Bucăţi, verb
Sinonime:
a îmbucătăţi.
Bucăţică, substantiv feminin Sinonime:
părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.
Ciopârţi, verb
Sinonime:
a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Firimitură, substantiv feminin
Sinonime:
firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.
Harcea-parcea, adverb Sinonime:
tăiat în bucăţi, rupt, hăcuit, hărtănit, îmbucătăţit.
Hărtănit (hărtănită), adjectiv
Sinonime:
făcut bucăţi, ferfeniţit, harcea-parcea, hăcuit, rupt, sfâşiat, zdrenţuit.
Picătură, substantiv feminin Sinonime:
pic, strop, firimitură; picur; fărâmă, bucăţică.
Râşni, verb
Sinonime:
a da la râșniță, a fărâma, a măcina, a zdrobi, (figurat) a preface în bucăți; a digera, a mistui.
Alică, substantiv
Sinonime:
alic, alice, bucățică de cărămidă, pietricică, (învechit) halis, (Maramureș şi Transilvania) silitră, (Maramureș, Transilvania și Banat) şiret (pentru gloanţe), (regional) halică, (regional) halice, (regional) haliciu.
Bucăcioară, substantiv
Sinonime:
bucăţică, fărâmă, pic.
Bucăţea, substantiv
Sinonime:
bucăţică, fărâmă, pic.
Cartace, substantiv
Sinonime:
(fiecare dintre bucățile de fier cu care se umpleau în trecut unele proiectile pentru tunuri) mitralie.
Crâmpoţi, verb
Sinonime:
(regional) a sfâșia, a sfârteca, a tăia în bucăți inegale, a ciopârți; a mânca fără rânduială.
Dram, substantiv
Sinonime:
gram, bucățică, fărâmă, crâmpei, strop, pic.
Ferfeniţi, verb
Sinonime:
a (se) zdrențui, a (se) sfâșia, a se face ferfeniță; a se rupe în bucăți.
Ferfeniţit, adjectiv
Sinonime:
sfâșiat în bucăți, zdrențuit, ferfenițos; (cu rol de substantiv) ferfenițire.
Fragmentare, substantiv
Sinonime:
împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație.
Hăcui, verb
Sinonime:
a ciopârţi, a mărunţi, a sfârteca, a sfâşia, a tăia în bucăți, a toca.
Hărtăni, verb
Sinonime:
a (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Lacerare, substantiv
Sinonime:
destrămare, destrucție, deșirare, dilacerare, dilacerație, lacerație, lacerațiune, rupere în bucăți, sfâșiere.
Lacera, verb
Sinonime:
a destrăma, a deșira, a dilacera, a rupe în bucăți, a sfâșia.
Dilacera, verb
Sinonime:
a destrăma, a deșira, a fărâmița, a lacera, a rupe în bucăți, a sfâșia, (medicină) a smulge cu violență (un țesut).
Smicurătură, substantiv
Sinonime:
bucățică, fărâmă, pic, (regional) smicăraie.
Îmbucăți, verb
Sinonime:
a îmbucătăți, a rupe în bucăți, a tăia în bucăți.
Fărămea, substantiv
Sinonime:
bucățea, bucățică, (regional) fărâmea.
Căsăpit, adjectiv
Sinonime:
ciopârțit, făcut bucăți, măcelărit, (figurat) bătut, (neobișnuit) cioplit. Căsăpit, substantiv
Sinonime:
căsăpire.
Rămig, substantiv (regional)
Sinonime:
bucățică, rămășiță, rest.
Zdreală, substantiv (regional)
Sinonime:
bucățică, fărâmă, pic; julitură, zdrelitură, zgârietură.
Fărâmice, substantiv (învechit)
Sinonime:
bucățea, bucățică, fărâmă, fărâmiță, (învechit) fărâmușă, (popular) fărâmică.
