Arat, substantiv
Sinonime:
arare, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire.
Arăta, verb Sinonime:
a indica, a demonstra, a preciza, a dezvălui, a da la lumină, a scoate la iveală, a dovedi; a exprima, a expune, a exterioriza, a formula, a vorbi, a zice, a spune, a comunica, a exemplifica.
Arătăcios, adjectiv
Sinonime:
arătos, (regional) arătătos.
Arătare, substantiv feminin Sinonime:
indicare, precizare, stabilire, determinare; aspect, înfăţişare, faţă; stafie, fantomă, halucinaţie, nălucă, fantasmă, vedenie.
Arătător, substantiv
Sinonime:
indicator; limbă; (articulat) (rar) index.
Arătătură, substantiv
Sinonime:
indicație, semn, semnal; monstru, stafie.
Arăţel, substantiv
Sinonime:
(botanică) boranţă, otrăţel, limba-mielului.
Arătos (arătoasă), adjectiv Sinonime:
frumos, chipeş, binefăcut, aspectuos, impozant, falnic, mândru.
Arătoșenie, substantiv
Sinonime:
(popular) frumusețe.
Arătoșie, substantiv (rar)
Sinonime:
arătoșenie.
Arătură, substantiv feminin Sinonime:
ogor, ţarină, pamânt arat.
Apărea, verb Sinonime:
a se arăta, a se ivi, a ieşi la lumină, a răsări, a (se) naște, a se detașa, a se produce, a se profila.
Aspectuos (aspectuoasă), adjectiv Sinonime:
arătos, frumos, plăcut, prezentabil.
Binefăcut (binefăcută), adjectiv Sinonime:
robust, voinic, puternic, forțos, trupeş, arătos, solid.
Bâzdâganie, substantiv feminin Sinonime:
namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudăţenie, comedie, (Banat) comegie, drăcie, bazaconie, bidiganie, pocitanie, pocitură.
Brazdă, substantiv feminin Sinonime:
polog; răzor, arătură, (popular) brăzdătură; (figurat) urmă, dâră, făgaş, pârtie; zbârcitură, încreţitură, cută, îndoitură, crestătură; rid. Brăzda, verb Sinonime:
a ara, a face făgaş, a face brazde; a se zbârci, a se cuta, a se rida.
Budihace, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
arătare, monstru, pocitanie, pocitură, muma pădurii, matahală.
Chipeş (chipeşă), adjectiv Sinonime:
arătos, frumos, binefăcut, mândru, falnic, chipos.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Demonstra, verb
Sinonime:
a arăta, a dovedi, a dezvălui, a proba, a manifesta, a confirma, a indica, (figurat) a marca, a argumenta, a întări, a susţine, a explica, a expune, a etala.
Demonstrativ (demonstrativă), adjectiv
Sinonime:
clar, convingător, edificator, evident, exemplificativ, ilustrativ, ostentativ, probant; (gramatică) (învechit) arătător.
Descoperi, verb
Sinonime:
a dezvălui, a arăta, a revela, a scoate la iveală; a găsi, a afla, a da de ceva, a dezveli, a inventa, a ghici, (rar) a bănui, (livresc) a decela, (rar) a surprinde, a stabili, a destăinui, a divulga; a trăda, a da pe față; a lăsa neapărat, a expune unui atac.
Desemna, verb
Sinonime:
a indica, a numi, a preciza, a arăta, a face, a pune, (învechit şi popular) a orândui, (învechit) a provivasi, a rândui, a alege, a constitui.
Designa, verb Sinonime:
a desemna, a indica, a arăta, a numi.
Dezvălui, verb
Sinonime:
a dezveli, a arăta, a revela, a destăinui, a divulga, a descoperi, a pune în lumină, a elucida, a sesiza, a deconspira.
Dezveli, verb
Sinonime:
a (se) descoperi, a (se) dezvălui, (Banat) a (se) descutropi, (Oltenia şi Banat) a (se) destruca, a inaugura; a apărea, a arăta, a se confesa, a declara, a desface, a desfăşura, a destăinui, a divulga, a se ivi, a împărtăşi, a încredinţa, a înfăţişa, a mărturisi, a revela, a se spovedi, a spune, a trăda.
Dovedi, verb
Sinonime:
a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.
Duh, substantiv neutru
Sinonime:
arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.
Enunţ, substantiv neutru Sinonime:
formulare, arătare, enunţare.
Enunţa, verb Sinonime:
a formula, a exprima, a expune, a relata, a prezenta, a spune, a declara, a arăta.
Expune, verb
Sinonime:
a prezenta, a explica, a relata, a povesti, a istorisi, a descrie, a înfăţişa, a exprima, a spune; (reflexiv) a risca, a se primejdui, a fi în pericol; a rosti, a demonstra, a emite, a(-şi) arăta, a(-şi) etala, a-şi întinde, a (se) hazarda, a supune.
Exterioriza, verb
Sinonime:
a reprezenta, a comunica, a exprima, a (se) arăta, a (se) manifesta.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Falnic (falnică), adjectiv
Sinonime:
măreţ, impunător, grandios, impozant, arătos; semeţ, trufaş, mândru, încrezut, orgolios, impresionant, maiestuos, splendid, (livresc) magnific, (învechit şi regional) fălos, frumos, glorios, strălucit, fudul, grandoman, infatuat, înfumurat, îngâmfat, megaloman, ţanţoş, vanitos.
Fantasmă, substantiv feminin Sinonime:
stafie, arătare, nălucire, nălucă, fantomă, vedenie; (figurat) închipuire, halucinaţie, himeră.
Fantomă, substantiv feminin
Sinonime:
fantasmă, arătare, stafie, vedenie, strigoi, apariţie, duh, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, umbră, viziune, (învechit şi popular) nălucitură, năzăritură, (popular) iazmă, moroi, (regional) arătanie, necurăţenie, pater, (Banat) năhoadă, (Moldova şi Bucovina) vidmă, (învechit) vedere, zare.
Fălos (făloasă), adjectiv
Sinonime:
trufaş, semeţ, îngâmfat, înfumurat, grandoman, arogant, fudul, mândru, impunător, măreţ, impozant, falnic, splendid, arătos, chipeş, frumos, glorios, grandios, impresionant, infatuat, încrezut, maiestos, megaloman, orgolios, strălucit, ţanţoş, vanitos.
Frumos (frumoasă), adjectiv
Sinonime:
admirabil, arătos, calm, chipeş, estetic, fălos, fermecător, iscusit, încântător, luminos, minunat, mândru, ochios, plăcut, senin, tâmbuş, (argou) mişto, (familiar) gigea, (învechit şi regional) vederos, (învechit) ghizdav, (popular) chipos, (prin vestul Transilvaniei) muşat, (regional) marghiol, (Transilvania) hireş, (Transilvania) nialcoş.
Ghizdav (ghizdavă), adjectiv (învechit)
Sinonime:
arătos, chipeş, delicat, frumos, graţios, plăcut.
Huidumă, substantiv feminin
Sinonime:
arătare, colos, matahală, namilă, uriaş, zdrahon.
Iazmă, substantiv feminin
Sinonime:
apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (Banat) aghiasmă, (variantă) iasmă.
Impunător (impunătoare), adjectiv Sinonime:
măreţ, falnic, arătos, impozant, majestos, grandios.
Indica, verb Sinonime:
a arăta, a semnala, a face cunoscut; a recomanda, a prescrie, a sfătui.
Indicat (indicată), adjectiv Sinonime:
arătat, anunţat; corespunzător, potrivit, nimerit, convenabil, bun.
Indicator, substantiv
Sinonime:
altimetru, arătător, barometru, bioindicator, contor, coordonator, ghid, indice, indiciu, jalon, manometru, marcaj, marcator, orar, panou de semnalizare, reper, săgeată, semn, semnal, simbol, tăbliță, (indicator de acord) ochi magic, (indicator de pantă) inclinometru, (indicator de sintonie) ochi magic, (indicator radioactiv) trasor. Indicator, adjectiv
Sinonime:
indicativ, informator, îndrumător.
Indice, substantiv neutru
Sinonime:
ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.
Indiciu, substantiv neutru Sinonime:
semn, indicaţie, arătare.
Ivi, verb Sinonime:
a se arăta, a apărea; a se înfăţişa, a se prezenta; a încolţi, a răsări, a da colţ.
Izvorî, verb Sinonime:
a ţâşni, a ieşi; (figurat) a răsări, a se arăta, a se ivi, a apărea; a rezulta, a deriva, a proveni, a decurge.
Începe, verb Sinonime:
a porni, a iniţia; a se arăta, a se ivi, a apărea.
Înfăţişa, verb Sinonime:
a prezenta, a arăta, a oferi; a descrie, a zugrăvi, a evoca, a reprezenta.
Însemna, verb Sinonime:
a arăta, a indica, a semnifica, a exprima; a scrie, a schiţa, a nota, a grava; a marca, a delimita.
Învedera, verb Sinonime:
a arăta, a demonstra, a revela, a evidenţia.
Manifesta, verb Sinonime:
a face cunoscut, a declara, a arăta, a da pe faţă, a afirma, a exprima, a dezvălui, a vădi, a demonstra; a defila.
Marca, verb Sinonime:
a însemna, a nota, a înregistra, a înscrie, a menţiona; a delimita, a contura, a limita, a mărgini, a jalona; (figurat) a indica, a dovedi, a sublinia, a scoate în evidenţă, a releva, a arăta, a accentua. Marcă, substantiv feminin Sinonime:
semn, însemnare, notă, menţiune; inscripţie, urmă, pecete, amprentă, indiciu, dovadă; simbol, tip, model.
Măgăoaie, substantiv feminin
Sinonime:
arătare, colos, matahală, măgăoană, mogâldan, momâie, namilă, sperietoare, uriaș, (figurat) sirenă (de semnalizare), (variantă) magaoaie.
Menţiona, verb Sinonime:
a arăta, a indica, a semnala, a marca, a releva, a remarca, a observa, a aminti, a scoate în evidenţă, a specifica.
Meteor, substantiv masculin
Sinonime:
fenomen atmosferic, fenomen meteorologic, intemperie; (astronomie) aerolit, asteroid, bolid, cometă, meteorit, stea căzătoare, (învechit) arătare.
Miji, verb Sinonime:
a apărea, a se ivi, a licări, a se arăta, a ieşi la iveală; a răsădi, a încolţi, a da colţ, a înmuguri; (despre ochi) a îngusta, a întredeschide.
Mândru (mândră), adjectiv
Sinonime:
arătos, bun, capabil, chipeș, competent, demn, destoinic, distins, dotat, drag, drăguţ, experimentat, fericit, frumos, fudul, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, iubit, încercat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, înțelept, înzestrat, maiestuos, megaloman, minunat, mulţumit, onorat, orgolios, pregătit, prezumțios, priceput, satisfăcut, semeț, splendid, strălucitor, suficient, trufaş, țanțoș, valoros, vanitos, versat, vrednic, (figurat) bățos, (figurat) înțepat, (figurat) scrobit, (învechit și popular) măreț, (învechit și regional) pâșin, (învechit) fumuros, (învechit) preaînălțat, (învechit) zadarnic, (popular și familiar) țâfnos, (popular) dârz, (popular) falnic, (popular) fălos, (popular) închipuit, (prin Banat) măros, (prin Moldova) nărtos, (rar) superb.
Nălucă, substantiv feminin Sinonime:
arătare, fantomă, vedenie, stafie, nălucire, fantasmă, halucinaţie; iluzie, himeră, închipuire, năluceală, ficţiune.
Năzăreală, substantiv feminin Sinonime:
năzărire, vedenie, nălucă, nălucire, fantasmă, arătare, fantomă, halucinaţie.
Necurăţenie, substantiv feminin
Sinonime:
apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, gunoi, lipsă de curățenie, mizerie, murdărie, nălucă, nălucire, năzărire, promiscuitate, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.
