Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  

---

Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Competenţă, substantiv feminin
Sinonime: pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.  Credit, substantiv neutru
Sinonime: împrumut, datorie, (popular) veresie; (figurat) preţuire, prestigiu, autoritate, apreciere, ascendent, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, influenţă, încredere, înrâurire, onoare, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază.  Dominaţie, substantiv feminin
Sinonime: dominare, conducere, stăpânire, oprimare, apăsare, exploatare, autoritate, control, domnie, putere.  For, substantiv neutru
Sinonime: adunare, agora, autoritate, colocviu, conducere, instanţă, organ de stat, piaţă; (for interior) conștiință, cuget, gândire, spirit, suflet.  Glorie, substantiv feminin
Sinonime: aureolă, autoritate, celebritate, cinste, cinstire, elogiu, faimă, grandoare, imortalitate, laudă, magnificență, măreţie, mărime, mărire, notabilitate, notorietate, omagiu, onoare, pohfală, pohvalenie, pompă, popularitate, preamărire, preaslăvire, prestigiu, proslăvire, renume, reputaţie, slavă, slăvire, splendoare, star, strălucire, triumf, vedetă, (învechit) mărie.  Hegemonie, substantiv feminin
Sinonime: autoritate, dominare, dominație, prepotență, rol conducător, supremaţie.  Influenţă, substantiv feminin
Sinonime: înrâurire, trecere, autoritate.

Influenţa, verb
Sinonime: a catehiza, a inspira, a insufla, a îndoctrina, a înrâuri, a sugestiona.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Oficialitate, substantiv feminin
Sinonime: autoritate, administraţie.  Omnipotent (omnipotentă), adjectiv
Sinonime: atotputernic, autocrat, cu autoritate absolută, invincibil, invulnerabil.  Prestanţă, substantiv feminin
Sinonime: ţinută, prestigiu, vază, consideraţie, autoritate.  Prestigiu, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, vază, consideraţie, prestanţă; (figurat) strălucire, farmec, atracţie.  Putere, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, capacitate, eficacitate, posibilitate, putinţă; sănătate, vigoare, voinicie, rezistenţă; autoritate, stăpânire, dominaţie; împuternicire, drept, autorizaţie, competenţă; (popular) deplinătate, toi, miez.  Somitate, substantiv feminin
Sinonime: autoritate, personaj important, savant.  Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.  Zabet, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: guvernator, administrator, autoritate, stăpânire.  Personaj (personaje), substantiv neutru
Sinonime: autoritate, persoană importantă, celebritate, personalitate, somitate; caracter, protagonist, eroină, erou, rol.  Ascendent, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) suitor, urcător; progresiv; (substantiv) înaintaş; autoritate.  Dominare, substantiv
Sinonime: autoritate, controlare, dominație, predominare, stăpânire, subjugare.  Stăpânire, substantiv
Sinonime: posedare, proprietate, posesiune; cârmuire, guvern, autoritate; ocupaţie, dominaţie; cunoaştere; abținere, cumpăt, reținere; influenţă, înrâurire, putere, stat, ţară.  Guvernământ, substantiv
Sinonime: administrație, autoritate, cabinet, comandament, guvernare, intendență, putere, regim, stat.  Omnipotenţă, substantiv
Sinonime: absolutism, atotputernicie, autoritate absolută, dominație, invincibilitate, invulnerabilitate, putere nelimitată, (variantă învechită) omneputință.  Stăpânie, substantiv
Sinonime: autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominaţie, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.  Prepotenţă, substantiv
Sinonime: atotputernicie, autoritate absolută, autoritate preponderentă, putere mare, putere superioară.  Puternicie, substantiv
Sinonime: abuz, atotputernicie, autoritate, capacitate, dominare, dominaţie, exces, forţă, hegemonie, posibilitate, putere, putinţă, samavolnicie, silnicie, stăpânire, supremaţie.  Potestate, substantiv
Sinonime: autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.  Oblăduire, substantiv
Sinonime: administrare, administrație, apărare, autoritate, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, egidă, ferire, gospodărire, guvernare, ocârmuire, ocrotire, păzire, protecție, protejare, regim, sprijin, stăpânire.  Considerațiune, substantiv
Sinonime: apreciere, atenție, autoritate, circumspecție, considerație, considerent, credit, deferență, idee, motiv, observație, onoare, părere, prestigiu, rațiune, recunoaștere, reflecție, reflexie, remarcă, reputație, respect, reverență, stimă, tact, venerație.  Prezidenţă, substantiv
Sinonime: administrație, autoritate, comandament, consiliu, direcție, guvern, guvernământ, magistratură, management, preşedinţie, prezidenție, prezidiu, prezidium, regie, tutelă.  Magisteriu, substantiv
Sinonime: doctorat (în teologie), (figurat) autoritate.  Charismă, substantiv
Sinonime: aură, autoritate, carismatism, carismă, dar, har, șarm.  Țiitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: autoritate, concubinaj, dominare, dominație, domnie, femeie ușuratică, hang, hegemonie, horă țigănească, hrană, ison, întreținere, loc de pândă, păstorire, putere, stăpânire, supremație, tărie, ținere, (regional) țiitorie.  Mărire, substantiv
Sinonime: amplificare, amploare, apoteoză, aroganță, augmentare, autoritate, binecuvântare, bulbucare, căscare, cârmuitor, cinste, cinstire, conducător, creștere, demnitar, demnitate, dezvoltare, dilatare, dimensiune, domnie, elogiere, elogiu, exaltare, extensiune, extindere, faimă, fală, fruntaș, fudulie, glorie, glorificare, grandoare, holbare, infatuare, intensificare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, înmulțire, întărire, întețire, laudă, lărgire, lăudare, maiestate, majorare, măreție, mărit, măsură, multiplicare, omagiu, orgoliu, potențare, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, punct culminant, putere, rang, ridicare, rotunjire, scumpire, semeție, slavă, slăvire, splendoare, sporire, strălucire, suire, tărie, trufie, umflare, urcare, vanitate, zgâire, zgâit, (învechit) atotputernicie, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrie, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) prealăudare, (învechit) preaslăvie, (învechit) sărbătorire, (popular și familiar) belire, (popular și familiar) bleojdire, (popular) boboșare, (popular) boldire, (regional) măreață.

Mărire, interjecție
Sinonime: osana, slavă.  Îndreptăţire, substantiv
Sinonime: autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.