Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Capă, substantiv feminin
Sinonime: pelerină scurtă.  Capabil (capabilă), adjectiv
Sinonime: apt, în stare, dotat, înzestrat, valoros, destoinic, priceput, îndemânatic, talentat.  Capabilitate, substantiv
Sinonime: abilitate, capacitate, posibilitate.  Capac, substantiv neutru
Sinonime: acoperitoare, înveliș, crustă, carapace.  Căpăcel, substantiv
Sinonime: capac (mic), dopuleț, dopuș, dopușor, opercul.  Căpăci, verb
Sinonime: a bate, a lovi, a pune la punct.  Capacita, verb
Sinonime: a câștiga adeziunea, a câștiga încrederea, a-și alătura pe cineva.  Capacitanță, substantiv
Sinonime: (fizică) capacitate electrică.  Capacitare, substantiv
Sinonime: convingere, persuadare; învestire.  Capacitate, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.  Capacitativ, adjectiv
Sinonime: (tehnică) capacitiv.  Capacitor, substantiv
Sinonime: (tehnică) condensator.  Căpară, substantiv
Sinonime: acont, arvună, avans.

Căpăra, verb
Sinonime: a zgâria.  Caparason, substantiv
Sinonime: husă de ornament, armură de ornament; valtrap.  Căpărî, verb (regional)
Sinonime: a aconta, a arvuni; a negocia, a plăti în avans.  Căpăstru, substantiv
Sinonime: (Transilvania) căpăţan; (tehnică) (regional) întinzător, strunea.  Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  Căpăta, verb
Sinonime: a primi, a obţine; a dobândi, a câştiga.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  Căpăţan, substantiv
Sinonime: căpăstru, căpeţea.  Căpăţână, substantiv feminin
Sinonime: cap, tigvă, hârcă.

Căpăţâna, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) Perseu.  Căpăţânoasă, substantiv
Sinonime: (botanică) rostogol, scai, scaiete, tătarnică.  Căpățânos (căpățânoasă), adjectiv
Sinonime: (depreciativ) încăpăţânat; greu de cap, prost, (jargon) capsoman.  Căpătare, substantiv
Sinonime: primire, dobândire.  Căpătui, verb
Sinonime: a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.  Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime: (depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.  Căpătuire, substantiv
Sinonime: îmbogăţire; căsătorie.  Căpătuit, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) bogat, parvenit; (substantiv) parvenit; (adjectiv) căsătorit, cununat.  Capaucă, substantiv (regional)
Sinonime: cățea de vânătoare, femelă (de copoi), (variantă) căpaucă.  Căpcălan, substantiv
Sinonime: captalan.  Capcană, substantiv feminin
Sinonime: cursă, prinsoare, laţ; (figurat) ademenire, atragere, ispitire, momire.  Căpcăni, verb
Sinonime: a prinde (în capcană).  Căpcăun, substantiv masculin
Sinonime: canibal, antropofag; (figurat) om rău, crud, sălbatic.  Capelă, substantiv feminin
Sinonime: bonetă, chipiu, şapcă; biserică, paraclis, templu, bazilică, lăcaş de cult, loc de închinăciune; orchestră, fanfară.  Capelan, substantiv masculin
Sinonime: preot, paracliser.  Capelare, substantiv
Sinonime: (marinărie) capelatură.  Căpeleș, substantiv
Sinonime: (regional) birău, fecior, flăcău.  Capelmaistru, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: dirijor, şef de orchestră.  Căpeneag, substantiv neutru (regional)
Sinonime: haină lungă.  Capeş, adjectiv
Sinonime: încăpăţânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.  Căpetar, substantiv (regional)
Sinonime: boiandroc, boiandruc, boiandrug, buiandrug, grindă, (regional) cosoroabă.  Căpete, substantiv (regional și învechit)
Sinonime: căpăț, căuș, gâf, mertic, vas.  Căpeţel, substantiv neutru
Sinonime: muc de lumânare; colac.  Căpetenie, substantiv feminin
Sinonime: conducător, cap, şef, ştab, bonz, boss, patron, comandant, (învechit) baş, bimbaşă; (învechit) căpitan.  Căpia, verb
Sinonime: a înnebuni, a se zăpăci, a se ţicni, a se scrânti, a-şi pierde minţile; a pierde măsura.  Căpială, substantiv
Sinonime: cenuroză; alienare, alienaţie, boală mintală, demenţă, nebunie, sminteală, smintire, ţicneală.  Căpiat, adjectiv și substantiv
Sinonime: alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.  Capie, substantiv
Sinonime: (boală parazitară) amețeală, căpială, căpiere, căpietură, cenuroză.  Căpiere, substantiv
Sinonime: (boală parazitară) capie, căpială, cenuroză.  Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  Abandona, verb
Sinonime: a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.  Abdica, verb
Sinonime: a renunţa, a părăsi (o funcție înaltă); a abandona, a capitula, a ceda.  Absorbi, verb
Sinonime: a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.  Acumula, verb
Sinonime: a aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina, a capitaliza, a colecționa, a stoca, a economisi, a tezauriza.  Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime: aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.  Agasa, verb
Sinonime: a irita, a enerva, a indispune, a bate la cap, a supăra, a tachina, a necăji.  Albie, substantiv feminin
Sinonime: covată, copaie, troacă, moldă, căpistere, postavă; matcă (a unui râu), curs, făgaş.  Amăgeală, substantiv feminin
Sinonime: amăgire, momeală, viclenie, minciună, șiretlic, capcană.  Ambițios (ambițioasă), adjectiv
Sinonime: orgolios, mândru, încăpăţânat, căpos, îndrăzneț, pretențios, temerar.  Apt (aptă), adjectiv
Sinonime: potrivit, bun, util, capabil, în stare de (ceva), adecvat, corespunzător, dotat, competent.  Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  Arcui, verb
Sinonime: a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.  Astupuş, substantiv neutru
Sinonime: dop, capac, astupătoare, bușon; tampon.  Avere, substantiv feminin
Sinonime: abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.  Avut (avută), adjectiv
Sinonime: bogat, înstărit, cu avere, cu stare, cu bani, cu cheag, căpătuit, realizat.  Avuţie, substantiv feminin
Sinonime: avere, bogăţie, fonduri, proprietate, patrimoniu, capital, bunuri.  Ban, substantiv masculin
Sinonime: monedă, gologan, para, băncuţă, firfirică; (la plural) parale, avere, capital, resurse.  Bazilică, substantiv feminin
Sinonime: biserică, templu, capelă, lăcaş de cult, catedrală, monument, sanctuar.  Bănet, substantiv neutru
Sinonime: bani mulţi, parale cu ocaua, averi, capital.  Bănuţ (bănuţi), substantiv masculin
