Bună-cuviinţă, substantiv feminin
Sinonime:
politeţe, respect, bună-creştere.
Decenţă, substantiv feminin
Sinonime:
bună-cuviinţă, ruşine, pudoare, politeţe.
Dezmăţat (dezmăţată), adjectiv
Sinonime:
destrăbălat, desfrânat, corupt, imoral, decăzut, deșănțat; lipsit de rușine, lipsit de bună-cuviință; cu înfățișare dezordonată, cu înfățișare neglijentă.
Politeţe, substantiv feminin Sinonime:
amabilitate, bună-cuviinţă.
Irespectuos, adjectiv
Sinonime:
lipsit de bună-cuviință, lipsit de respect, necuviincios, nerespectuos.
Pudiciţie, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.
Urbanitate, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, civilitate, comportare civilizată, cuviință, decență, omenie, politețe, respect, urbanism, (învechit) celibilâc.
Urbanism, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, cuviință, decență, politețe, respect, urbanistică, urbanitate.
