Arginta, verb
Sinonime:
(rar) a argintui, (învechit şi popular) a spoi.
Argintar, substantiv
Sinonime:
bijutier, giuvaiergiu, (învechit) argintuitor, (popular) argintariu.
Argintare, substantiv
Sinonime:
argintat, aurire, poleire, (învechit) argintuire, (învechit) argintuit, (învechit) spoire, (învechit) spoit, (variantă) argintire, (variantă) argințire.
Argintărie, substantiv
Sinonime:
(învechit la plural) arginturi.
Argintariță, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) coada-racului. Argintăriță, substantiv
Sinonime:
argintăreasă; (regional) (botanică) cerențel.
Argintat (argintată), adjectiv Sinonime:
argintiu, lucios, argintuit.
Bijutier, substantiv masculin
Sinonime:
aurar, giuvaergiu, giuvaiergiu, (argotic) ghiular, (învechit și regional) zaraf, (învechit) saidecar, (regional) argintar, (turcism învechit) cuiungiu.
Spoi, verb Sinonime:
a vărui; a cositori, a arginta, a polei; a se sulemeni, a se farda.
Spoire, substantiv
Sinonime:
argintare, aurire, cositorire, poleire, poleit, suflare, văruit.
Saidecar, substantiv
Sinonime:
(învechit) argintar, bijutier, (variantă) seidicar.
Arginti, verb (învechit)
Sinonime:
a arginta, a argintui.
Argintui, verb
Sinonime:
a (se) arginta, a fereca în argint.
Argintuit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
argintat, ferecat cu argint, poleit cu argint. Argintuit, substantiv (învechit)
Sinonime:
argintare.
Arginturi, substantiv la plural (învechit)
Sinonime:
argintărie.
Argințel, substantiv
Sinonime:
argint, argintuț, (regional) argințăl; (botanică; regional) coada-racului.
