Branșa, verb Sinonime:
a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni. Branșă, substantiv feminin Sinonime:
meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.
Branșaj, substantiv
Sinonime:
arborescență, rămuriș, rămuriște.
Branşament, substantiv neutru Sinonime:
racordare, legătură, conectare, contact, unire, joncțiune, cuplare.
Branșare, substantiv
Sinonime:
conectare, racordare.
Branșat, adjectiv
Sinonime:
conectat, racordat; (figurat) (bine) informat.
Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Braţ, substantiv neutru (figurat) Sinonime:
ram, ramură, ramificaţie, prelungire; branșă. Brat, substantiv
Sinonime:
frate.
Breaslă, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.
Conecta, verb Sinonime:
a face legătura, a lega, a racorda, a branşa.
Disciplină, substantiv feminin
Sinonime:
ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.
Racord, substantiv neutru Sinonime:
legătură, contact, branşament, joncţiune, împreunare, înnăditură; holendru.
Racorda, verb Sinonime:
a face contact, a lega, a împreuna, a face joncţiune, a înnădi, a branşa.
Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime:
arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.
Specialitate, substantiv feminin Sinonime:
ramură, domeniu, branșă, disciplină; profesie, calificare.
Ambranşament, substantiv
Sinonime:
branşament.
Conectare, substantiv
Sinonime:
branșare, conexiune, racordare, sudare, unire.
Domeniu, substantiv
Sinonime:
moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.
Debranșa, verb
Sinonime:
a deconecta, a decupla, a întrerupe, a rupe, a suprima un branșament, a tăia.
Rămuriş, substantiv
Sinonime:
branșaj, desiș, rămuriște.
Rămurişte, substantiv
Sinonime:
branșaj, desiș, rămuriş.
Secţie, substantiv
Sinonime:
arondisment, atelier, branșă, brigadă, capitol, celulă, circă, circumscripție, comisariat, compartiment, cvartal, district, diviziune, falangă, grupă, local, miliție, poliție, raion, ramificare, ramură, sală, secțiune, subdiviziune, subfilială, subunitate, trupă, unitate, (învechit) despărțire.
Ramură, substantiv
Sinonime:
brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, rămureală, sector, specialitate, subdiviziune, subramură; ramificare, ramificație. Rămura, verb
Sinonime:
a se rămuri.
Branșe, substantiv (popular)
Sinonime:
branșă.
Rămureală, substantiv
Sinonime:
branșă, domeniu, ram, ramură, sector, specialitate.
Racordare, substantiv
Sinonime:
acolare, branșament, branșare, conectare, cuplare, joncționare, joncțiune, racord, racordaj.
