Care, conjuncție
Sinonime:
cum. Care, pronume
Sinonime:
cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine; ce, (popular) de. Care, adjectiv
Sinonime:
ce.
Carelaj, substantiv
Sinonime:
dalaj, pavaj, paviment.
Carem, substantiv (regional)
Sinonime:
carăm.
Carenă, substantiv
Sinonime:
(partea exterioară a corpului unei nave) carină; carlingă. Carena, verb
Sinonime:
a calfata, a călăfătui.
Carenaj, substantiv
Sinonime:
abataj, carenare, carenat, caroserie, radub.
Carenţă, substantiv feminin Sinonime:
insuficienţă, neajuns, deficienţă, lipsă.
Careşi, pronume
Sinonime:
cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orişicare, orişicine.
Caretă, substantiv feminin Sinonime:
trăsură, birjă.
Carete, substantiv
Sinonime:
cârcăiac, câşiţă, scolopendră, strepede. Cărete, substantiv
Sinonime:
(biologie) car, carete, insectă.
Careu, substantiv neutru Sinonime:
carou, pătrat, cvadrat; adunare, grupare, întrunire.
Careva, pronume nehotărât Sinonime:
vreunul, oarecare, oarecine, cineva.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Carou, substantiv neutru
Sinonime:
careu, pătrat, pătrățel, (învechit) carea; carelaj, caroiaj, dalaj, dală, damier, geam, mozaic, pavaj, placă, sticlă; (la cărțile de joc) romb, tobă; (variantă) caro.
Cățărător (cățărătoare), adjectiv
Sinonime:
suitor, agăţător, urcător; fixător, care se prinde.
Chemător (chemătoare), adjectiv
Sinonime:
care cheamă; (popular, substantivat) colăcar, vătaf, vătăşel, vornicel.
Chervan, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
car, căruţă, braşoveancă, trăsură, rădvan; șir de care, caravană.
Cine, pronume Sinonime:
care, cel ce, acela care; fiecare, oricine, oricare.
Cocă, substantiv feminin
Sinonime:
aluat, pastă, sos gros, turtă; copil mic, nou-născut, prunc, sugaci, sugar; clei, lipici, pap, (Moldova și Transilvania) cir, (Transilvania, Banat și Oltenia) ciriș; carcasă, carenă, caroserie, cochilaj, habitaclu, șasiu.
Colector, substantiv masculin Sinonime:
achizitor. Colector, adjectiv
Sinonime:
care colectează fluide, în care se colectează fluide.
Cum, interjecție
Sinonime:
în ce mod? se poate? adevărat să fie? chiar așa? ce? poftim? cu cât? cu ce preţ? Cum, conjuncție
Sinonime:
precum; deoarece, întrucât; cu toate că, deşi; în măsura în care, pe cât; în timp ce, pe când, îndată ce, în vreme ce. Cum, adverb
Sinonime:
ce, cât.
Cupeu, substantiv neutru
Sinonime:
trăsură închisă, (învechit şi popular) caretă, berlină; compartiment.
Deficienţă, substantiv feminin
Sinonime:
carenţă, cusur, debilitate, defect, defectuozitate, deficit, feblețe, fragilitate, greșeală, imperfecțiune, indigență, insuficienţă, lacună, lichea, lipsă, meteahnă, neajuns, nedesăvârșire, păcat, penurie, racilă, răutate, scădere, slăbiciune, tară, teahnă, viciu, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea.
Excitabil (excitabilă), adjectiv
Sinonime:
iritabil, irascibil; care poate fi excitat.
Flotant (flotantă), adjectiv
Sinonime:
flotabil, care pluteşte, plutitor; echivoc, ezitant, fluctuant, indecis, instabil, mobil, nepermanent, nestabil, pasager, temporar, trecător.
Gros (groasă), adjectiv
Sinonime:
adânc, bădăran, borcănat, care are circumferință și diametru mare, cavernos, călduros, comun, de nepătruns, dens, des, gras, grav, grosolan, ignorant, important, incult, înfundat, jos, lat, mare, mârlan, mârlănoi, mitocan, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvăţat, nepoliticos, nerușinat, nesimțit, numeros, ordinar, profund, prost, simplu, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, voluminos, vulgar.
Îndatoritor (îndatoritoare), adjectiv
Sinonime:
atent, serviabil, binevoitor, politicos; obligatoriu; care îndatorează.
Lipsă, substantiv feminin Sinonime:
absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.
Oarecare, adjectiv nehotărât Sinonime:
anumit, careva, oareşcare, cineva.
Oarecine, pronume nehotărât Sinonime:
cineva, oareşcine, careva.
Oricare, pronume nehotărât Sinonime:
indiferent care, care vrei, oricine, fiecine.
Pavaj, substantiv neutru
Sinonime:
asfalt, caldarâm, carelaj, dalaj, pietruire, (ieșit din uz) pavea, (învechit) pod, (latinism învechit) paviment.
Pătrat, substantiv neutru Sinonime:
careu.
Poştalion, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
diligență, caretă.
Slăbiciune, substantiv feminin Sinonime:
sfârşeală, epuizare, vlăguială; defect, scădere, lipsă, carenţă, viciu, deficienţă; afecţiune, înclinaţie, pornire, aplecare.
Şaretă, substantiv feminin Sinonime:
trăsurică, gabrioletă, caretă, trăsură, docar, cupeu.
Unde, adverb Sinonime:
în ce loc, în care parte, încotro, pe unde; deodată, numai ce, când, iată că; brusc.
Venal (venală), adjectiv Sinonime:
de vânzare, care se vinde, lipsit de scrupule; corupt, desfrânat, imoral.
Vreun (vreo), adjectiv şi pronume nehotărât Sinonime:
un, oarecare, careva, cineva; aproximativ, unul, una.
Abient (abientă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care face tranziţie spre; care trece în.
Rezident, substantiv masculin
Sinonime:
locuitor, locatar, ocupant; (medic rezident) absolvent medicinist care îşi perfecţionează practica în spital.
Acrofugal (acrofugală), adjectiv
Sinonime:
(botanică; despre frunze, flori) care se dezvoltă progresiv de la vârf spre bază.
Acrogen (acrogenă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) format la vârful unui organ; care creşte prin vârful său.
Votant, substantiv masculin
Sinonime:
cel care votează, elector, alegător.
Acropetal (acropetală), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care se îndreaptă spre vârf; cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
Acrofil (acrofilă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care creşte în regiuni înalte.
Acropleurogen (acropleurogenă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care se dezvoltă la vârful şi pe laturile organelor.
Actofil (actofilă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care creşte pe litoral.
Aculeat (aculeată), adjectiv
Sinonime:
(biologie) ghimpos, ţepos; care are ac.
Aculeiform (aculeiformă), adjectiv
Sinonime:
de forma unui ac; (botanică) aculescent, care face trecere între aculei şi peri.
Milenar (milenară), adjectiv
Sinonime:
foarte vechi; care are un mileniu, care există de mii de ani.
Aciclic (aciclică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) spiralat, neverticilat; care nu este aşezat în formă de verticil.
Adenocist, substantiv neutru
Sinonime:
(biologie) membrană celulară care înconjoară glanda.
Aderent (aderentă), adjectiv
Sinonime:
adeziv, alipit, atașat, fixat, unit, sudat; care aderă. Aderent (aderentă), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime:
acolit, adept, asociat, membru, participant, sectar, subscris, semnatar.
Adnascent (adnascentă), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care concreşte.
Adonist, substantiv masculin
Sinonime:
botanist (nume dat botaniştilor care întocmeau în grădinile botanice cataloagele plantelor cultivate).
Ecuaţional (ecuaţională), adjectiv
Sinonime:
care implică utilizarea unei ecuații; (botanică) care implică diviziunea în două părți egale.
Aerifer (aeriferă), adjectiv
Sinonime:
aerofor, care conduce aerul.
Aereranţia, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) biocenoză a organismelor inferioare care plutesc în aer.
Aericol (aericolă), adjectiv
Sinonime:
(despre plante) aerofit, care creşte în aerul liber, care trăiește în întregime în aer, epifit.
Aerobiotic (aerobiotică), adjectiv
Sinonime:
(botanică) care poate trăi numai în aerul liber.
