Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Anula
Anula, verb
Sinonime: a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.  
Anulabil
Anulabil, adjectiv
Sinonime: atacabil, revocabil, reziliabil, rezolvabil.  
Anulabilitate
Anulabilitate, substantiv
Sinonime: revocabilitate.  
Anular (anulară)
Anular (anulară), adjectiv
Sinonime: inelar, în formă de inel.  
Anulare
Anulare, substantiv
Sinonime: abrogare; nulitate relativă; reziliere; contramandare; desfiinţare, (figurat) ridicare, demitere; infirmare; eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ştergere, tăiere, ştersătură, tăietură.  
Anulat
Anulat, adjectiv
Sinonime: abrogat; reziliat; contramandat; eliminat, înlăturat, scos, suprimat, şters, tăiat.  
Anulație
Anulație, substantiv
Sinonime: anulare.  
Anulațiune
Anulațiune, substantiv
Sinonime: anulație.  
Anulativ
Anulativ, adjectiv
Sinonime: infirmativ, invalidant.  

Anihila
Anihila, verb
Sinonime: a nimici, a desfiinţa, a anula, a distruge, a reduce la zero (neant).  
Bara
Bara, verb
Sinonime: a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.

Bară, substantiv feminin
Sinonime: drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.  
Casa
Casa, verb
Sinonime: a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.

Casă, substantiv feminin
Sinonime: imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie.

