Animal, substantiv neutru Sinonime:
vietate, făptură, vieţuitoare; fiară, jivină, dobitoc, vită, creatură, lighioană, (figurat) om grosolan.
Animalcul, substantiv (învechit)
Sinonime:
(biologie) animal microscopic, homunculus, microb, spermatozoid, (variantă) animalicul.
Animalculism, substantiv
Sinonime:
(biologie) preformism, (variantă) animaliculism.
Animalculist, substantiv
Sinonime:
(biologie) spermatist, (variantă) animaliculist.
Animalic (animalică), adjectiv Sinonime:
josnic, mizerabil, degradant, inuman, brutal, dobitocesc, brutal, bestial, primitiv, instinctiv.
Animalicul, substantiv (învechit)
Sinonime:
animal microscopic, homunculus, microb, spermatozoid, (variantă) animalcul.
Animaliculist, substantiv
Sinonime:
(biologie) spermatist.
Animalier, adjectiv
Sinonime:
de animal. Animalier, substantiv
Sinonime:
acuarelist, artist, autor, colorist, miniaturist, pastelist, peisagist, pictor, sculptor (care înfățișează animale).
Animalitate, substantiv
Sinonime:
josnicie, bestialitate, sălbăticie; lubricitate, poftă; lipsă de omenie, dobitocie.
Animaliza, verb
Sinonime:
a deveni animal; (figurat) a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza.
Animalizare, substantiv
Sinonime:
abrutizare, bestializare, dezumanizare.
Abrutizare, substantiv feminin Sinonime:
animalizare, alterare, îndobitocire, degradare, decădere (morală).
Bestial (bestială), adjectiv Sinonime:
animal, barbar, brutal, crud, grosier, sălbatic, feroce, inuman, monstruos.
Bestialitate, substantiv feminin Sinonime:
animalitate, brutalitate, barbarie, cruzime, sălbăticie, violenţă, ferocitate, monstruozitate.
Bestie, substantiv feminin Sinonime:
animal, vietate, fiară, sălbăticiune, monstru.
Bivol, substantiv masculin
Sinonime:
animal, bou, bour, bufal, cafer, gaur, malac, vită, (învechit) bibol, (învechit) bihol, (învechit) bihul, (învechit) biol; (figurat, depreciativ) matahală.
Blană, substantiv feminin
Sinonime:
bundă, cojoc, haină îmblănită, piele de animal (cu păr cu tot), şubă, (învechit) nafea, (regional) șop; chingă, masă, scândură, spetează, stinghie, șestină, tinichea, (popular) pleoapă.
Dihanie, substantiv feminin
Sinonime:
fiară, jivină, lighioană; namilă, monstru, animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, necuvântător, vietate, vieţuitoare.
Dobitoc, substantiv neutru
Sinonime:
animal, vită; om prost, tâmpit, om fără socoteală, nătâng.
Faună, substantiv feminin
Sinonime:
animale, avifaună, biotop, entomofaună, ihtiofaună, macrofaună, microfaună, paleofaună, regn animal.
Făptură, substantiv feminin
Sinonime:
fiinţă, vietate, vieţuitoare, creatură; trup, statură, înfăţişare, aspect, conformaţie, structură; animal, vedere, natură, fire, lume, univers; configuraţie, divinitate, dumnezeu, fizionomie, formă, idol, profil, zeitate, zeu.
Fiară, substantiv feminin
Sinonime:
sălbăticiune, bestie, animal, dihanie, jiganie, jivină, lighioană, (popular) gadină, (regional) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilvania şi Moldova) gad, (Transilvania) sălbăticitură.
Fiinţa, verb
Sinonime:
a exista, a trăi, a fi în fiinţă, a fi, a funcţiona, a vieţui, a-și desfășura activitatea, a se afla în realitate.
Fiinţă, substantiv feminin
Sinonime:
animal, vietate, vieţuitoare, făptură, om, persoană, individ, ins; existenţă, viaţă, trai; (locuțiune) (în ființă) existent, în realitate, aievea.
Jigodie, substantiv feminin Sinonime:
jiganie, potaie, jigăraie, boală; dihanie, lighioană, animal; (figurat) om de nimic, puşlama, haimana.
Necuvântător (necuvântătoare), adjectiv Sinonime:
animal, dobitoc, vită.
Neomenesc (neomenească), adjectiv Sinonime:
neuman, neomenos, inuman, sălbatic, crud, barbar, brutal, animalic, feroce.
