Bine, adverb Sinonime:
acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, convenabil, plăcut, agreabil. Bine, substantiv neutru Sinonime:
mulţumire, fericire, bunăstare; faptă bună, binefacere; folos, avantaj. Bine, adjectiv
Sinonime:
prezentabil. Bine, interjecție
Sinonime:
bravo!
Bine-credincios, adjectiv
Sinonime:
credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (variantă) binecredincios.
Binecrescut (binecrescută), adjectiv Sinonime:
cuviincios, cumsecade, educat, respectuos, politicos, decent, la locul lui, de treabă, cuminte.
Binecuvânta, verb
Sinonime:
(biserică) a blagoslovi, (învechit) a ura; a preamări.
Binecuvântare, substantiv
Sinonime:
(biserică) blagoslovire, (livresc) benedicţiune, (popular) blagoslovenie, (învechit) urăciune; preamărire.
Binecuvântat (binecuvântată), adjectiv Sinonime:
blagoslovit, sfinţit, preamărit; întemeiat, îndreptăţit, legitim; (figurat) înzestrat, talentat, dotat.
Binefăcător (binefăcătoare), adjectiv Sinonime:
cumsecade, bun, generos, amabil, făcător de bine; folositor, util, binevenit; donator, filantrop, protector.
Bineface, verb (învechit)
Sinonime:
a face bine.
Binefacere, substantiv feminin Sinonime:
faptă bună, facere de bine, generozitate; avantaj, folos, profit; caritate, filantropie.
Binefăcut (binefăcută), adjectiv Sinonime:
robust, voinic, puternic, forțos, trupeş, arătos, solid.
Bineînţeles, adverb Sinonime:
desigur, fireşte, fără îndoială, neîndoielnic.
Binemerita, verb (învechit)
Sinonime:
a câștiga dreptul la o răsplată, a câștiga dreptul la recunoștință, a merita.
Binemeritare, substantiv
Sinonime:
binemeritat.
Bineţe, substantiv feminin plural
Sinonime:
bună ziua, salut, salutare; (popular; în expresia) (a da binețe) a saluta.
Binevenit, adjectiv
Sinonime:
adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livresc) pertinent, (popular) priincios; folositor, salutar, util, (figurat) binecuvântat.
Binevoi, verb Sinonime:
a vrea, a voi, a găsi de cuviinţă, a consimţi, a fi de acord, (familiar) a catadicsi, (figurat) a se îndura.
Binevoință, substantiv
Sinonime:
bunăvoință.
Binevoitor, adverb
Sinonime:
cordial, prieteneşte, prietenos.
Binevoitor (binevoitoare), adjectiv Sinonime:
cumsecade, amabil, serviabil, generos, darnic, filantrop.
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.
Afectuos (afectuoasă), adjectiv
Sinonime:
afabil, afecționat, amabil, amical, atașat, binevoitor, bun, cordial, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, familiar, fraternel, frățesc, hipocoristic, intim, iubitor, languros, lipicios, mângâietor, prietenesc, prietenos, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) mângâios.
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.
Amiabil (amiabilă), adjectiv
Sinonime:
amabil, binevoitor, conciliant, conciliator, împăciuitor, înțelegător, prietenos.
Arătos (arătoasă), adjectiv Sinonime:
frumos, chipeş, binefăcut, aspectuos, impozant, falnic, mândru.
Atent (atentă), adjectiv Sinonime:
cu băgare de seamă, cu grijă, prevenitor, prudent, vigilent; lucid, treaz, concentrat; amabil, binevoitor, politicos, civilizat.
Bătuci, verb
Sinonime:
a bate bine, a bătători, a face să se bătucească, a îndesa, a pilona, a presa, a se acoperi cu bătături, a se îngroșa, a tăpși, a transforma în bătătură; (despre fructe) a se înmuia, a se lovi, a se vătăma, a se zdrobi.
Benedicție, substantiv feminin Sinonime:
blagoslovenie, binecuvântare.
Blagoslovenie, substantiv feminin Sinonime:
blagoslovire, binecuvântare, benedicţie, preamărire, sfinţire.
Blagoslovi, verb Sinonime:
a binecuvânta, a preamări, a sfinţi.
Bravo, interjecție Sinonime:
foarte bine, foarte frumos, foarte plăcut, minunat, excelent, de minune, magnific.
Bucura, verb Sinonime:
a se desfăta, a se înveseli, a se distra, a se amuza, a face haz, a exulta, a jubila, a se simți bine.
Bucuros (bucuroasă), adjectiv Sinonime:
binedispus, fericit, jovial, mulţumit, satisfăcut, vesel, voios.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Bun, adverb Sinonime:
bine, aşa, aşa da, cum trebuie.
Cald (caldă), adjectiv Sinonime:
călduros, pus la foc, încins; proaspăt, de curând, nou, recent; (figurat) amabil, binevoitor, cordial, prietenos, afectuos, sincer, bun, omenos.
Calmant (calmantă), adjectiv Sinonime:
alinător, liniştitor, binefăcător, odihnitor; analgezic, lenitiv, sedativ, tranchilizant.
Catadixi, verb Sinonime:
a binevoi, a găsi de cuviinţă, (figurat) a se îndura.
Cavaler, substantiv masculin Sinonime:
nobil, aristocrat; ostaş, luptător; (om) generos, civilizat, nobil, amabil, binevoitor, binecrescut, leal, atent, politicos, onest; holtei, burlac, flăcău tomnatic, celibatar, june, (familiar) becher.
Cădea, verb Sinonime:
a pica, a coborî, a se lăsa în jos, a se prăvăli; a atârna, a se pleca; a se desprinde, a se rupe, a se dărâma, a se surpa; a pieri, a muri, a-şi înceta existenţa; a nu avea succes, a nu reuşi, a fi respins; (reflexiv) a reveni, a se cuveni; a se potrivi, a-i sta bine, a cadra.
Călduros (călduroasă), adjectiv
Sinonime:
cald, fierbinte, gros, sufocant; (figurat) afectuos, amabil, arzător, binevoitor, cordial, din toată inima, în călduri, înflăcărat, însuflețit, pasionat, plin de căldură, prietenesc, prietenos, sincer.
Chefliu (cheflie), adjectiv Sinonime:
cu chef, binedispus, ameţit, cherchelit, pilit, afumat, băut, beat; petrecăreţ.
Chipeş (chipeşă), adjectiv Sinonime:
arătos, frumos, binefăcut, mândru, falnic, chipos.
Civilizat (civilizată), adjectiv Sinonime:
(figurat) manierat, politicos, bine crescut, cizelat.
Cizelat (cizelată), adjectiv Sinonime:
şlefuit, perfecţionat; (figurat) rafinat, manierat, politicos, civilizat, bine crescut.
Broci, verb (regional)
Sinonime:
a trăi bine cu cineva.
Broci, substantiv
Sinonime:
garanţă, otrăţel, paţachină, roibă.
Compliment, substantiv neutru Sinonime:
elogiu, măgulire, laudă; (la plural) salutări, urări de bine.
Condescendent (condescendentă), adjectiv Sinonime:
respectuos, politicos, amabil, binevoitor, curtenitor, deferent.
Cumsecade, adjectiv
Sinonime:
binecrescut, blajin, blând, bun, calm, cinstit, corect, corespunzător, cu purtări bune, cuviincios, de bună credinţă, de ispravă, de treabă, educat, îngăduitor, înțelegător, loial, omenos, onest, pașnic, politicos, potrivit, prietenos, tolerant, (învechit) omenit. Cumsecade, adverb
Sinonime:
bine, convenabil, cum se cere, cum se cuvine, la locul lui, omenește, perfect, strașnic, (învechit și regional) tare.
Cuviincios (cuviincioasă), adjectiv
Sinonime:
politicos, respectuos, binecrescut, decent, cumsecade, educat, la locul lui, de treabă; adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.
Cuvios, adjectiv
Sinonime:
credincios, cucernic, cuviincios, decent, evlavios, inteligent, milostiv, omenos, pios, politicos, preacredincios, religios, sfânt, smerit, (franțuzism) devot, (în limbajul bisericesc) drept, (învechit și regional) smernic, (învechit) asemănător, (învechit) bine-credincios, (învechit) blagocestiv, (învechit) distins, (învechit) frumos, (învechit) înțelept, (învechit) just, (învechit) motivat, (învechit) pietos, (învechit) postnic, (învechit) potrivit, (învechit) pravoslavnic, (învechit) preapodobit, (învechit) preapodobnic, (învechit) râvnitor, (învechit) respectuos, (învechit) suficient, (variantă) (învechit) cuvinios, (variantă) (învechit) cuvinos. Cuvios, substantiv
Sinonime:
călugăr, cucernic, reverend, sfânt.
Deferent (deferentă), adjectiv
Sinonime:
binevoitor, condescendent, obsecvios, respectuos, reverențial, reverențiar; excretor.
Desigur, adverb
Sinonime:
sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.
Domneşte, adverb Sinonime:
boiereşte; bine, convenabil.
Familiar (familiară), adjectiv
Sinonime:
afectuos, apropiat, binecunoscut, comun, cordial, cunoscut, de rând, facil, fără pretenții, intim, ireverențios, lipsit de respect, neafectat, neconvențional, nepretențios, neprotocolar, obișnuit, prietenesc, prietenos, simplu, sociabil, știut, (variantă) (învechit) familier.
Favorabil (favorabilă), adjectiv
Sinonime:
prielnic, priincios, avantajos; binevoitor, sprijinitor, propice, (livresc) fast, priitor, (învechit) îndemânatic, bine venit, binefăcător, (figurat) surâzător, nimerit, potrivit, frumos.
Fericit (fericită), adjectiv
Sinonime:
satisfăcut, bucuros, plin de mulţumire; favorabil, avantajos, nimerit, satisfăcător, bun, mulţumitor, îmbucurător, (învechit şi popular) norocit, (popular) ferice, radios, binevenit.
Fin (fină), adjectiv
Sinonime:
delicat, gingaş, de calitate; subtil, ager, pătrunzător; vaporos, mărunt, selecţionat, superior, sensibil, ales, rafinat, binecrescut, civilizat, manierat, politicos, cu purtări alese.
Fireşte, adverb Sinonime:
natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.
Folos, substantiv neutru
Sinonime:
(familiar) scofală, (Transilvania şi Maramureș) haznă, afacere, avantaj, beneficiu, binefacere, câştig, chilipir, dar, eficacitate, eficienţă, interes, operativitate, pricopseală, privilegiu, productivitate, profit, randament, serviciu, utilitate, valoare.
Folositor (folositoare), adjectiv
Sinonime:
avantajos, binevenit, de folos, eficace, eficient, judicios, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (învechit) putincios.
Graţios (grațioasă), adjectiv
Sinonime:
afabil, amabil, armonios, binevoitor, cochet, delicat, distins, elegant, fin, galant, gingaş, îngrijit, mlădios, mlădiu, plin de farmec, plin de gingășie, plin de grație, prietenos, rafinat, select, stilat, suav, suplu, svelt, șarmant, șic, zvelt, (rar) mlădiat.
Hat, substantiv neutru
Sinonime:
răzor, pârloagă, ţelină, brazdă, mejdină. Hăt, adverb
Sinonime:
de tot, demult, departe, foarte, mult, tare, tocmai, (regional) extrem de; (hăt și bine) fără sfârșit, mult și bine. Hâț, interjecție
Sinonime:
haț; (variante) hâța, huța, ița, uța.
Huzuri, verb Sinonime:
a trândăvi, a o duce bine, a-i merge totul după plac, a-i reuși toate.
Inexpugnabil (inexpugnabilă), adjectiv Sinonime:
invincibil, de necucerit, bine apărat, fortificat.
Îndatoritor (îndatoritoare), adjectiv
Sinonime:
atent, serviabil, binevoitor, politicos; obligatoriu; care îndatorează.
Îndemna, verb
Sinonime:
a ațâța, a constrânge, a convinge, a da un impuls, a determina, a exorta, a face, a forța, a impulsiona, a incita, a îmbărbăta, a îmboldi, a încuraja, a îndupleca, a înflăcăra, a însufleți, a povățui, a (se) decide, a (se) hotărî, a (se) îmbia, a (se) pofti, a se mulțumi, a se simți bine, a sfătui, a sili, a stârni, a stimula, a susține, (figurat) a împinge, (grecism învechit) a parachinisi, (învechit și regional) a dudui, (învechit) a insufla, (învechit) a invita, (învechit) a mângâia, (învechit) a obliga, (învechit) a pricinui, (învechit) a provoca, (învechit) a semeți, (popular, figurat) a înghimpa, (popular, figurat) a mișca.
Îndura, verb Sinonime:
a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi; a consimţi, a accepta, a se îndupleca, a binevoi, a găsi de cuviinţă, a catadicsi. Indura, verb
Sinonime:
(medicină) (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări.
Înflori, verb Sinonime:
a face floare, a fi în floare; a-i merge bine, a prospera, a progresa, a (se) dezvolta; a împodobi, a ornamenta; (figurat) a exagera, a umfla, a amplifica.
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime:
binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.
