Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  Căpăta, verb
Sinonime: a primi, a obţine; a dobândi, a câştiga.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  Căpăţan, substantiv
Sinonime: căpăstru, căpeţea.  Căpăţână, substantiv feminin
Sinonime: cap, tigvă, hârcă.

Căpăţâna, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) Perseu.  Căpăţânoasă, substantiv
Sinonime: (botanică) rostogol, scai, scaiete, tătarnică.  Căpățânos (căpățânoasă), adjectiv
Sinonime: (depreciativ) încăpăţânat; greu de cap, prost, (jargon) capsoman.  Căpătare, substantiv
Sinonime: primire, dobândire.  Căpătui, verb
Sinonime: a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.  Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime: (depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.  Căpătuire, substantiv
Sinonime: îmbogăţire; căsătorie.  Căpătuit, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) bogat, parvenit; (substantiv) parvenit; (adjectiv) căsătorit, cununat.  

---

Arcui, verb
Sinonime: a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.  Avere, substantiv feminin
Sinonime: abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.  Avut (avută), adjectiv
Sinonime: bogat, înstărit, cu avere, cu stare, cu bani, cu cheag, căpătuit, realizat.  Bezmetic (bezmetică), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.  Birui, verb
Sinonime: a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.  Bâhli, verb (Moldova)
Sinonime: a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.  Brambura, adverb (familiar)
Sinonime: fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.  Brodi, verb
Sinonime: a o nimeri, a o găsi; a izbuti, a o scoate la capăt, a ieşi din încurcătură; (reflexiv) a se întâmpla, a se găsi întâmplător, a se nimeri, a fi de faţă; a pune la cale (ceva), a aranja, a urzi, a potrivi.  Buză, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă.

Buza, verb
Sinonime: a olări, a teşi.  Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, gleavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  Căptuși, verb
Sinonime: a acoperi, a izola; a îndesa, a tixi; (familiar) a pune mâna, a prinde, a căpui, a înşfăca; (reflexiv) a se alege cu ceva, a se căpătui, a obţine, a dobândi; (figurat) a bate, a snopi, a stâlci.  Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime: bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.  Chiverniseală, substantiv feminin
Sinonime: gospodărire, administrare, organizare, chibzuinţă; economie, avere, căpătuire, îmbogăţire, pricopseală.  Chivernisi, verb
Sinonime: a administra, a gospodări, a organiza, a conduce; a economisi, a agonisi, a strânge avere, (reflexiv) a se căpătui, a se pricopsi, a se îmbogăţi, a-şi face o situaţie, a se ajunge, a se realiza.  Cioc, substantiv neutru
Sinonime: clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea.

Cioc, interjecție
Sinonime: toc!  Câştiga, verb
Sinonime: a agonisi, a dobândi, a obţine, a se alege cu ceva, a trage folos, a beneficia, a folosi, a profita, a căpăta, a repurta, a izbândi, a cuceri; a aranja, a căuta, a curăţa, a deretica, a dichisi, a ferchezui, a găti, a împodobi, a îngriji, a scutura, a spilcui, a strânge, a vedea.

Câştigă, substantiv
Sinonime: atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit.  Coadă, substantiv feminin
Sinonime: cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.  Coate-goale, substantiv masculin
Sinonime: neisprăvit, fără căpătâi, sărac.  Contracta, verb
Sinonime: (termen juridic) a încheia; (medicină) a căpăta, a face, a lua, (popular) a prinde; (fizică) (rar) a se contrage; (fiziologie) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci, a (se) crispa, a se chirci, a se reduce, a se convulsiona.  Craniu, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, hârcă, căpăţână, scăfârlie, tigvă, cutie craniană, (popular şi familiar) devlă, (învechit şi regional) scafă, (învechit) glavă, glăvăţână.  Creştet, substantiv neutru
Sinonime: vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.  Curma, verb
Sinonime: a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia.  Cută, substantiv feminin
Sinonime: încreţitură, îndoitură, zbârcitură, boţitură, fald, creţ, godeu, pliseu, pliu, (regional) pătură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură; rid.