Sinonime: ban, gologan, para, băncuţă, firfirică; (la plural) parale, avere, capital, resurse, parai, bănişor; disc embrionar; (botanică) părăluţă, (regional la plural) bănuţei, (la plural) bănuţele, bumbuşor, butculiţă, fruşiţă, mărgărită, păscuţă, (la plural) rotoţele, scânteioară, scânteiuţă, floare-frumoasă, (la plural) floricele-frumoase.  Bezmetic (bezmetică), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.  Bimbaşă (bimbași), substantiv masculin (învechit)
Sinonime: colonel (în armata turcă); comandant, căpetenie, conducător, cap, şef, ştab; boss, patron; (variantă) bimpașă.  Birui, verb
Sinonime: a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.  Biserică, substantiv feminin
Sinonime: lăcaş de închinăciune, templu, bazilică, catedrală, lăcaş de cult, capelă, paraclis; sanctuar; credință, religie.  Bâhli, verb (Moldova)
Sinonime: a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.  Bâzdic, substantiv neutru (familiar)
Sinonime: toană, moft, capriciu; istericale, nazuri; fandoseală, (familiar) boală.  Bâzâi, verb
Sinonime: a zumzăi, a zuzăi, a zbârnâi, a ţârâi, a cârti, a protesta; a plânge, a scânci, a se smiorcăi, a se sclifosi; (familiar) a sâcâi, a necăji, a zgândări, a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.  Boală, substantiv feminin
Sinonime: afecţiune, tulburare, suferinţă, maladie, betegie, beteşug, betejeală; (familiar) dorinţă, toană, capriciu, pasiune; (familiar) ciudă, necaz, pornire, pică, invidie, gelozie.  Bodogăni, verb
Sinonime: a mormăi, a murmura, a muştrului, a bombăni, a bolborosi, a blodogori, a boscorodi, a dondăni, a gângăvi, a îndruga, (rar) a bogonisi; a cârti, a protesta, a reproşa, a mustra, a certa, a critica; a cicăli, a dăscăli, a bate la cap.  Bogăţie, substantiv feminin
Sinonime: avere, avuţie, bunăstare, belşug, lux, prosperitate, comoară, tezaur, abundenţă, îmbelşugare, opulență, prisos, (regional) blagă, berechet; capital.  Bombăni, verb
Sinonime: a mormăi, a bodogăni, a boscorodi, a dondăni, a bolborosi, a bogonisi, a murmura; a cârti, a protesta, a mustra, a reproşa, a bate la cap, a certa, a critica.  Bonetă, substantiv feminin
Sinonime: acoperământ, baretă, bonet, bonețică, calotă, capișon, caschetă, căciuliță, chipiu (fără cozoroc), coiffure, panama, pălărie, scufie, șapcă (fără cozoroc), tichie, tocă, turban; (marinărie) velă ajutătoare.  Bonz, substantiv masculin
Sinonime: budist, cap, călugăr (budist), căpetenie, conducător, lider, mandarin, om influent, personaj de vază, preot (budist), şef, ştab.  Boscorodi, verb
Sinonime: a bolborosi, a murmura, a bombăni, a mormăi, a bodogăni, a dondăni, a îndruga; a mustra, a reproşa, a cicăli, a bate la cap, a certa, a critica.  Bostan, substantiv masculin (regional)
Sinonime: dovleac, (Banat) ludai; (depreciativ) scăfârlie, cap; pepene verde, harbuz, lubeniţă.  Brambura, adverb (familiar)
Sinonime: fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.  Brezaie, substantiv feminin (regional)
Sinonime: capră (personaj mascat); paparudă.  Brâncă (brânci), substantiv feminin
Sinonime: (regional) gheară, labă, mână; anghină, (boală contagioasă) erizipel, orbalț; (botanică) buberic, căpriţă, cornul-salcei, guşterariţă, guşteriţă, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, sărătură-roşie, săricică, sărigea, soloneţ, zămoşiţă, (brânca-ursului) crucea-pământului, (rar) salicornie, (regional) brâncariţă; (variantă, substantiv masculin) brânci.  Brodi, verb
Sinonime: a o nimeri, a o găsi; a izbuti, a o scoate la capăt, a ieşi din încurcătură; (reflexiv) a se întâmpla, a se găsi întâmplător, a se nimeri, a fi de faţă; a pune la cale (ceva), a aranja, a urzi, a potrivi.  Brusture (brusturi), substantiv masculin
Sinonime: (botanică) lipan, (regional) captalan, lumânare, lumânărică, (prin Banat) lapuc; (brusturul-caprei) cinsteţ, lăptucul-oii; (brusturul-oii) lăptucul-oii.  Bulin, substantiv neutru
Sinonime: cașetă, capsulă, pastilă, pilulă, (familiar) boambă.  Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  Buşon, substantiv neutru
Sinonime: dop, capac, închidere, tampon; cep.  Buză, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă.

Buza, verb
Sinonime: a olări, a teşi.  Cafeniu (cafenie), adjectiv
Sinonime: maroniu, castaniu, şaten, căprui; maro, (popular) căcăniu.  Calculat (calculată), adjectiv
Sinonime: socotit, măsurat; aranjat, premeditat, plănuit; cu judecată, chibzuit, prevăzător, cu cap, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrânat, moderat, ponderat.  Cant, substantiv neutru
Sinonime: muchie, colț, margine ascuțită.

Cânt, substantiv neutru
Sinonime: cântare, cântat, cântec, glas, melodie, (popular) viers; canto; (literatură) (învechit) cap.  Carapace, substantiv feminin
Sinonime: crustă, carcasă, capac, acoperitoare, înveliş.  Casetă, substantiv feminin
Sinonime: cutie, puşculiţă.

Cașetă, substantiv feminin
Sinonime: capsulă, pilulă, pastilă, bulin.