Blăni, verb (învechit)
Sinonime:
a căptuși cu blană, a îmblăni, a pardosi cu scânduri, a pune tocuri la ferestre, (familiar) a bate.
Blăniș, substantiv (învechit)
Sinonime:
căptușeală (de blană).
Blănit, adjectiv
Sinonime:
blănos, căptușit cu blană, cu blană, îmblănit.
Puf, substantiv neutru Sinonime:
blăniţă; pămătuf; (figurat) confort, îndestulare, belşug.
Pielicică, substantiv
Sinonime:
blană, blăniță; pielcică, piele, pielişoară, pieluşică, pieluţă, (învechit şi regional) pielcuţă, (regional) pielcăluţă.
Pielcuţă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
blăniță de miel, membrană, pielcică, pielicică, pieliță, pieluță, (regional, la plural) plevicioare.
Pielcică, substantiv
Sinonime:
blăniță de miel, pielicică, pielișoară, pielușică, (învechit şi regional) pielcuţă, (regional) hârşie, (regional) pielcăluţă.
Îmblăni, verb
Sinonime:
a căptuși cu blană, (învechit) a blăni, (învechit) a blănui, (învechit) a îmblănui, (regional) a pardosi, (regional) a pune tocuri la fereastră, (regional; la figurat) a bate.
Blănos, adjectiv
Sinonime:
blănit, căptușit cu blană, cu blană bogată, cu fir des (și lung), păros.
