Apt (aptă), adjectiv Sinonime:
potrivit, bun, util, capabil, în stare de (ceva), adecvat, corespunzător, dotat, competent.
Apterix, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) kiwi.
Aptialism, substantiv
Sinonime:
(medicină) aptialie, asialie, xerostomie.
Aptitudine, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Adecvat (adecvată), adjectiv Sinonime:
apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.
Aplecare, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).
Aplicare, substantiv feminin
Sinonime:
aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Bun (bună), adjectiv Sinonime:
cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.
Calitate, substantiv feminin Sinonime:
aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.
Capabil (capabilă), adjectiv
Sinonime:
apt, destoinic, dotat, în stare, îndemânatic, înzestrat, priceput, talentat, valoros, (regional) de stavăr.
Capacitate, substantiv feminin Sinonime:
forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.
Chemare, substantiv feminin Sinonime:
solicitare, apel, poftire, invitaţie, invocare; ordin, dispoziţie, citaţie, convocare; (figurat) înclinaţie, pasiune, vocaţie, aptitudine, talent; menire, misiune, rol, scop.
Convenabil (convenabilă), adjectiv
Sinonime:
acceptabil, potrivit, mulţumitor, satisfăcător, adecvat, acătării, nimerit, apt, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (familiar) pasabil, accesibil, moderat, rezonabil, (livresc) modic, ieftin.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Facultate, substantiv feminin
Sinonime:
capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.
Harnic (harnică), adjectiv Sinonime:
muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, stăruitor, zelos, silitor, aplicat, de ispravă, cu aptitudini.
Pornire, substantiv feminin
Sinonime:
antipatie, aptitudine, aspirație, avânt, demaraj, deplasare, dezlănțuire, ducă, dușmănie, elan, entuziasm, furie, imbold, impuls, invidie, înclinare, îndemn, înverşunare, lansare în execuție, mişcare, patimă, plecare, predispoziţie, tendinţă, urnire, violenţă, (învechit) purcedere, purces, (popular) porneală.
Posibilitate, substantiv feminin
Sinonime:
aptitudine, cale, capacitate, eventualitate, facultate, latenţă, mijloc, mod, modalitate, ocazie, oportunitate, potențialitate, probabilitate, putere, putinţă, resursă, șansă, virtualitate.
Predispoziţie, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, aplecare, predispunere, aptitudine; receptivitate, sensibilitate, înţelegere.
Prielnic (prielnică), adjectiv Sinonime:
favorabil, avantajos, potrivit, oportun, apt.
Simţ, substantiv neutru Sinonime:
simţire; instinct, natură; înclinaţie, aptitudine.
Stofă, substantiv feminin
Sinonime:
bucleu, draperie, liberti, postav, țesătură, (învechit și regional) cumaș, (la plural) textile, (regional) pănură; (figurat) aptitudine, calitate, caracter, dispoziție, fire, material, merit, natură, predispoziție, substanţă, talent; (variantă) ștofă.
Talent, substantiv neutru Sinonime:
dar, har, aptitudine, dotare, capacitate, dispoziție, înzestrare, chemare, vocaţie, geniu; iscusinţă, pricepere, îndemânare, dibăcie, dexteritate, măiestrie.
Valid (validă), adjectiv Sinonime:
sănătos, zdravăn, voinic, apt; bun, just, valabil.
Vocaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aptitudine, atracție, atracțiune, capacitate, chemare, destinație, dispoziție, dispozițiune, geniu, înclinare, înclinaţie, misiune, pornire, predestinare, predestinație, predispoziţie, rol, sacerdoțiu, talent, (învechit) vocațiune.
Detectivism, substantiv
Sinonime:
aptitudine de detectiv, atitudine de detectiv, manieră de detectiv.
Tragere, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicaţie, aptitudine, aruncare, atracţie, chemare, dar, descălţare, descărcare, dezbrăcare, extragere, fricţionare, har, înclinare, înclinaţie, încuiere, întindere, înzestrare, masare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, publicare, scoatere, smulgere, suflare, sunare, talent, trasare, trefilare, vocaţie.
Bosă, substantiv
Sinonime:
ridicătură naturală; (medicină) protuberanță, umflătură, proeminență; aptitudine, capacitate, dar.
Apropriat, adjectiv
Sinonime:
adaptat, adecvat, apt, convenabil, corespunzător, însușit, just, pertinent, potrivit, propriu.
Înzestrare, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, capacitate, chemare, dar, dotare, dotație, echipare, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prevedere, propensiune, talent, utilare, vocație, (popular) tragere; (învechit) aplecăciune, plecare.
Selecționabil, adjectiv
Sinonime:
apt, filtrabil, selectabil.
Asialie, substantiv
Sinonime:
(medicină) aptialie, aptialism, secreție salivară redusă, xerostomie.
Xerostomie, substantiv
Sinonime:
(medicină) aptialism, asialie, uscăciune (în gură).
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Altângic, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) călțunaș, condurul-doamnei, (variantă) aptangic, (variantă) atingic.
Propensiune, substantiv
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație.
Kiwi, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) apterix, ratită, (variantă) kivi.
Epilogistic, adjectiv
Sinonime:
apt de gândire, prudent.
Potică, substantiv (regional)
Sinonime:
farmacie, (variantă) apotecă, (variantă) aptecă, (variantă) pătică; (învechit) potecă.
Aplecăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, plecăciune, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, tendință, vocație.