Cuta, verb
Sinonime: a plia, a plisa, a drapa; (geologie) a (se) încreţi; (despre piele) a căpăta cute, a se încreți, a se zbârci, a se rida.  Devlă, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: cap, capăţână, ţeastă, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă.  Dobândi, verb
Sinonime: a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.  Extrem (extremă), adjectiv
Sinonime: de capăt, din cap, final, terminal, drastic.  Extremitate, substantiv feminin
Sinonime: limită, margine, capăt, cap, vârf, extremă, colţ, (învechit) sconcenie, latură.  Face, verb
Sinonime: a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.  Fătălău, substantiv masculin
Sinonime: hermafrodit, androgin; feteleu, fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău; om fără căpătâi.  Final, substantiv neutru
Sinonime: sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.  Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  Fisură, substantiv feminin
Sinonime: breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură.

Fisura, verb
Sinonime: a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.  Flanc, substantiv neutru
Sinonime: latură, crupă, parte, aripă, capăt, coastă, margine, (învechit) corn, mânecă.  Gospodări, verb
Sinonime: a chivernisi, a orândui, a administra; (reflexiv) a se căpătui, a se aşeza la casa lui, a se căsători.  Haidamac, substantiv masculin
Sinonime: bătăuş, coblizan, derbedeu, golan, lungan, om fără căpătâi, pierde-vară, prostălău, ştrengar, vlăjgan; bâtă, ciomag, măciucă.  Haidău, substantiv masculin
Sinonime: bătăuş, derbedeu, golan, om fără căpătâi; văcar; (regional) joc țărănesc.  Haimana, substantiv feminin
Sinonime: derbedeu, vagabond, om fără căpătâi, pierde-vară, om de nimic, fluieră vânt, golan.  Hârcă, substantiv feminin
Sinonime: căpăţână, craniu, scăfârlie, tigvă, țeastă; babă-hârcă, baborniţă, cotoroanţă, femeie bătrână (urâtă şi rea), hoaşcă, zgripţuroaică.  Hoinar (hoinară), adjectiv
Sinonime: vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.  Interminabil (interminabilă), adjectiv
Sinonime: nesfârşit, nemărginit, fără capăt.  Încheia, verb
Sinonime: a îmbumba, (regional) a încheptura; a îmbina, a uni, a monta, a reuni, a asocia; a sfârşi, a termina, a pune capăt, a închide.  Încheiere, substantiv feminin
Sinonime: cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.  Închide, verb
Sinonime: a încuia, a fereca, a claustra, a bara; a izola, a îngrădi, a împrejmui; a se întuneca, a se înnora; a opri, a termina, a pune capăt, a încheia, a sfârşi; (figurat) a cuprinde, a conţine.  Învinge, verb
Sinonime: a triumfa, a birui, a izbândi; a doborî, a nimici, a distruge, a înlătura, a cuceri, a răpune; a domina, a stăpâni, a prevala; a ieşi la capăt, a isprăvi, a răzbi, a prididi, a reuşi.  Materializa, verb
Sinonime: a căpăta formă materială, a concretiza, a crea, a deveni concret, a deveni real, a incarna, a îndeplini, a înfăptui, a întrupa, a personifica, a plăsmui, a realiza, a transpune în viață.  Naşte, verb
Sinonime: a da viaţă, a da naştere, a da fiinţă, a se reproduce, (figurat) a produce, a crea, a cauza; (reflexiv) a lua fiinţă, a căpăta viaţă, a veni pe lume, (figurat) a apărea, a se ivi, a se înfiinţa.  Neisprăvit (neisprăvită), adjectiv
Sinonime: neterminat, nefăcut, nesfârşit; incapabil, nepriceput, nepricopsit, fără căpătâi, netrebnic.  Obţine, verb
Sinonime: a dobândi, a primi, a căpăta, a realiza, a face rost, a procura.  Prelua, verb
Sinonime: a lua în primire, a primi, a căpăta.  Pricepe, verb
Sinonime: a înţelege, a reţine, a se lămuri, a se dumiri, a percepe, a desluşi; (figurat) a şti, a cunoaşte, a se descurca, a o scoate la capăt.