Bifurcaţie, substantiv feminin Sinonime:
bifurcare, despărţire, desfacere, scindare, separație, separare, diviziune; branșă; bretea; intersecție.
Bifurcare, substantiv
Sinonime:
bifurcaţie.
Încrengătură, substantiv
Sinonime:
bifurcație, intersecție, nod; (botanică) filum.
Disjuncție, substantiv
Sinonime:
bifurcație, excludere reciprocă, despărțire, diviziune, divorț, sciziune, separare; diastază; asindent, asindeton; conectiv.
Furcă, substantiv
Sinonime:
bifurcație, braţ, crăcană, furcoi, hantarig, loitră, par, pisc, răscruce, spânzurătoare, stâlp, țăruș, (învechit) ostie, (prin Moldova şi Transilvania) cujeică, (Transilvania) gearmăn, (popular) furcărie; (anatomie) (furca-pieptului) (popular) lingurea, lingurică, (regional) lingura-pieptului, stern.
Înfurcitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, bifurcaţie, răspântie, (variantă) înfurcătură.
Crăcitură, substantiv (popular)
Sinonime:
bifurcație, crăcănare, crăcire.
Furcitură, substantiv (regional)
Sinonime:
bifurcare, bifurcație, căpiță, cruce de drum, (variantă) fărcitură, (variantă) fârcitură.
