Căsători, verb
Sinonime:
(popular) a se căpătui, (regional) a se toldui, a se lega, a se uni, (popular) a se însoţi, a se lua; a se cununa, a se însura, a se mărita.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Căsătorit (căsătorită), adjectiv Sinonime:
însurat, măritată, familist.
Căpătui, verb Sinonime:
a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.
Căpătuială, substantiv feminin Sinonime:
(depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.
Căsnicie, substantiv feminin Sinonime:
căsătorie, viaţă conjugală, mariaj.
Cere, verb Sinonime:
a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.
Cunună, substantiv feminin
Sinonime:
coroană, jerbă, coronişte, cosoroabă, diademă; cununie; funie. Cununa, verb
Sinonime:
a se căsători, (popular) a se nunti; a încorona, a încununa, a răsplăti, a recompensa.
Familist (familistă), adjectiv
Sinonime:
căsătorit, cu familie, cununat, însurat.
Gospodări, verb Sinonime:
a chivernisi, a orândui, a administra; (reflexiv) a se căpătui, a se aşeza la casa lui, a se căsători.
Gospodărie, substantiv feminin
Sinonime:
avere, casă, cămin, căsătorie, căsnicie, menaj, (învechit şi regional) namestie, (plural) acareturi.
Însoţi, verb Sinonime:
a întovărăşi, a acompania, a escorta; a se alătura, a (se) împerechea, a se asocia, a se uni; a (se) căsători, a se cununa.
Însura, verb Sinonime:
a (se) căsători, a lua de soţie, a se cununa.
Madamă, substantiv feminin
Sinonime:
cocotă, curvă, doamnă, duducă, femeie căsătorită, femeie de serviciu, femeie de stradă, guvernantă, îngrijitoare, jupâneasă, menajeră, nevastă, prostituată, slujnică, soție, supraveghetoare (într-un hotel), șvester, târfă, (variantă) madam.
Mariaj, substantiv neutru
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, conjugalitate, (figurat) unire.
Mărita, verb Sinonime:
a se căsători (despre femeie), a da în căsătorie (despre femeie); (familiar) a vinde, a se debarasa, a se descotorosi, a se degaja.
Nuntă, substantiv feminin Sinonime:
căsătorie, cununie; (figurat) alai, cortegiu, suită. Nunta, verb (regional)
Sinonime:
a (se) căsători, a face nuntă, a petrece (la nuntă), (popular) a nunti.
Partidă, substantiv feminin
Sinonime:
căsătorie, cont, contrapartidă, evidenţă, grup, grupare, joc, meci.
Peţi, verb Sinonime:
a cere mâna, a propune o căsătorie.
Rostui, verb Sinonime:
a aranja, a pune în ordine; a se căpătui, a face rost; a se căsători, a întemeia o familie.
Uni, verb Sinonime:
a împreuna, a îmbina, a lipi, a lega, a aduna, a reuni, a cupla, a conexa, a conecta, a ralia; a cădea de acord, a se pune de acord; a se căsători; a se alipi, a se întovărăşi.
Alianţă, substantiv
Sinonime:
antantă, asociație, coaliţie, înțelegere, ligă, pact, uniune (prin căsătorie), (ieşit din uz) legământ, (învechit) alianție, (învechit) armistițiu, (popular) cuscrire, (popular) încuscrire, (regional) inel de logodnă.
Căpătuire, substantiv
Sinonime:
îmbogăţire; căsătorie.
Căpătuit, adjectiv
Sinonime:
bogat, căsătorit, chivernisit, cununat, îmbogățit, înavuțit, înstărit, parvenit, pricopsit, (popular și depreciativ) ajuns, (popular) așezat, (popular) cu stare. Căpătuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpătuială, căpătuire, parvenit, (popular) ajuns.
Cununat, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, (popular şi familiar) căpătuit.
Cununie, substantiv
Sinonime:
căsătorie, (popular) nuntire, nuntit, cunună, (regional) pirostrie.
Himen, substantiv
Sinonime:
(anatomie) membrană, himeniu; (figurat) căsătorie, uniune.
Desholtei, verb
Sinonime:
a (se) căsători, a (se) însura.
Nubil, adjectiv
Sinonime:
adolescent, ajuns la deplină dezvoltare, format, puber; bun de căsătorit, maritabil.
Sinichesion, substantiv
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Matrimoniu, substantiv
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj, uniune.
Însurăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, nuntă.
Însurătoare, substantiv
Sinonime:
căsătorie, căsnicie, însurat, însurare, mariaj, (învechit) însurăciune.
Maritagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Monogamie, substantiv
Sinonime:
căsătorie, mariaj.
Nuntire, substantiv (popular)
Sinonime:
căsătorie, cununie, nuntă, nuntit.
Nunti, verb (popular)
Sinonime:
a (se) căsători, a (se) cununa, a face nuntă, a petrece; a se târgui, a se tocmi prea mult; (despre animale) a se împerechea.
Mezalianță, substantiv
Sinonime:
(în societatea aristocrată și burgheză) alianță prin căsătorie.
Gamologie, substantiv
Sinonime:
tratat despre căsătorie.
Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Toldui, verb (regional)
Sinonime:
a adăuga, a cădea la învoială, a conveni, a întregi, a prelungi, a se asocia, a se căsători, a se înțelege, a se învoi, a se sfătui în ascuns.
Întemeiere, substantiv
Sinonime:
binecuvântare (a tinerilor căsătoriți), constituire, creare, făurire, fundare, instituire, înfăptuire, înființare, înrădăcinare, întărire, întemeiat, organizare, realizare, (figurat) consolidare, (învechit) apărare, (învechit) împuternicire, (rar) statornicire, (rar) zidire.
Himeneu, substantiv
Sinonime:
alianță, căsătorie, imn de nuntă, mariagiu, mariaj, uniune conjugală; (biologie) himen, himeniu.
Măritare, substantiv
Sinonime:
căsătorie, măritat, măritiș.
Măritată, adjectiv
Sinonime:
căsătorită.
Mergere, substantiv
Sinonime:
continuare, continuitate, curgere, deplasare, ducere, intrare în vigoare, însoțire, mers, mișcare, plecare, pornire, (învechit) căsătorie, (învechit) succesiune, (rar) vizită.
Nedespărţit, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, în cuplu, logodit, măritată, nedivorțat; indisolubil, indivizibil, inseparabil, legat, lipit, nedezlipit, nedivizibil, nefragmentabil, nefragmentat, neseparabil, organic, unit, unitar.
Măritiş, substantiv
Sinonime:
căsătorie, măritat, (popular) mărit, (rar) măritare.
Matrimonial, adjectiv
Sinonime:
casnic, conjugal, de căsătorie, (învechit) căsătoresc, (învechit) căsnicesc, (învechit) soțiesc, (livresc) marital.
Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Luare, substantiv
Sinonime:
achiziționare, adoptare, apucare, căsătorie, confiscare, cucerire, cumpărare, cumpărat, dobândire, îmbolnăvire, încasare, înhățare, înlăturare, înșfăcare, luat, obținere, ocupare, ocupație, preluare, primire, prindere, prins, procurare, sechestrare, târguire, unire, (familiar și figurat) umflare, (franțuzism învechit) conchetă, (învechit și popular) distracție, (învechit și popular) poftă, (învechit și popular) voioșie, (învechit) loare, (învechit) luătură, (învechit) luoare, (învechit) luore, (învechit) scumpărătoare, (Transilvania; învechit) excepție; (luare-aminte) atenție, băgare de seamă, curiozitate, grijă, interes, observare, privire, prudență, (învechit) perierghie.
Obrăci, verb (învechit)
Sinonime:
a evita, a promite căsătorie, a se făgădui soț (sau soție), a se feri, a se lega să postească, a se logodi, (învechit și regional) a obrici, (învechit) a obroci, (regional) a oblici.
Însurare, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însurat, însurătoare, (figurat) unire, (învechit) însurăciune; descotorosire, omorâre.
Însurățel, substantiv
Sinonime:
proaspăt căsătorit.
Însurat, substantiv
Sinonime:
căsătorie, însurare, însurătoare, omorâre, (figurat) unire, (învechit) însurăciune. Însurat, adjectiv
Sinonime:
căsătorit, omorât, (despre încălțăminte) pingelit, (figurat) unit.
Coniugiu, substantiv (latinism)
Sinonime:
căsătorie, mariaj, matrimoniu, unire, uniune, (variantă) conjugiu.
Împreunătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, contact sexual, îmbinare, împreunare, întâlnire, unire, (învechit) împreunăciune, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire.
Gamomanie, substantiv
Sinonime:
(medicină) mania căsătoriei.
Însoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însoțire, însoțit, (popular) împerechere, (Transilvania) companie.
Conubiu, substantiv
Sinonime:
căsătorie, mariaj; (botanică) altoire.
Antenupțial, adjectiv
Sinonime:
(anterior căsătoriei) prenupțial.
