Brevet, substantiv neutru
Sinonime: certificat, diplomă, garanție, licenţă, patentă, titlu.  Breveta, verb
Sinonime: (rar) a patenta.  Brevetare, substantiv
Sinonime: brevetat, patentare.  Brevetat, adjectiv
Sinonime: (rar) patentat.  

---

Adeverinţă, substantiv feminin
Sinonime: act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris.

Adeverința, verb (învechit)
Sinonime: a (se) adeveri.  Diplomă, substantiv feminin
Sinonime: act, atestat, brevet, bacalaureat, cartă, certificat, doctorat, licență, premiu, recompensă; zapis, document, uric, hrisov, parșemin, (familiar şi depreciativ) patalama.  Patalama, substantiv feminin (popular)
Sinonime: certificat, diplomă, document, brevet, act, dovadă, patentă.  Patenta, verb
Sinonime: a breveta.

Patentă, substantiv feminin
Sinonime: act, diplomă, brevet, certificat, dovadă; (figurat) sistem, procedeu, metodă, modalitate, manieră.  Titlu, substantiv neutru
Sinonime: antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.  Licenţă (licenţe), substantiv feminin
Sinonime: autorizaţie, permis, brevet, patentă; desfrâu, exces, imoralitate, desfrânare, poftă, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate; (locuțiune, licenţă poetică) abatere uşoară de la regulile gramaticale ale limbii.  Atestație, substantiv
Sinonime: afirmație, atestare, autentificație, brevet, certificat, diplomă, garanție, mărturisire, omologare, probă, ratificare, reconducție, validare, verificație.  Patentare, substantiv
Sinonime: brevetare, (tehnică) călire.