurici, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (Moldova) zbihuială, (plural) friguri, (plural) frisoane, (popular) zdruncin, (prin Transilvania) tăgășire, (prin Transilvania) tistușag, (rar) scutur, (regional) scutureală, (regional) scuturiș.
Semna, verb Sinonime:
a iscăli, a subscrie; a certifica, a autentifica, a confirma.
Semnătură, substantiv feminin Sinonime:
iscălitură, certificare.
Sfădi, verb Sinonime:
a certa, a dojeni, a mustra, a critica.
Sigur (sigură), adjectiv Sinonime:
cert, neîndoielnic, precis, garantat; convins, încredinţat; neşovăielnic, hotărât, ferm; la adăpost, ferit, apărat, în siguranţă; eficace, eficient, pozitiv.
Siguranţă, substantiv feminin Sinonime:
apărare, adăpost, securitate; certitudine, încredinţare, convingere; fermitate, precizie.
Sincer (sinceră), adjectiv
Sinonime:
autentic, cert, cordial, neprefăcut, deschis, drept, cinstit, franc, leal, loial, fidel, veridic, adevărat.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Sudui, verb (popular)
Sinonime:
a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a drăcui, a insulta, a înjura, a jigni, a moraliza, a mustra, a ocărî, a ofensa, a ultragia.
Tăbărî, verb Sinonime:
a năvăli, a da buzna, a ataca, a invada, a da năvală; (reflexiv) a se năpusti, a se repezi, a se îmbulzi, a se împinge; (figurat) a certa, a ocărî, a batjocori.
Tărbăci, verb Sinonime:
a bate, a lovi, a snopi; a ocărî, a batjocori, a insulta, a certa; a murdări, a mânji, a tăvăli, a păta, a terfeli.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Veridic (veridică), adjectiv
Sinonime:
adevărat, aievea, autentic, cert, exact, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, realist, sigur, sincer, veritabil, verosimil, (învechit) adeverit.
Zurbagiu (zurbagie), adjectiv Sinonime:
scandalagiu, certăreţ; răsculat, rebel, răzvrătit.
Probozi, verb (regional)
Sinonime:
a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni (pe cineva), a face de rușine, a moraliza, a mustra, a ocărî, a se îngălbeni, a se întrista, a se ofili, a se păli, a se rușina, a se trece, a se usca, a se veşteji; (variante) a împrobozi, a pobrozi, a probăzi, a pobrăzi.
Fixat (fixată), adjectiv
Sinonime:
ancorat, asigurat, atașat, campat, imobil, imobilizat, implantat, inextirpabil, inserat, nemişcat, neclintit, înrădăcinat, înșurubat, înţepenit, precis, prins, hotărât, decis, (rar) pecetluit, (regional) proţăpit, stabil, aţintit, anumit, cert, consfinţit.
Adeverire, substantiv
Sinonime:
arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, legalizare, probare, probă, verificare, (livresc) coroborare.
Admonesta, verb
Sinonime:
a admonia, a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, a reprimanda, (Bucovina) a puțui, (familiar, figurat) a săpuni, (familiar, figurat) a scutura, (învechit și regional) a înfrunta, (învechit și regional) a oropsi, (învechit și regional) a stropoli, (învechit și regional) a toi, (învechit) a preobrăzi, (învechit) a prihăni, (învechit) a probăzui, (învechit) a prociti, (Moldova și Bucovina) a moronci, (Moldova) a șmotri, (Oltenia și Banat) a vrevi, (Oltenia) a docăni, (popular și familiar) a beșteli, (popular și familiar) a muștrului, (popular și familiar) a ocărî, (popular și familiar) a probozi, (popular) a sfădi, (popular) a sudui, (prin Moldova) a mogorogi, (prin Moldova) a(-i) bănui, (regional) a cârti, (regional) a tolocăni.
Apostrofare, substantiv
Sinonime:
apostrofă, certare.
Atestare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestat, atestație, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovadă, dovedire, întărire, mărturie, probare, probă, (învechit) atestăluire, (învechit) atestăluit, (livresc) coroborare.
Autenticitate, substantiv
Sinonime:
adevăr, autorizare, certitudine, exactitate, exactitudine, garantare, istoricitate, justețe, legalizare, omologare, originalitate, realitate, siguranță, valabilitate, veracitate, veridicitate, veritate, (rar) validitate.
Autentifica, verb
Sinonime:
a certifica, a face să fie valabil, a garanta, a întări, a legaliza, a valida, (învechit și regional) a autentica, (învechit) a protocoli.
Calificat, adjectiv
Sinonime:
autorizat, certificat.
Cârciogar, adjectiv și substantiv
Sinonime:
arţăgos, cârcotaş, certăreţ, gâlcevitor, procesoman, scandalagiu, şicanator, (familiar) chițibușar; (variante) cârciobar, cârciobaș, cârciobov, cârciocar, corciogar.
Clonţos, adjectiv și substantiv
Sinonime:
arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu.
Zurbagiu, substantiv
Sinonime:
arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat, scandalagiu.
Condamnare, substantiv
Sinonime:
osândire, osândă, pedepsire, pedeapsă, (învechit) certare, oblicire, (livresc) penitenţă, (învechit şi regional) lege, ştraf, (regional) pedepsie, judecată, pilduire; dezaprobare.
Condamnat, adjectiv
Sinonime:
osândit, pedepsit, (învechit) certat. Condamnat, substantiv
Sinonime:
deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş, (popular) rob, (glumeţ) pensionar.
Confirmare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.
Convingere, substantiv
Sinonime:
(livresc) persuasiune; certitudine, credinţă, încredinţare, sentiment, siguranţă, (livresc) convicţiune; concepţie.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Corobora, verb
Sinonime:
a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine.
Coroborare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă.
Dărăcire, substantiv
Sinonime:
cardare, dărăceală, dărăcit, pieptănare, scărmănare, (figurat) certare.
Dăscălie, substantiv
Sinonime:
admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.
