Briceag (bricege), substantiv neutru Sinonime:
cuţitaş, (Transilvania) brişcă.
Custură, substantiv feminin
Sinonime:
lamă, tăiș, ascuțiș, briceag, cuțit, fier, limbă; placă de metal; ferăstrău, firez; fierul coasei; ciorsă, bleau; daltă; brăzdar de plug; creastă stâncoasă de munte, karling; om cu apucături rele, hoț, custurar.
Cuţit, substantiv
Sinonime:
armă albă, bisturiu, briceag, cuter, cutter, cuțitaș, cuțituț, macetă, navaja, pumnal, scalpel, șerfmeser, (argou) şindel, (argou) şuriu, (figurat) junghi, (figurat) pneumonie, (învechit) dagă, (învechit) sabie, (popular) custură, (regional) cuțât, (regional) cuțitoaie; (tehnică) limbă, (popular) bătător, condei, fofelniţă, (regional) cordenci; (medicină) intervenţie chirurgicală, operaţie; (pentru tăiat hârtie) coupe-papier.
Cuţitaş, substantiv
Sinonime:
briceag.
Pinţăluş, substantiv
Sinonime:
(regional) briceag, cuțit; (la cataramă) ac, cui.
Briștă, substantiv
Sinonime:
briceag, brișcă.
Sâmcea, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cioc, clonț, creastă, creștet, culme, dorn, pisc, priboi, stricnea, vârf, (figurat) capăt, (figurat) limită, (figurat) punct extrem, (figurat) sfârșit, (Oltenia) auroră, (Oltenia) zori de zi, (regional) briceag, (regional) brișcă, (regional) cuțitaș, (regional) lanțetă, (variantă) simcea.
