Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Căsători
Căsători, verb
Sinonime: (popular) a se căpătui, (regional) a se toldui, a se lega, a se uni, (popular) a se însoţi, a se lua; a se cununa, a se însura, a se mărita.  
Căsătorie
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime: bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.  
Căsătorit (căsătorită)
Căsătorit (căsătorită), adjectiv
Sinonime: însurat, măritată, familist.  

Căpătui
Căpătui, verb
Sinonime: a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.  
Căpătuială
Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime: (depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.  
Căsnicie
Căsnicie, substantiv feminin
Sinonime: căsătorie, viaţă conjugală, mariaj.  
Cere
Cere, verb
Sinonime: a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.  
Cunună
Cunună, substantiv feminin
Sinonime: coroană, jerbă, coronişte, cosoroabă, diademă; cununie; funie.

Cununa, verb
Sinonime: a se căsători, (popular) a se nunti; a încorona, a încununa, a răsplăti, a recompensa.  
Familist (familistă)
Familist (familistă), adjectiv
Sinonime: căsătorit, însurat, cu familie.  
Gospodări
Gospodări, verb
Sinonime: a chivernisi, a orândui, a administra; (reflexiv) a se căpătui, a se aşeza la casa lui, a se căsători.  
Gospodărie
Gospodărie, substantiv feminin
Sinonime: avere, casă, cămin, căsătorie, căsnicie, menaj, (învechit şi regional) namestie, (plural) acareturi.  
Însoţi
Însoţi, verb
Sinonime: a întovărăşi, a acompania, a escorta; a se alătura, a (se) împerechea, a se asocia, a se uni; a (se) căsători, a se cununa.  
Însura
Însura, verb
Sinonime: a (se) căsători, a lua de soţie, a se cununa.  
Madamă
Madamă, substantiv feminin
Sinonime: cocotă, curvă, doamnă, duducă, femeie căsătorită, femeie de serviciu, femeie de stradă, guvernantă, îngrijitoare, jupâneasă, menajeră, nevastă, prostituată, slujnică, soție, supraveghetoare (într-un hotel), șvester, târfă, (variantă) madam.  
Mariaj
Mariaj, substantiv neutru
Sinonime: căsătorie, căsnicie, (figurat) unire.  
Mărita
Mărita, verb
Sinonime: a se căsători (despre femeie), a da în căsătorie (despre femeie); (familiar) a vinde, a se debarasa, a se descotorosi, a se degaja.  
Nuntă
Nuntă, substantiv feminin
Sinonime: căsătorie, cununie; (figurat) alai, cortegiu, suită.  
Partidă
Partidă, substantiv feminin
Sinonime: căsătorie, cont, contrapartidă, evidenţă, grup, grupare, joc, meci.  
Peţi
Peţi, verb
Sinonime: a cere mâna, a propune o căsătorie.  
Rostui
Rostui, verb
Sinonime: a aranja, a pune în ordine; a se căpătui, a face rost; a se căsători, a întemeia o familie.  
Uni
Uni, verb
Sinonime: a împreuna, a îmbina, a lipi, a lega, a aduna, a reuni, a cupla, a conexa, a conecta, a ralia; a cădea de acord, a se pune de acord; a se căsători; a se alipi, a se întovărăşi.  
Alianţă
Alianţă, substantiv
Sinonime: antantă, asociație, coaliţie, înțelegere, ligă, pact, uniune (prin căsătorie), (ieşit din uz) legământ, (învechit) alianție, (învechit) armistițiu, (popular) cuscrire, (popular) încuscrire, (regional) inel de logodnă.  
Căpătuire
Căpătuire, substantiv
Sinonime: îmbogăţire; căsătorie.  
Căpătuit
Căpătuit, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) bogat, parvenit; (substantiv) parvenit; (adjectiv) căsătorit, cununat.  
Cununat
Cununat, adjectiv
Sinonime: căsătorit, (popular şi familiar) căpătuit.  
Cununie
Cununie, substantiv
Sinonime: căsătorie, (popular) nuntire, nuntit, cunună, (regional) pirostrie.  
Himen
Himen, substantiv
Sinonime: (anatomie) membrană, himeniu; (figurat) căsătorie, uniune.  
Desholtei
Desholtei, verb
Sinonime: a (se) căsători, a (se) însura.  
Nubil
Nubil, adjectiv
Sinonime: adolescent, ajuns la deplină dezvoltare, format, puber; bun de căsătorit, maritabil.  
Sinichesion
Sinichesion, substantiv
Sinonime: casă, căsătorie, căsnicie, menaj.  
Matrimoniu
Matrimoniu, substantiv
Sinonime: casă, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj, uniune.  
Însurăciune
Însurăciune, substantiv
Sinonime: (învechit) căsătorie, însurat, însurătoare.  
Însurătoare
Însurătoare, substantiv
Sinonime: căsătorie, căsnicie, însurat, însurare, mariaj, (învechit) însurăciune.  
Maritagiu
Maritagiu, substantiv (învechit)
Sinonime: casă, căsătorie, căsnicie, menaj.  
Monogamie
Monogamie, substantiv
Sinonime: căsătorie, mariaj.  
Nuntire
Nuntire, substantiv (popular)
Sinonime: căsătorie, cununie, nuntă, nuntit.  
Nunti
Nunti, verb (popular)
Sinonime: a (se) căsători, a (se) cununa, a face nuntă, a petrece; a se târgui, a se tocmi prea mult; (despre animale) a se împerechea.  
Mezalianță
Mezalianță, substantiv
Sinonime: (în societatea aristocrată și burgheză) alianță prin căsătorie.  
Gamologie
Gamologie, substantiv
Sinonime: tratat despre căsătorie.  
Însoțire
Însoțire, substantiv
Sinonime: acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.  
Toldui
Toldui, verb (regional)
Sinonime: a adăuga, a cădea la învoială, a conveni, a întregi, a prelungi, a se asocia, a se căsători, a se înțelege, a se învoi, a se sfătui în ascuns.  
Întemeiere
Întemeiere, substantiv
Sinonime: binecuvântare (a tinerilor căsătoriți), constituire, creare, făurire, fundare, instituire, înfăptuire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiat, organizare, realizare, (figurat) consolidare, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) statornicire, (rar) zidire.  
Himeneu
Himeneu, substantiv
Sinonime: alianță, căsătorie, imn de nuntă, mariagiu, mariaj, uniune conjugală; (biologie) himen, himeniu.  
Măritare
Măritare, substantiv
Sinonime: căsătorie, măritat, măritiș.  
Măritată
Măritată, adjectiv
Sinonime: căsătorită.  
Mergere
Mergere, substantiv
Sinonime: continuare, continuitate, curgere, deplasare, ducere, intrare în vigoare, însoțire, mers, mișcare, plecare, pornire, (învechit) căsătorie, (învechit) succesiune, (rar) vizită.  
Nedespărţit
Nedespărţit, adjectiv
Sinonime: căsătorit, în cuplu, logodit, măritată, nedivorțat; indisolubil, indivizibil, inseparabil, legat, lipit, nedezlipit, nedivizibil, nefragmentabil, nefragmentat, neseparabil, organic, unit, unitar.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie