Asculta, verb Sinonime:
a auzi, a fi atent, a audia, a da ascultare, a trage cu urechea; a se supune, a se conforma, a lua în consideraţie.
Ascultăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare.
Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.
Ascultare, substantiv
Sinonime:
audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.
Ascultăreț, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ascultător.
Ascultător (ascultătoare), adjectiv Sinonime:
supus, obedient, docil, obsecvios, cuminte, bun.
Ascultătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, bârfă.
Audient (audientă), substantiv masculin Sinonime:
auditor, ascultător, cursant, student; participant.
Auditor, substantiv masculin Sinonime:
ascultător, audient.
Audiţie, substantiv feminin Sinonime:
ascultare, recepție, recepționare; probă, încercare, examen, test.
Auzi, verb Sinonime:
a asculta, a înregistra, a reţine, a înţelege, a pricepe; (reflexiv) a se vorbi, a se zvoni, a se afla.
Bârfă, substantiv feminin
Sinonime:
bârfeală, bârfire, bârfit, bâzâit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, comeraj, defăimare, denigrare, discreditare, mahalagism, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbă, vorbire de rău, (argotic) prostituată, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (familiar) mâncătorie, (familiar) ștafetă, (învechit și regional) bârfitură, (învechit și regional) ponos, (învechit și regional) ponosluire, (învechit și regional) voroavă, (învechit) ascultătură, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) dosnicie, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră, (regional) cârcăială, (regional) lihăială, (regional) voșcot, (regional; la plural) pletcuri.
Blând (blândă), adjectiv Sinonime:
blajin, prietenos, omenos, îngăduitor, bun, calm, potolit, lin, domol, liniştit, paşnic, cuminte, ascultător, cuviincios, de treabă, plăcut.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Ciuli, verb Sinonime:
a mişca urechile, (figurat) a asculta atent.
Conforma, verb Sinonime:
a se pune de acord, a se potrivi, a se adapta; a se supune, a urma, a asculta.
Cuminte, adjectiv Sinonime:
cumsecade, aşezat, serios, potolit, blajin, blând, calm, paşnic, liniştit, ascultător, de treabă; cu judecată, deştept, înţelept. Cuminte, adverb
Sinonime:
chibzuit.
Disciplină, substantiv feminin
Sinonime:
ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.
Docil (docilă), adjectiv Sinonime:
supus, ascultător.
Examina, verb
Sinonime:
a cerceta, a studia, a analiza, a observa, a inspecta, a măsura, a scruta, a urmări, (popular) a iscodi, (învechit şi regional) a oglindi, (învechit) a cerca, a ispiti, a căuta, a vedea, a sonda, a asculta, a consulta.
Executa, verb
Sinonime:
a face, a făuri, a întocmi, a alcătui, a confecţiona, a realiza; a se supune, a da ascultare, (popular şi familiar) a meşteri, a meşterui, a efectua, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a săvârşi, (învechit şi popular) a plini, a săvârși, a desfășura, a cânta, a aplica, (învechit) a zapcii.
Flexibil (flexibilă), adjectiv
Sinonime:
(învechit) încovoios, mlădios, elastic, pliabil, suplu, maleabil; (gramatică) flexionar, (învechit) plecat, plecător; (figurat) acomodabil, ascultător, adaptabil, docil, maniabil, modulabil.
Înțelegător (înțelegătoare), adjectiv Sinonime:
ascultător, supus, docil, cuminte, rezonabil, bun, cumsecade.
Maleabil (maleabilă), adjectiv
Sinonime:
adaptabil, deformabil, ductil, elastic, extensibil, flasc, flexibil, moale, modelabil, plastic; (figurat; despre caracter) acomodabil, acomodant, adaptabil, ascultător, conciliant, docil, elastic, influențabil, laxist, maniabil, mlădios, plecat, suplu, supus.
Obedienţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, ascultare, docilitate, conformism.
Pacient (pacientă), adjectiv Sinonime:
răbdător, supus, ascultător, îngăduitor, obedient.
Paciență, substantiv feminin Sinonime:
răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.
Plecat (plecată), adjectiv Sinonime:
aplecat, înclinat, îndoit, încovoiat; (figurat) supus, ascultător, umil, smerit, respectuos, obedient.
Plecăciune, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, închinăciune, modestie, respect, reverenţă, smerenie, supunere, temenea.
Procitanie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
ascultare, chestionare, examen, examinare, interogare, recapitulare, recitire, repetare, repetiţie, revedere.
Slugarnic (slugarnică), adjectiv Sinonime:
umil, servil, conformist, linguşitor, obsecvios; (învechit) devotat, supus, ascultător.
Supune, verb
Sinonime:
a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.
