Autorizare, substantiv
Sinonime:
abilitare, autenticitate, autorizație, autorizațiune, delegare, exequatur, foc verde, împuternicire, împuternicit, îndreptățire, îngăduire, învestitură, permisiune, permitere, plenipotență, (învechit) hochimat, (învechit) îndrituire, (învechit) pozvolenie, (rar) autorizat.
Asentiment, substantiv neutru Sinonime:
consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.
Împuternicire, substantiv feminin Sinonime:
autorizare, mandat, procură, delegaţie.
Acceptare (acceptări), substantiv feminin
Sinonime:
accept, acceptat, admitere, aprobare, asentiment, autorizare, consimțire, primire, recunoaștere, (învechit) acceptație.
Autenticitate, substantiv
Sinonime:
adevăr, autorizare, certitudine, exactitate, exactitudine, garantare, istoricitate, justețe, legalizare, omologare, originalitate, realitate, siguranță, valabilitate, veracitate, veridicitate, veritate, (rar) validitate.
Concesiune, substantiv
Sinonime:
autorizare, contract, permisiune, privilegiu, tranzacție, drept de exploatare.
Vizare, substantiv
Sinonime:
ochire, ţintire; autorizare, semnare, ștampilare, validare.
Aprobație, substantiv (învechit)
Sinonime:
acord, agrement, aprobare, asentiment, autorizare, confirmare, consimțământ, omologare, permisiune, ratificare, sufragiu, (învechit) aprobațiune.
Ratificare, substantiv
Sinonime:
aprobare, autorizare, confirmare, consecrație, omologare, ratificație, recunoaștere, validare.
Permitere, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, autorizare, încuviințare, îngăduire, învoire, tolerare.
Abilitare, substantiv
Sinonime:
acreditare, autorizare, autorizație, permis, permisiune, (învechit) abilitațiune.