Casa, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) gemma, perla.  
Contramanda
Contramanda, verb
Sinonime: a anula, a revoca, a decomanda.  
Decomanda
Decomanda, verb
Sinonime: a anula, a renunţa, a desfiinţa.  
Dejuca
Dejuca, verb
Sinonime: a zădărnici, a lichida, a anula.  
Desface
Desface, verb
Sinonime: a descompune, a desprinde, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.  
Desfiinţa
Desfiinţa, verb
Sinonime: a suprima, a abroga, a anula, a desface, a aboli, (figurat) a ridica, a dizolva, a lichida, a distruge, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi.  
Dezice
Dezice, verb
Sinonime: a dezavua, a dezminți, a infirma, a nega, a tăgădui, a anula, a retracta; a (se) contrazice.  
Dezminţi
Dezminţi, verb
Sinonime: a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.  
Elimina
Elimina, verb
Sinonime: a îndepărta, a înlătura, a exclude, a da afară, a elida, a scoate, a da la o parte, a evacua, a expulza, a distanța; a suprima, a şterge, a anula, a curăţa.  
Infirma
Infirma, verb
Sinonime: a aboli, a abroga, a anula, a contramanda, a contrazice, a declara nevalabil, a declara nul printr-un ordin, a demonstra ca fiind nefundat, a desfiinţa, a dezminţi, a dovedi ca neadevărat, a îndepărta, a nu admite, a răsturna, a revoca.  
Oblitera
Oblitera, verb
Sinonime: a anula, a șterge.  
Perima
Perima, verb
Sinonime: (reflexiv) a se învechi, a se demoda, a se uza; (juridic) a se stinge, a se anula, a se desfiinţa.  
Perimat (perimată)
Perimat (perimată), adjectiv
Sinonime: anacronic, anulat, arhaic, caduc, demodat, depăşit, desuet, ieșit din uz, inactual, invalidat, învechit, neactual, nul, obliterat, obsolet, retardatar, retrograd, revolut, rococo, scos din circulaţie, stins, uzat, vetust; (figurat) prăfuit, răsuflat, (familiar) fumat.  
Prescrie
Prescrie, verb
Sinonime: a indica, a recomanda; a se stinge, a se anula, a se pierde.  
Prescripţie
Prescripţie, substantiv feminin
Sinonime: obligaţie, dispoziţie, prevedere; recomandaţie, reţetă; anulare, stingere, pierdere.  
Radia
Radia, verb
Sinonime: a străluci, a lumina; a degaja, a propaga, a difuza, a răspândi, a împrăştia, a emana; a şterge, a anula, a desfiinţa.  
Retracta
Retracta, verb
Sinonime: a retrage, a anula, a se dezice; a se strânge, a se zgârci, a se contracta.  
Retrage
Retrage, verb
Sinonime: a lua înapoi, a aduce la sine; a da înapoi, a se da deoparte, a se refugia, a se adăposti, a se izola; a retracta, a dezice, a anula.  
Revoca
Revoca, verb
Sinonime: a anula, a abroga, a contramanda; a concedia, a destitui, a rechema.  
Ridica
Ridica, verb
Sinonime: a înălţa, a sălta; a construi, a face, a zidi; a crește, a spori, a mări, a majora, a urca; (figurat) a suspenda, a desfiinţa, a anula  
Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
Suprima
Suprima, verb
Sinonime: a înlătura, a elimina, a anula, a desfiinţa; a omorî, a extermina, a lichida.  
Şterge
Şterge, verb
Sinonime: a curăţa, a înlătura, a răzui, a rade, a face dispară, a elimina; (figurat) a anula, a suprima, a radia, a desfiinţa; a fugi, a spăla putina, a o întinde.  
Tăietură
Tăietură, substantiv feminin
Sinonime: anulare, circumcizie, contur, croială, curătură, decupaj, despicătură, incizie, înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură, linie, (botanică) lumânărica-pământului, rană, retezătură, săpătură, (minerit) șliț, ştersătură, teren despădurit, trăsătură, zvâcnet.  
Aboli
Aboli, verb
Sinonime: a abroga, a anula, a suprima, a contramanda, a revoca, a scoate din uz, a invalida, a declara nul, a infirma.  
Abroga
Abroga, verb
Sinonime: (a scoate din vigoare un act normativ) a aboli, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a revoca, a suprima.  
Abrogare (abrogări)
Abrogare (abrogări), substantiv feminin
Sinonime: abrogație, anulare, desființare, infirmare, invalidare, suprimare.  
Abrogat (abrogată)
Abrogat (abrogată), adjectiv
Sinonime: (despre legi, ordine sau dispoziții oficiale) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat.  
Anihilare
Anihilare, substantiv
Sinonime: anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire.  
Casabil
Casabil, adjectiv
Sinonime: casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil, (despre o hotărâre judecătorească) anulabilă.  
Contramandare
Contramandare, substantiv
Sinonime: anulare, revocare, (învechit) revocaţie.  
Contramandat
Contramandat, adjectiv
Sinonime: anulat, revocat, suprimat.  
Suprimat
Suprimat, adjectiv
Sinonime: anulat, abrogat, abolit, interzis, suspendat, șters; omorât, eliminat, înlăturat, lichidat, desființat.  
Desfiinţare
Desfiinţare, substantiv
Sinonime: anulare, abolire, (figurat) ridicare, suprimare, dizolvare, lichidare.  
Desfiinţat
Desfiinţat, adjectiv
Sinonime: abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat.  
Eliminare
Eliminare, substantiv
Sinonime: abandon, aboliție, anulare, curăţare, eradicație, infirmare, invalidare, lacună, lichidare, resciziune, reziliere, revocație, suprimare, evacuare, excludere, înlăturare, torpilare.  
Eliminat
Eliminat, adjectiv
Sinonime: anulat, exclus, expulzat, respins, rejectat.  
Revocare
Revocare, substantiv
Sinonime: anulare, contramandare, (învechit) revocaţie.  
Revocat
Revocat, adjectiv
Sinonime: abrogat, anulat, contramandat; scos din funcție, demis, destituit.  
Deprograma
Deprograma, verb
Sinonime: a anula un program, a decondiționa.  
Infirmare
Infirmare, substantiv
Sinonime: abrogare, anulare, invalidare, răsturnare.  
Casație
Casație, substantiv
Sinonime: abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.  
Redibiție
Redibiție, substantiv
Sinonime: (referitor la o vânzare) anulare; (variante) redhibițiune, redibițiune.  
Revocaţie
Revocaţie, substantiv
Sinonime: anulare, anulație, contramandare, invalidare, redibiție, revocare.  
Ştersătură
Ştersătură, substantiv
Sinonime: anulare, răsătură, (învechit) ştersură.  
Invalidare
Invalidare, substantiv
Sinonime: abolire, abrogare, anulare, infirmare.  
Absoluțiune
Absoluțiune, substantiv
Sinonime: aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.  
Tăiere
Tăiere, substantiv
Sinonime: ablațiune, amputare, anulare, barare, decupare, despicare, hăcuire, împărțire, înjunghiere, masacru, măcel, retezare, sacrificare, sculptare, scurtare, secționare, spintecare, spintecat, ucidere, (popular) junghiere.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie