Blagoslovi, verb Sinonime:
a binecuvânta, a preamări, a sfinţi.
Blagoslovire, substantiv
Sinonime:
binecuvântare.
Blagoslovit, adjectiv
Sinonime:
binecuvântat.
Binecuvântat (binecuvântată), adjectiv Sinonime:
blagoslovit, sfinţit, preamărit; întemeiat, îndreptăţit, legitim; (figurat) înzestrat, talentat, dotat.
Blagoslovenie, substantiv feminin Sinonime:
blagoslovire, binecuvântare, benedicţie, preamărire, sfinţire.
Binecuvânta, verb
Sinonime:
(biserică) a blagoslovi, (învechit) a ura; a preamări.
Binecuvântare, substantiv
Sinonime:
(biserică) blagoslovire, (livresc) benedicţiune, (popular) blagoslovenie, (învechit) urăciune; preamărire.
Urăciune (urăciuni), substantiv
Sinonime:
binecuvântare, blagoslovire.
Benedicțiune, substantiv
Sinonime:
absoluție, absoluțiune, aprobațiune, binecuvântare, blagoslovire, consecrație, grație.
Preablagoslovit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
binecuvântat, blagoslovit.
Preablagoslovi, verb (învechit)
Sinonime:
a binecuvânta, a blagoslovi, a slăvi.
