Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  

---

Ca, adverb
Sinonime: cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo.

Ca, prepoziție
Sinonime: cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la.

Ca, conjuncție
Sinonime: pentru ca, așa ca.

Că, conjuncție
Sinonime: căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.  Calibru, substantiv neutru
Sinonime: alezaj; anvergură, mărime, diametru, dimensiune, etalon, gabarit, talie, volum; (familiar) fel, soi, teapă, categorie, clasă, calitate, grup.  Calificativ, substantiv neutru
Sinonime: apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.  Capacitate, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.  Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  Competenţă, substantiv feminin
Sinonime: pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.  Facultate, substantiv feminin
Sinonime: capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.  Fin (fină), adjectiv
Sinonime: delicat, gingaş, de calitate; subtil, ager, pătrunzător; vaporos, mărunt, selecţionat, superior, sensibil, ales, rafinat, binecrescut, civilizat, manierat, politicos, cu purtări alese.  Funcţie, substantiv feminin
Sinonime: activitate, calitate, destinaţie, funcţionare, grad, însărcinare, job, post, profesie, rang, rol, sarcină, serviciu, slujbă, (învechit) ridicare; (matematică) aplicaţie, (funcţie bijectivă) bijecţie, (funcţie surjectivă) surjecţie.  Har, substantiv neutru
Sinonime: dar, talent, dispoziţie, însuşire, calitate; slavă, graţie.

Hâr, interjecție
Sinonime: mâr!  Hârb, substantiv neutru
Sinonime: ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Mană, substantiv feminin
Sinonime: belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale.

Mâna, verb
Sinonime: a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi.

Mână, substantiv feminin
Sinonime: braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.  Natură, substantiv feminin
Sinonime: mediu, realitate, viaţă; fire, temperament, caracter; calitate, soi, fel, gen, varietate, sort, specie, categorie.  Număr, substantiv neutru
Sinonime: bucată, cantitate, ceată, cifră, colectivitate, dimensiune, ediție, exemplar, grup, masă, mărime, mulţime, parte, seamă, spectacol, sumă, talie, total, (învechit) cislă, (număr fracţionar) număr raţional, (număr zecimal) fracţie zecimală; (familiar, locuţiune) (numărul unu) de prima calitate, excelent, fără pereche, fenomenal, strașnic.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.  Sarcină, substantiv feminin
Sinonime: greutate, încărcătură, povară, apăsare, balast; obligaţie, îndatorire, răspundere; misiune, calitate, slujbă, rol; graviditate.  Sort, substantiv neutru
Sinonime: fel, gen, categorie, calitate.

Şorț, substantiv neutru
Sinonime: catrinţă, zăvelcă.  Stofă, substantiv feminin
Sinonime: bucleu, draperie, liberti, postav, țesătură, (învechit și regional) cumaș, (la plural) textile, (regional) pănură; (figurat) aptitudine, calitate, caracter, dispoziție, fire, material, merit, natură, predispoziție, substanţă, talent; (variantă) ștofă.  Titlu, substantiv neutru
Sinonime: antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.  Virtute, substantiv feminin
Sinonime: caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.  Vârtute, substantiv feminin (popular)
Sinonime: însuşire, calitate; bărbăţie, curaj, vrednicie; putere, tărie, vigoare.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Atribut, substantiv neutru
Sinonime: însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.  Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime: timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.  Adolescentism, substantiv
Sinonime: calitate de adolescent, manifestare de adolescent, stare de adolescent.  Drept, adverb
Sinonime: aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat.

Drept, substantiv
Sinonime: jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright.

Drept, prepoziție
Sinonime: lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.  Gospodăresc, adjectiv
Sinonime: casnic, de calitate, economic, priceput, (rar) conjugal.  Tipesă, substantiv
Sinonime: individă, tipă, femeie (de proastă calitate).  Pontifica, verb
Sinonime: a oficia în calitate de pontif, a trona; (familiar) a acționa cu emfază, a-și da aere.  Pichet, substantiv
Sinonime: detașament, subunitate militară, jalon, țăruș, (învechit) posadă; vin de calitate proastă; (locuţiune) (pichet de grevă) detașament de muncitori greviști.  Primăție, substantiv
Sinonime: (învechit) funcție, demnitate, calitate de primat.  Subprodus, substantiv
Sinonime: produs de calitate inferioară, produs secundar.  Superfin, adjectiv
Sinonime: de cea mai bună calitate, de o finețe rară, extrafin, foarte fin, superior, suprafin.  Vil, adjectiv
Sinonime: (franțuzism învechit) abject, de proastă calitate, demn de disprețuit, ignobil, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ordinar, servil, ticălos.  Pieloteie, substantiv
Sinonime: carne de calitate inferioară, chist, epicarp, excrescență, membrană, pănușă, pielcuță, piele, pieliţă, pielușină, pojghiță, tumoare, țesut.  Însușietate, substantiv
Sinonime: atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.  Second-hand, adjectiv
Sinonime: de calitate inferioară, folosit, la mâna a doua, purtat, uzat, vechi; indirect.  Canar, substantiv
Sinonime: (ornitologie) cănăraș, cănăriță, cănăruț.

Canar, adjectiv invariabil
Sinonime: (regional, învechit) de primă calitate.  Marmanziu, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime: de bună calitate, foarte bun, profir, purpuriu, roșu-deschis, roșu-purpuriu, superior, vişiniu, (regional) mermeziu, (variantă) marmaziu.  Piclă, substantiv (regional)
Sinonime: făină de calitate superioară, (învechit) nișaștea, (regional) făină nulașă, (regional) mudmel, (regional) pervă; sită (la moară).  Perv, adjectiv (regional)
Sinonime: (despre făină) de calitate superioară, de primă calitate, fin, (regional) nulaș, (regional) piclă.  Miezură, substantiv (regional)
Sinonime: lână (de calitate mijlocie), miţă, (popular) codină; (miezură de grâu) tărâțe de grâu.  Postula, verb
Sinonime: a cere cu insistență, a formula în calitate de postulat.  Submediocru, adjectiv
Sinonime: de calitate inferioară.  Opticitate, substantiv
Sinonime: (fizică) calitate optică.  Pişălău, substantiv (popular)
Sinonime: (popular) must, mustăraie, mustăreață, musteală, pișat, urină; (figurat) amestec de lucruri, (figurat) lucru de calitate inferioară, (figurat) talmeș-balmeș.  Excelență, substantiv
Sinonime: alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.  Paraditură, substantiv
Sinonime: (familiar) lucru de proastă calitate, lucru deteriorat, lucru stricat, lucru uzat, obiect de proastă calitate, obiect stricat, obiect uzat.  Carmelină, substantiv
Sinonime: lână de calitatea a doua, lână regenerată, vigonie.