Supunere, substantiv feminin
Sinonime:
ascultare, aservire, capitulare, conformism, dependență, ipoteză, închinare, înrobire, obedienţă, presupunere, prezumție, prostituție, respect, robie, robire, smerenie, subjugare, subordonare, supoziție, (figurat) înfeudare, (figurat) îngenunchere.
Supus (supusă), adjectiv Sinonime:
ascultător, plecat, smerit; umil, servil.
Acu, prefix
Sinonime:
ascuţit, acut; (medical) acţiunea de a asculta.
Audia, verb
Sinonime:
a asculta.
Audiere, substantiv
Sinonime:
ascultare.
Ausculta, verb
Sinonime:
(medicină) a asculta.
Chestionare, substantiv
Sinonime:
ascultare.
Transgresa, verb
Sinonime:
a contraveni, a încălca o lege, a nu asculta, a obiecta, a rezista, a viola.
Cuminţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, supunere, tact.
Docilitate, substantiv
Sinonime:
ascultare, blândețe, flexibilitate, maleabilitate, maniabilitate, supunere.
Examinare, substantiv
Sinonime:
analiză, cercetare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (popular) iscodire, (învechit) iscoadă, ispită, ispitire, ascultare, consultare.
Subordinaţie, substantiv
Sinonime:
ascultare, cuminţenie, docilitate, subordonare, supunere.
Remisiv, adjectiv
Sinonime:
ascultător, docil, iertător, îngăduitor, supus.
Prociti, verb
Sinonime:
a admonesta, a asculta, a bodogăni, a certa, a chestiona, a cicăli, a citi din nou, a dăscăli, a dojeni, a examina recapitulativ, a examina oral, a examina, a flecări, a interoga, a îndruga, a întreba (la o materie învățată), a moraliza, a mustra (cu blândețe), a pălăvrăgi, a plictisi, a recita, a reciti, a repeta, a sâcâi, a sporovăi, a trăncăni.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Receptor, substantiv
Sinonime:
ascultător, cititor, destinatar, interlocutor; pâlnie, radio, televizor, tuner, (receptor radio) radioreceptor.
Morigerator, adjectiv
Sinonime:
ascultător, complezent, educat.
Audițiune, substantiv
Sinonime:
ascultare, audiție, casting, concert, interogare, recital.
Conformare, substantiv
Sinonime:
adaptare, armonizare, ascultare, complianță, potrivire, punere de acord, supunere.
Audiat, substantiv
Sinonime:
ascultare, audiere, interogare, reaudiere.
Ascultoi, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
Interogare, substantiv
Sinonime:
ascultare, chestionare, examinare, interogație, interogațiune, interpelare, intervievare, întrebare, (învechit) procitanie.
Compliant, adjectiv
Sinonime:
ascultător, maleabil, supus.
Complianță, substantiv
Sinonime:
acord, ascultare, conformare, conformitate, flexibilitate, observanță, suplețe, supunere.
Auzitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultător, auditor.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Spionare, substantiv
Sinonime:
ascultare, colectare de informații, iscodire, iscodit, observare, pândă, pândire, spionaj, spionat, supraveghere, urmărire, urmărit, (învechit și regional) spionărie, (învechit) observație, (învechit) spionagiu, (învechit) spionătură, (învechit) spionie, (învechit) spionlâc, (popular) cercare, (rar) pândit.
Obedient, adjectiv
Sinonime:
ascultător, bun, compliant, cuminte, disciplinat, docil, guvernabil, maniabil, plecat, supus.
Sumisiune, substantiv
Sinonime:
alejanță, ascultare, aservire, cumințenie, docilitate, supunere, (învechit) sujecțiune.
Auzitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, auz, auzire, auzit, bârfire, înțelegere, reputație, tradiție orală, veste, zvon, (regional) miros urât.
Auzire, substantiv
Sinonime:
ascultare, auz, auzit, bârfire, înțelegere, veste, zvon, (învechit) auzitură, (învechit) reputație, (învechit) tradiție orală, (regional) miros urât.
Auzit, adjectiv
Sinonime:
aflat, ascultat, împlinit, înțeles, recunoscut, tradițional, zvonit. Auzit, substantiv
Sinonime:
auz, auzire, (învechit) auzitură.
Plecăcios, adjectiv
Sinonime:
(învechit și regional) ascultător, flexibil, supus, (variantă) plăcăcios; (popular) grețos.
Exauzi, verb (învechit)
Sinonime:
a asculta, a da ascultare, a înțelege, a satisface, (variantă) a esauzi.
Plainic, adjectiv (regional)
Sinonime:
ascultător, calm, impasibil, liniștit, nepăsător, supus.
