Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Caracteristic (caracteristică)
Caracteristic (caracteristică), adjectiv
Sinonime: specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.  
Caracteristică
Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  

Alcătuitor (alcătuitoare)
Alcătuitor (alcătuitoare), adjectiv
Sinonime: constitutiv, structural, component, caracteristic, constituent.  
Calificativ
Calificativ, substantiv neutru
Sinonime: apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.  
Calitate
Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  
Definitoriu (definitorie)
Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, specific.  
Distinct (distinctă)
Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.  
Distinctiv (distinctivă)
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  
Dominant (dominantă)
Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime: preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.  
Însuşire
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  
Obişnuit (obișnuită)
Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime: acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.  
Original (originală)
Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  
Parametru
Parametru, substantiv masculin
Sinonime: caracteristică, constantă, element, factor, mărime, variabilă.  
Particular (particulară)
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  
Particularitate
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  
Personal (personală)
Personal (personală), adjectiv
Sinonime: individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.  
Proprietate
Proprietate, substantiv feminin
Sinonime: posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.  
Propriu (proprie)
Propriu (proprie), adjectiv
Sinonime: personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.  
Reprezentativ (reprezentativă)
Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime: alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.  
Său (sa)
Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv
Sinonime: propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.  
Simptomatic (simptomatică)
Simptomatic (simptomatică), adjectiv
Sinonime: accidental, caracteristic, incidental, indicativ, întâmplător, ocazional, revelator, semnificativ, sporadic, tipic, (figurat) grăitor.  
Specific (specifică)
Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  
Specificitate
Specificitate, substantiv feminin
Sinonime: specific, caracteristică, notă aparte.  
Tipic (tipică)
Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  
Trăsătură
Trăsătură, substantiv feminin
Sinonime: linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.  
Atribut
Atribut, substantiv neutru
Sinonime: însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.  
Amprentă (amprente)
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime: timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.  
Monden (mondenă)
Monden (mondenă), adjectiv
Sinonime: caracteristic pentru societatea înaltă; urban, snob.  
Simbolic
Simbolic, adjectiv
Sinonime: alegoric, aluziv, caracteristic, emblematic, expresiv, metaforic, mistic, reprezentativ, spiritual, tipic.  
Apanaj
Apanaj, substantiv
Sinonime: bun, caracteristică, esență, exclusivitate, monopol, natură, particularitate, prerogativă, privilegiu, proprietate, (variantă) apanagiu.  
Însușietate
Însușietate, substantiv
Sinonime: atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.  
Însușit
Însușit, adjectiv
Sinonime: (învechit) caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, specific, tipic.  
Originalitate
Originalitate, substantiv
Sinonime: bizarerie, caracteristică, ciudățenie, excentricitate, exotism, extravaganţă, fantezie, individualitate, inedit, nonconformism, notă distinctivă, noutate, original, particularism, particularitate, personalitate, raritate, singularitate, specific, specificitate, stranietate, teribilism, unicitate.  
Diacritic
Diacritic, adjectiv
Sinonime: caracteristic, distinctiv.  
Atributiv
Atributiv, adjectiv
Sinonime: caracteristic, singular, tipic; predicativ.  
Caracterizant
Caracterizant, adjectiv
Sinonime: caracteristic, caracterizator.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie