Atribut, substantiv neutru
Sinonime:
însuşire, apelativ, caracter, caracteristică, proprietate, calificativ, calitate, emblemă, epitet, simbol, apanaj.
Atributal, adjectiv
Sinonime:
atributiv.
Atribuţie, substantiv feminin Sinonime:
îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.
Atribuțiune, substantiv
Sinonime:
atribuție.
Atributiv, adjectiv
Sinonime:
caracteristic, singular, tipic; predicativ.
Calificativ, substantiv neutru Sinonime:
apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Competenţă, substantiv feminin Sinonime:
pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.
Individualitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, caracter, ins, însușire, originalitate, particularitate, persoană, personalitate, singularitate.
Însuşire, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.
Nume, substantiv neutru Sinonime:
calificativ, atribut, poreclă, supranume; reputaţie, faimă, renume.
Particularitate, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, calitate, caracter (particular), caracteristică, circumstanță particulară, detaliu, individualitate, însușire, notă distinctivă, originalitate, particularism, proprietate, semn, singularitate, specialitate, specific, specificitate, tipicitate, trăsătură caracteristică, (figurat) amprentă, (figurat) marcă, (figurat) pecete, (figurat) sigiliu, (figurat) timbru, (regional) însușietate.
Prerogativă, substantiv feminin
Sinonime:
apanaj, atribuţie, avantaj, competenţă, drept, facultate, privilegiu, putere, sarcină, (învechit) pronomion.
Resort, substantiv neutru Sinonime:
mecanism, maşinărie; sector, domeniu, secţie; atribuţie, sarcină, obligaţie, serviciu.
Rol, substantiv neutru Sinonime:
sarcină, rost, atribuţie, misiune; partitură.
Rost, substantiv neutru Sinonime:
sens, tâlc; atribuţie, rol, misiune, raţiune, scop, menire, slujbă, ocupaţie, post, stare, situaţie, rânduială; gospodărie, administraţie.
Serviciu, substantiv neutru
Sinonime:
slujbă, ocupaţie, funcţie, post; însărcinare, misiune, atribuţie, (sport) servă.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Emblemă, substantiv feminin
Sinonime:
atribut, blazon, stemă, (la plural) armoarii, insignă, cocardă, deviză, motto, ecuson, drapel, simbol, reprezentare, totem.
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Apelativ, substantiv
Sinonime:
atribut, calificativ, nume.
Afectație, substantiv
Sinonime:
afectare, cabotinaj, dandism, fanfaronadă, grandilocvență, pedanterie, prețiozitate, pretenție, purism, puritanism, purtare nefirească, snobism, tartuferie, teatralism; atribuție, desemnare, destinație, nominație.
Epitet, substantiv
Sinonime:
adjectiv, apozițiune, apoziție, atribut, calificativ.
Simbol, substantiv
Sinonime:
alegorie, caracter, emblemă, figură, imagine, insignă, însemn, logo, metaforă, personificație, reprezentare, semn, (învechit) chip, (învechit, figurat) pecete, (rar) atribut; (biserică) (simbolul credinței) credo, (articulat) crezul, (învechit) credință.
Repartițiune, substantiv
Sinonime:
aranjament, atribuție, clasament, clasare, cotă-parte, dispecerare, dispozare, dispoziție, distribuire, divizare, eșalonare, împărțire, partaj, partiție, rație, repartiție, repartizare, selecție, separație, stratificație, triaj.
Însușietate, substantiv
Sinonime:
atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură.
Predicativ, adjectiv
Sinonime:
apodictic, categoric; atributiv.
Predicat, substantiv
Sinonime:
atribut, funcție, proprietate, relație.
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime:
aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.
