Brâncă (brânci), substantiv feminin
Sinonime:
(regional) gheară, labă, mână; anghină, (boală contagioasă) erizipel, orbalț; (botanică) buberic, căpriţă, cornul-salcei, guşterariţă, guşteriţă, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roşie, sărătură-roşie, săricică, sărigea, soloneţ, zămoşiţă, (brânca-ursului) crucea-pământului, (rar) salicornie, (regional) brâncariţă; (variantă, substantiv masculin) brânci.
Brânca-porcului, substantiv
Sinonime:
cinsteţ.
Brânca-ursului, substantiv
Sinonime:
(botanică) brădișor, cornișor, pedică, pedicuță, piedicuţă, talpa-ursului.
Brâncălău, adjectiv
Sinonime:
cu labe mari.
Brancardă, substantiv
Sinonime:
(medicină) targă, (Moldova) pataşcă.
Brancardier, substantiv
Sinonime:
infirmier.
Brâncariţă, substantiv
Sinonime:
brâncă.
Brâncaş, substantiv
Sinonime:
pălmaş.
Brânci, substantiv
Sinonime:
brâncă, ghiont, izbitură, îmbrânceală, împinsătură. Brânci, verb
Sinonime:
a ghionti, a izbi, a îmboldi, a îmbrânci, a împinge, a înghionti.
Cruce, substantiv feminin
Sinonime:
răscruce, răspântie, întretăiere, intersecţie, creştinism, ghindă, încrucişare, jumătate, lambă, spatie, treflă, vătrai, troiţă, cercevea; (tehnică) (regional) strup, strupalnic, ceatlău, (regional) flântar, măgăriţă, răscol, scară, (Moldova, Transilvania şi Banat) feleherţ, (Moldova şi Transilvania) spiţă, (Transilvania) tecărău; (tehnică) (crucea dinainte) (regional) cântar, cumpănă, scară; (crucea dinapoi) (regional) brăcinar, brănişor, coardă, iuhă, lehă, splină; (tehnică) (regional) bot, botniţă, hobot, obad, opleniţă; bulfeu; aripă; (botanică) (crucea-pământului) brânca-ursului, (învechit şi regional) sclipeţ, (regional) laba-ursului, talpa-ursului, fierea-pământului, piedicuţă, potroacă, ţintaură; (crucea-voinicului) pojarniţă, popilnic, rostopască, sunătoare, trei-răi; (articulat; constelație din emisfera nordică)
delfinul, lebăda; (crucea-pâinii) pristolnic, teişor; (crucea-salelor) sacrum. Cruce, adverb
Sinonime:
cruciş.
Cuşmă, substantiv feminin
Sinonime:
căciulă de blană, muhai; cavaftă, brâncare, jug.
Erizipel, substantiv neutru
Sinonime:
(medicină) (popular) brâncă, orbalţ, roşeaţă.
Labă, substantiv feminin Sinonime:
picior; (familiar) mână, brâncă.
Mană, substantiv feminin
Sinonime:
belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale. Mâna, verb
Sinonime:
a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi. Mână, substantiv feminin
Sinonime:
braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Soldat, substantiv masculin
Sinonime:
apărător, artiler, aviator, brancardier, caporal, cavaler, cercetaș, combatant, cuceritor, defensor, deminor, evzon, fantasin, gardă, gheriler, grenadier, gueriler, infanterist, jaloner, jandarm, legionar, lunetist, luptător, machisard, marinar, mercenar, militant, militar, mujahedin, ofițer, om de trupă, ostaş, oștean, parașutist, partizan, pionier, planton, plutonier, pușcaș, rachetist, războinic, recrut, rezistent, santinelă, sapeur, săpător, sergent, spadasin, tanchist, trăgător, tunar, veteran, (antichitate) cornicular, (învechit) arbaletrier, (învechit) arcaș, (învechit) archebuzier, (învechit) carabinier, (învechit) cipai, (învechit) completaș, (învechit) conscris, (învechit) facționar, (învechit) franc-tiror, (învechit) mameluc, (învechit) meharist, (învechit) ordonanță, (învechit) palicar, (învechit) pandur, (învechit) spahiu, (învechit) ștafetă, (învechit) tiralior, (învechit) trenar, (învechit) trenard, (învechit) trupier, (învechit) zuav, (regional) catană.
Piedicuţă, substantiv
Sinonime:
(botanică) (popular) brădişor, (regional) bunceag, bunget, cornăţel, cornişor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâuşorul-vântului, crucea-pământului, iarba-ursului, laba lupului, laba-ursului, muşchi-de-pământ, părul-porcului.
Buberic, substantiv
Sinonime:
(botanică) (rar) scrofulare, (regional) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.
Căpriţă, substantiv
Sinonime:
căprișoară; (botanică) brâncă.
Cinsteţ, substantiv
Sinonime:
lăpuş, meduneţ, sugariu, şerlai, brânca-porcului, cocean-căpresc, jale-cleioasă, salvie-cleioasă, urechea-porcului. Cinsteț, adjectiv (învechit)
Sinonime:
onorabil.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Iarbă-grasă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) agurijoară, brâncă, iarba-ciutei, iarbă-de-ureche, portulacă, urechelniță.
Infirmier, substantiv
Sinonime:
brancardier, (germanism regional) velter, (învechit) bolnicer, spitalagiu, spitaliot.
Mănuşă, substantiv
Sinonime:
bată, clanță, coadă de unealtă, coarbă, cocârlă, fiare (pentru deținuți), fofează, ivăr, (îmbrăcăminte pentru mâini) mitenă, leucă, mănunchi, măsea, mână, mâner, picior, popic, schimbătoare, snop, stâlpuşor, toartă, ţepuşă, (învechit) brânca, (regional) baier, (regional) cotoi, (variantă) mânușe.
Guşterariţă, substantiv
Sinonime:
anghină, brâncă.
Guşteriţă, substantiv
Sinonime:
brâncă.
Pataşcă, substantiv (regional și învechit)
Sinonime:
brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă; (monedă veche de argint) patacă, pitac; (variantă) pătașcă.
Iarba-porcului, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.
Iarbă-sărată, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.
Mătură-roşie, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) brâncă.
Zbâc, substantiv (regional)
Sinonime:
brâncă, enervare, obicei, (regional) zbici.
Erisipelas, substantiv (învechit)
Sinonime:
(medicină) eresipelă, erizipel, erizipelă, (popular) brâncă, (regional) orbalț.
Sărătură-roșie, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) brâncă.
