Aproba, verb Sinonime:
a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.
Aprobare, substantiv
Sinonime:
acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare; (figurat) lumină verde, undă verde; încuviinţare, agrement.
Aprobat, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis.
Aprobație, substantiv (învechit)
Sinonime:
acord, agrement, aprobare, asentiment, autorizare, confirmare, consimțământ, omologare, permisiune, ratificare, sufragiu, (învechit) aprobațiune.
Aprobațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
aprobare, (învechit) aprobație.
Aprobativ, adjectiv
Sinonime:
aprobator.
Aprobator, adjectiv
Sinonime:
apreciator, aprobativ, favorabil.
Accepta, verb Sinonime:
a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.
Aclama, verb Sinonime:
a aplauda, a aproba, a striga, a ovaţiona.
Acorda, verb Sinonime:
a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.
Admite, verb Sinonime:
a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.
Asentiment, substantiv neutru Sinonime:
consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.
Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Autorizaţie, substantiv feminin Sinonime:
împuternicire, drept, permisiune, îngăduință, licență, act, document, aprobare, permis.
Concede, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.
Concurs, substantiv neutru
Sinonime:
acord, ajutor, alpiniadă, aport, aprobare, asentiment, aviz, balcaniadă, campionat, colaborare, competiţie, confruntare, consimțământ, consimțire, contribuție, cupă, examen, îngăduință, întrecere, învoială, învoire, joc, meci, olimpiadă, partidă, permisiune, serviciu, spartachiadă, sprijin, șalanj, turneu, universiadă, voie, voință, vrere, (figurat) întâlnire, (învechit și regional) faliment, (învechit) concurșum, (învechit) încuviințare, (la plural) oficii.
Consimţământ, substantiv neutru Sinonime:
încuviințare, acord, aviz, aprobare, adeziune, părere favorabilă.
Consimţi, verb Sinonime:
a fi de acord, a-și da consimțământul, a aproba, a încuviinţa, a fi de părere, a accepta, a admite.
Dezlegare, substantiv feminin Sinonime:
rezolvare, soluţie, lămurire; voie, permisiune, îngăduire, încuviinţare, aprobare, acord.
Încuviinţa, verb Sinonime:
a aproba, a consimţi, a fi de acord, a îngădui, a permite.
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.
Învoi, verb
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Libertate, substantiv feminin
Sinonime:
abatere de la normă, aprobare, autonomie, dezinvoltură, independenţă, indeterminism, învoire, liber-arbitru, libertinaj, libertinism, licență, neatârnare, nonconformism, permisiune, suveranitate, ușurință, (învechit și popular) slobozenie, (învechit și regional) slobozie, (învechit) liberaliciune, (învechit) nedependență, (învechit) volnicie, (popular) revoluție, (rar) timp liber.
Mulţumi, verb
Sinonime:
a accepta, a admite, a aproba, a avea de ajuns, a bucura, a compensa, a consimți, a despăgubi, a exprima gratitudine, a fi recunoscător, a gratifica, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a nu pretinde mai mult, a permite, a primi, a răsplăti, a răspunde la o urare, a răspunde la un salut, a recompensa, a satisface, a se limita, a se socoti satisfăcut, a spune mulțumesc, (Banat, Transilvania și Moldova) a joi, (învechit) a blagodari, (popular) a îndestula, (variantă) a mulțămi.
Ovaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aclamaţie, aplaudare, aprobațiune, (plural) urale, (rar) vivat, (variantă) ovațiune.
Permisiune, substantiv feminin Sinonime:
învoire, încuviinţare, îngăduire, autorizaţie, voie; aprobare.
Permite, verb Sinonime:
a încuviinţa, a aproba, a autoriza, a admite; (reflexiv) a îndrăzni, a cuteza, a (-şi) îngădui; a tolera, a accepta, a suporta, a răbda.
Sancţiona, verb Sinonime:
a aproba, a confirma, a încuviinţa, a statornici, a consfinţi; a condamna, a pedepsi, a osândi.
Sancţiune, substantiv feminin Sinonime:
confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.
Slobozenie, substantiv feminin Sinonime:
libertate, autonomie, independenţă; permisiune, îngăduinţă, voie, aprobare, dezlegare.
Subscrie, verb Sinonime:
a semna, a iscăli; (figurat) a aproba, a confirma, a fi de acord; a participa, a se asocia, a colabora.
Sufragiu, substantiv neutru Sinonime:
vot, adeziune, aprobare, asentiment.
Ştire, substantiv feminin Sinonime:
veste, înştiinţare, noutate, informaţie, comunicare; cunoaştere, aprobare, învoire, permisie, autorizaţie.
Viza, verb Sinonime:
a aproba, a confirma, a considera valabil; a ţinti, a ochi, a fixa ca obiectiv; a se referi, a face aluzie.
Voie, substantiv feminin Sinonime:
voinţă, vrere, intenţie, dorinţă; poftă, chef, plăcere, gust, opţiune; permisiune, încuviinţare, învoire, aprobare, acord.
Volnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, autonomie, autoritate, autorizaţie, aviz, calitate, capacitate, cădere, competenţă, consimţământ, consimţire, destoinicie, drept, independenţă, încuviinţare, îndreptăţire, îngăduinţă, învoială, învoire, libertate, neatârnare, permisiune, pregătire, pricepere, seriozitate, suveranitate, valoare, voie, voință, vrednicie, vrere.
Cauţiona, verb
Sinonime:
a aproba, a avaliza, a chezășui, a da cauțiune, a gaja, a garanta, a patrona, a sprijini, (învechit) a cauțiuna.
Acceptare (acceptări), substantiv feminin
Sinonime:
accept, acceptat, admitere, aprobare, asentiment, autorizare, consimțire, primire, recunoaștere, (învechit) acceptație.
Acceptat (acceptată), adjectiv
Sinonime:
aprobat, admis, primit; recunoscut, (învechit) recept.
Admis, adjectiv
Sinonime:
aprobat; acceptat, primit, reuşit.
Admitere, substantiv
Sinonime:
aprobare; acceptare, primire.
Complimenta, verb
Sinonime:
a aplauda, a aproba, a felicita, a flata, a congratula, a lăuda, a măguli, a saluta.
Conglăsuire, substantiv
Sinonime:
aprobare, învoire, acord unanim, unanimitate.
Consimţire, substantiv
Sinonime:
consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord.
Accept, substantiv
Sinonime:
acord, aprobare, consimțământ.
Aclamație (aclamații), substantiv
Sinonime:
aclamare, aprobațiune, ovație, vivat, (variantă) aclamațiune.
Acceptație, substantiv
Sinonime:
accept, acceptare, acord, agrement, aprobare, asentiment, consimțământ, omologare, permisiune, (învechit) acceptațiune, (învechit) aprobație.
Meliorativ, adjectiv
Sinonime:
(despre cuvinte, expresii) apreciativ, aprobativ, elogios, favorabil, laudativ, valorizant.
Admisiune, substantiv
Sinonime:
admisie, admitere, aprobare, intrare, introducție.
Benedicțiune, substantiv
Sinonime:
absoluție, absoluțiune, aprobațiune, binecuvântare, blagoslovire, consecrație, grație.
Consecrație, substantiv
Sinonime:
aprobațiune, benedicțiune, botez, confirmație, consacrare, consacrație, consacrațiune, inaugurație, inaugurațiune, ordinație, sacrament, sacrare, validare.
Pozvol, substantiv
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.
Pozvolenie, substantiv
Sinonime:
acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.
Posluşanie, substantiv
Sinonime:
(învechit) acord, aprobare, ascultare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, dezlegare, dispoziție, funcție, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, muncă, permisiune, post, serviciu, slujbă, supunere, voie, voință, vrere; (variante) posloșanie, poslujenie, poslușenie, puslușanie.
Ogodi, verb
Sinonime:
(învechit) a accepta, a admite, a agodi, a aproba, a aștepta, a consimți, a fi plăcut, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a îngriji, a învoi, a lăsa, a permite, a plăcea, a primi, a respecta, a se târgui, a se tocmi, a trăi după plac, a trăi liber, a vedea de.
Pozvoli, verb
Sinonime:
(regional) a accepta, a admite, a aproba, a autoriza, a consimți, a încuviința, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite, a primi.
Cenzor, substantiv
Sinonime:
aprobator, aristarh, controlor, corector, critic, hipercritic, judecător, metafrast, moralist, puritan, revizor, (în Roma Antică) magistrat.
Ratificare, substantiv
Sinonime:
aprobare, autorizare, confirmare, consecrație, omologare, ratificație, recunoaștere, validare.
Ratifica, verb
Sinonime:
a accepta, a aproba, a atesta, a autoriza, a confirma, a consacra, a consfinți, a face o ratificare, a întări, a oficializa, a omologa, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra.
Omologare, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, confirmare, oficializare, ratificare, sancționare, titularizare, validare.
Încuviinţare, substantiv
Sinonime:
acceptare, acord, admitere, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) concurs, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie.
Afirmativ, adjectiv
Sinonime:
aprobativ, aprobator, asertiv, categoric, pozitiv, tranșant.
Închinare, substantiv
Sinonime:
acceptare, adorare, aplecare, aprobare, asfințit, capitulare, chefuire, consacrare, dedicare, dedicație, destinare, devotament, devotare, închinat, înclinare, ofertă, ofrandă, plecare, plecăciune, predare, prosternare, rugă, rugăciune, salutare, subjugare, supunere, toast, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) adăpostire, (învechit) închinăciune, (învechit) închinătură, (învechit) lăsare prin testament, (învechit) molitvă, (învechit) odihnă, (învechit) renunțare la o slujbă, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (rar) prosternație.
Permitere, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, autorizare, încuviințare, îngăduire, învoire, tolerare.
Îmbunătăţire, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, corectare, corijare, îmbunătățit, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (figurat) reparare, (impropriu) aprobare, (învechit) îmbunătățare; (agronomie) (la plural; îmbunătățiri funciare) ameliorații.
Conglăsuială, substantiv
Sinonime:
acord unanim, aprobare, concordanță, învoire, (învechit) conglăsuire.
Conglăsuitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
aprobator, unanim.
Glorificator, substantiv
Sinonime:
adept, adulator, aprobator, discipol, lăudător, lingușitor, panegirist, partizan, propagandist, propagator, prozelit, zelator, (învechit) elogiast, (învechit) elogist. Glorificator, adjectiv
Sinonime:
adulator, elogiator, flatant, laudativ, lingușitor.
Îmbunătățit, adjectiv
Sinonime:
ameliorat, amendat, corijat, îndreptat, perfecționat, (impropriu) aprobat, (învechit) virtuos. Îmbunătățit, substantiv
Sinonime:
ameliorare, îmbunătățire, îndreptare, (impropriu) aprobare.
Cenzurant, substantiv (învechit)
Sinonime:
aprobator, cenzor, controlor, corector, pedagog, revizor, (învechit) pedant, (variantă) censurant.
Sancționat, adjectiv
Sinonime:
aprobat, confirmat, consacrat, consfințit, întărit, pedepsit, ratificat, validat.
Congratulant, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
adulator, lăudător, (învechit) complimentator. Congratulant, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
adulator, aprobator.