Ochios (ochioasă), adjectiv
Sinonime:
arătos, aspectuos, chipeș, cu ochi mari, frumos; (regional, despre culori) bătător la ochi, strident, țipător.
Paradă, substantiv feminin Sinonime:
festivitate, ceremonie, demonstraţie, manifestaţie; defilare, cortegiu, convoi, alai; (figurat) ostentaţie, fală, exhibare. Parada, verb
Sinonime:
a defila, a evolua, a manevra, a părădui, a se afișa, a se arăta (în mod ostentativ), a se etala, a se expune, a se pune în evidență.
Prezenta, verb Sinonime:
a recomanda, a face cunoscut; a înfăţişa, a expune, a arăta; a caracteriza, a descrie, a preciza.
Purta, verb Sinonime:
a duce, a transporta, a căra; a se comporta, a se manifesta, a se arăta.
Rebegi, verb Sinonime:
a se zgribuli, a îngheţa, a amorţi; a slăbi, a decădea, a arăta rău.
Releva, verb
Sinonime:
a accentua, a arăta, a atesta, a denota, a depinde, a dezvălui, a evidenția, a indica, a întări, a învedera, a marca, a nota, a observa, a potența, a proveni din, a puncta, a pune în evidență, a pune în lumină, a reliefa, a remarca, a reține, a scoate în relief, a scoate la iveală, a se dovedi, a se manifesta ca, a semnala, a sesiza, a sublinia, a trăda, a ține de ceva, a vădi.
Revela, verb
Sinonime:
a (se) arăta, a apărea, a declara, a descoperi, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a face cunoscut, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a releva, a se ivi, a se înfățișa, a sesiza, a spovedi, a spune, (învechit și popular) a (se) dezveli, (învechit) a propovădui, (livresc) a confia, (livresc) a decela, (regional) a deveghea; a developa.
Semăna, verb Sinonime:
a însămânţa; (figurat) a răspândi, a difuza, a propaga; a se compara, a se asemui, a se asemăna; a părea, a arăta, a face impresia de.
Semnifica, verb Sinonime:
a însemna, a exprima, a arăta, a se referi la (ceva).
Specifica, verb Sinonime:
a indica, a arăta, a determina, a preciza, a menţiona.
Spectru, substantiv neutru Sinonime:
nălucă, vedenie, fantomă, fantasmă, arătare, apariție, stafie.
Sperietoare, substantiv feminin Sinonime:
momâie, arătare.
Spirit, substantiv neutru Sinonime:
minte, raţiune, intelect, judecată, cugetare, reflexie; inteligenţă, deşteptăciune, pătrundere, isteţime, imaginaţie, fantezie; glumă, anecdotă, ironie; duh, vedenie, arătare, stafie, nălucă, strigoi.
Stabili, verb Sinonime:
a fixa, a hotărî, a decide, a preciza, a determina, a constata; a dovedi, a arăta, a demonstra; a înfăptui, a realiza, a întemeia, a înfiinţa, a institui, a construi; a se statornici, a se instala, a cantona, a se implanta; (figurat) a se aciua, a se adăposti, a se oploşi.
Stafie, substantiv feminin Sinonime:
fantomă, nălucă, strigoi, arătare, vedenie.
Stihie, substantiv feminin Sinonime:
duh, spirit, fantasmă; (figurat) himeră, arătare, închipuire, nălucă; pustietate, singurătate, sălbăticie; dezlănţuire, năpastă, calamitate, forţă oarbă.
Trasa, verb Sinonime:
a schiţa, a fixa, a descrie; a indica, a arăta.
Trezi, verb Sinonime:
a se deştepta, a se scula, a-şi reveni; (figurat) a se dumiri, a pricepe, a înţelege, a se lămuri; a se ivi, a se arăta, a apare; (figurat) a se pomeni, a se vedea; a se strica, a se răsufla, a se altera.
Ţarină, substantiv feminin
Sinonime:
arătură, câmp, glie, hotar, ogor, pârloagă; (variante) (învechit) țearină, (regional) țarnă; împărăteasă, regină, soție de țar, suverană.
Vedenie, substantiv feminin Sinonime:
halucinaţie, nălucă, fantomă, miraj, arătare; imagine, reprezentare, vedere.
Viziune, substantiv feminin Sinonime:
imagine, reprezentare, concepţie, opinie; vedenie, nălucă, arătare, nălucire; fantasmagorie, închipuire.
Vârcolac, substantiv masculin Sinonime:
strigoi, arătare, fantomă.
Zări, verb Sinonime:
a vedea, a observa, a băga de seamă, a descoperi; a apărea, a se ivi, a se arăta.
Decela, verb
Sinonime:
a descoperi, a dezvălui, a releva, a detecta, a depista, a devoala, a indica, a arăta, a remarca, a repera.
Arbora, verb
Sinonime:
a afișa, a etala, a arăta; (despre steaguri, drapele, pavilioane) a înălţa, a ridica, a desfășura, a planta.
Bobotează, substantiv feminin
Sinonime:
arătarea Domnului, epifanie, (învechit și popular) apă-botează, (învechit) blagoiavlenie, (învechit) bogoiavlenie, (popular) Iordan.
Cevlui, verb
Sinonime:
(învechit) a tonsura (a tăia părul din creștetul capului unui seminarist pentru a se arăta intrarea sa în tagma bisericească sau călugărească).
Țagără (țagăre), substantiv feminin (regional)
Sinonime:
arătător, limbă de ceas.
Adeverire, substantiv
Sinonime:
arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, legalizare, probare, probă, verificare, (livresc) coroborare.
Arabil, adjectiv
Sinonime:
cultivabil, (învechit) laborabil, (rar) arător.
Arare, substantiv
Sinonime:
arat, arătură, plug, plugărie, plugărit, (rar) plugărire, (regional) pluguire. Arare, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
arar, câteodată, rar, rareori, (învechit) avremi.
Atestare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestat, atestație, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovadă, dovedire, întărire, mărturie, probare, probă, (învechit) atestăluire, (învechit) atestăluit, (livresc) coroborare.
Brăzdat, adjectiv
Sinonime:
arat, crestat, creț, cu cute, cu zbârcituri, cutat, încrețit, ridat, zbârcit. Brăzdat, substantiv
Sinonime:
brăzdare, brăzdătură.
Buduhoală, substantiv
Sinonime:
arătare, monstru, pocitanie, pocitură; tuse convulsivă.
Chipos, adjectiv
Sinonime:
arătos, chipeş, frumos.
Certificare, substantiv
Sinonime:
adeverință (în scris), adeverire, arătare, atestare, certificat, certificație, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, încredințare, întărire, probare, probă, scrisoare de adeverință, (livresc) coroborare.
Confirmare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Corobora, verb
Sinonime:
a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine.
Coroborare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă.
Credita, verb
Sinonime:
a da pe credit, a acorda un credit, a vinde cuiva pe credit, a împrumuta; (figurat) a arăta cuiva considerație.
Cultivabil, adjectiv
Sinonime:
(agricultură) arabil, exploatabil, (învechit) laborabil, (rar) arător.
Denota, verb
Sinonime:
a arăta, a atesta, a dovedi, a exhiba, a expune, a indica, a marca, a releva, a semnifica, a specifica, a trăda, a vădi; a exprima un sens.
Indicativ, adjectiv
Sinonime:
indicator, ilustrativ, îndrumător, simptomatic; (și cu rol de substantiv, gramatică) (învechit) arătător.
Dezvăluire, substantiv
Sinonime:
arătare, revelare, destăinuire, deconspirare, divulgare, confesiune, confidenţă, mărturisire, spovedanie, (rar, la plural) sincerităţi.
Arierel, substantiv
Sinonime:
(botanică) arățel, boroanță, limba-câinelui, limba-mielului, otrățel.
Expus, adjectiv
Sinonime:
nesigur, periculos, primejdios; așezat la vedere, arătat.
Fiţă (fițe), substantiv feminin
Sinonime:
capriciu; (regional, termen de adresare învechit) mătușă, tușă, tușică; (locuțiune) (a face fițe) a se arăta mofturos, a se lăsa rugat.
