Bun-simţ, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular) simţire.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Sănătos (sănătoasă), adjectiv Sinonime:
teafăr, zdravăn, nevătămat, valid, viguros; salubru, nevătămător, igienic; (figurat) înţelept, bun, de bun-simţ, chibzuit, moral, instructiv.
Simți, verb Sinonime:
a băga de seamă, a prinde de veste, a adulmeca; a fi binecrescut, a avea bun-simţ; a fi mişcat, a fi impresionat.
Simţitor (simţitoare), adjectiv Sinonime:
sensibil, cu bun-simţ; apreciabil, mare, important, deosebit.
Dobitoceşte, adverb
Sinonime:
prosteşte, fără bun-simț.
Truculență, substantiv
Sinonime:
asprime, brutalitate, lipsă de bun-simț, obrăznicie, violență.
Judiciozitate, substantiv
Sinonime:
bună judecată, bun-simț, chibzuială, chibzuință, cumpănire, înțelegere, pricepere.