Pătat (pătată), adjectiv Sinonime:
murdărit, mânjit, stropit; pistruiat; (despre animale) bălţat, pestriţ; (figurat) compromis, dezonorat, denigrat, profanat, stigmatizat.
Sălbatic (sălbatică), adjectiv Sinonime:
nedomesticit, neîmblânzit, nedomolit, aprig, focos; necultivat, nelucrat; nelocuit, pustiu, primitiv, necivilizat; retras, nesociabil, singuratic; inuman, crud, barbar, animalic; (figurat) înfricoşător, înfiorător.
Sălbăticiune, substantiv feminin Sinonime:
animal, fiară; pustietate, paragină, pârloagă.
Sodom, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
mulțime, gloată, popor, sumedenie (de oameni, de animale), cantitate mare (de ceva); (figurat) prăpăd, nenorocire, pustiire, potop.
Vietate, substantiv feminin Sinonime:
fiinţă, vieţuitoare; jivină, animal.
Vită, substantiv feminin Sinonime:
animal, vietate, dobitoc. Viță, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) descendent, urmaş, posteritate, vlăstar.
Zidire, substantiv feminin
Sinonime:
animal, casă, clădire, construcţie, construire, creare, creatură, creaţie, dobitoc, durare, edificiu, facere, făptură, fiinţă, fundare, imobil, înălţare, întemeiere, lighioană, necuvântător, ridicare, vietate, vieţuitoare, (livresc) edificare.
Coprofag (coprofagă), adjectiv
Sinonime:
(despre animale) scatofag, care se hrăneşte cu excremente.
Acupla, verb
Sinonime:
a (se) împerechea, (despre animale) a avea un raport sexual, a se reproduce; (tehnică) a cupla.
Abrutiza, verb
Sinonime:
a se transforma în brută; a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci.
Abrutizat (abrutizată), adjectiv
Sinonime:
animalizat, brutal, dezumanizat, insensibil, îndobitocit.
Clampă, substantiv
Sinonime:
clanţă, ivăr, încuietoare; cal înalt și slab, animal grebănos.
Cretiniza, verb
Sinonime:
a (se) abrutiza, a (se) idiotiza, a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci.
Decădea, verb
Sinonime:
a regresa, (învechit) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, a retrograda; a se animaliza, a (se) abrutiza, a se declasa, a se degrada, a se degenera, a se ruina; a se corupe.
Plancton, substantiv
Sinonime:
bacterioplancton, hidroplancton, nanoplancton, picoplancton; (plancton animal) zooplancton, (plancton atmosferic) aeroplancton, (plancton oceanic) oceanoplancton, (plancton sezonier) meroplancton, (plancton vegetal) fitoplancton.
Biologie, substantiv
Sinonime:
agrobiologie, amfibiologie, antropobiologie, astrobiologie, bacteriologie, citologie, cronobiologie, etnobiologie, exobiologie, fotobiologie, genetică, geobiologie, hidrobiologie, histologie, microbiologie, neurobiologie, protobiologie, radiobiologie, sociobiologie, (biologia aeroplanctonului) aerobiologie, (biologie animală) zoobiologie, (biologie vegetală) fitobiologie.
Despriponi, verb
Sinonime:
(regional) a despăivăna, a dezlega un animal de la pripon.
Dezumanizat, adjectiv
Sinonime:
abrutizat, animalizat; insensibil.
Zoogeografie, substantiv
Sinonime:
geografia animalelor.
Făt, substantiv
Sinonime:
fetus, pui (de animal), prunc, băiat, cântăreţ, copil, dascăl, diac, fecior, fiu, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) sacristan.
Ferocitate, substantiv
Sinonime:
animalitate, atrocitate, barbarie, brutalitate, cruzime, duritate, inumanitate, sălbăticie, violență, bestialitate, răutate.
Psihologie, substantiv
Sinonime:
concepție, cunoaștere, introspecție, mentalitate, penetrație; etologie, metafizică; (psihologia limbajului) psiholingvistică, psihologie lingvistică; (psihologie abisală) psihanaliză; (psihologie animală) zoopsihologie; (psihologie fiziologică) psihofiziologie.
Dompta, verb
Sinonime:
a supune, a îmblânzi (fiare), a dresa un animal sălbatic; (la figurat) a înfrâna, a stăpâni.
Geografie, substantiv
Sinonime:
(geografia animalelor) zoogeografie; (geografia populaţiei, geografie antropologică, geografie umană) antropogeografie; (geografie lingvistică) geolingvistică.
Zoopsihologie, substantiv
Sinonime:
psihologie animală.
Retiv, adjectiv
Sinonime:
îndărătnic, dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze.
Magnetism, substantiv
Sinonime:
atracție, fascinație, influență, remanență; hipnoză, hipnotism, sugestionare; (magnetism pământesc) magnetism terestru; (magnetism animal) mesmerism.
Gad, substantiv
Sinonime:
animal, bestie, dihanie, fiară, gânganie, jivină, lighioană, sălbăticiune; (regional) pureci, păduchi.
Gadină, substantiv
Sinonime:
animal, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.
Sălbăticitură, substantiv (regional)
Sinonime:
animal sălbatic, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticie, sălbăticiune, (regional) sălbăcitură, (regional) sălbătecitură, (regional) sălbăticime.
Ziditură, substantiv
Sinonime:
animal, casă, clădire, construcţie, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, imobil, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare, zidire; (sens figurat) facere.
Sterbezitură, substantiv (regional)
Sinonime:
copil slab dezvoltat, pui de animal slab dezvoltat.
Ie, substantiv
Sinonime:
bluză femeiască, (Banat, Transilvania şi Maramureș) spăcel; (parte a corpului la unele animale) chişiţă.
Jiganie, substantiv
Sinonime:
animal sălbatic, bestie, dihanie, fiară, jigodie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (figurat, depreciativ) om lipsit de caracter.
Mezdri, verb
Sinonime:
(regional) a ciopli, a curăța pielea de carne, a cuţitoi, a juli, a jupui, a netezi cu cuțitoaia, a răzui, a roade, a zdreli, a zgâria; (despre animale) a coji ramurile, a roade iarba și frunzele; a consuma, a risipi, a se strica; (variantă) a mizdri.
Curban, substantiv
Sinonime:
jertfă, ofrandă (religioasă), sacrificiu; banchet, festin, ospăț; animal sacrificat, victimă.
Prăstură, substantiv (învechit)
Sinonime:
femelă (la unele animale), iapă.
Mesmerism, substantiv
Sinonime:
magnetism animal.
Îndobitocit, adjectiv
Sinonime:
abrutizat, animalizat, decăzut, declasat, depravat, prostit, stricat, tâmpit.
Însălbătici, verb
Sinonime:
(învechit) a (se) abrutiza, a (se) animaliza, a (se) degrada, a (se) primitiviza, a (se) sălbătici, a (se) sirepi, a cădea în primitivism, a cădea în sălbăticie, a decădea, a deveni sălbatic.
Năbădăi, substantiv la plural
Sinonime:
atac, criză, dambla, epilepsie, furie, înverșunare, mânie. Năbădăi, verb
Sinonime:
(despre animale) a manifesta neastâmpăr, a se agita, a se frământa.
Spermatozoid, substantiv
Sinonime:
(biologie) celulă sexuală masculină, filament, gamet, spermie, (învechit) animalicul, (învechit) spermatozoa, (popular) sămânță, (rar) spermatoid.
Spermatoid, substantiv
Sinonime:
(biologie) spermatozoid, (popular) sămânță, (învechit) animalicul.
Spermatist, substantiv
Sinonime:
(biologie) animaliculist.
Vieţuitoare, substantiv
Sinonime:
animal, ființă, vietate.
Homunculus, substantiv
Sinonime:
animalcul, avorton, fetus, gnom, golem, nan, pigmeu, pitic.
Zoonim, substantiv
Sinonime:
nume de animal.
Fătat, substantiv
Sinonime:
fătare, naștere. Fătat, adjectiv
Sinonime:
(despre animale) născut.
Sesil, adjectiv
Sinonime:
imobil; (despre animale) fixat direct de substrat; (despre frunze, flori, fructe) fără codiță, fără peduncul, fără pețiol; (despre tumori) fără pedicul.
Janghină, substantiv (popular)
Sinonime:
animal bolnav, mârțoagă.
Șeptel, substantiv
Sinonime:
capete, cireadă, efectiv (de animale), turmă.
Nunti, verb (popular)
Sinonime:
a (se) căsători, a (se) cununa, a face nuntă, a petrece; a se târgui, a se tocmi prea mult; (despre animale) a se împerechea.
Bestializa, verb
Sinonime:
a (se) abrutiza, a se animaliza, a deveni bestial.
Prânzi, verb
Sinonime:
a cina, a dejuna, a lua masa (de prânz), a mânca de amiază, (învechit şi regional) a merinda, (prin Maramureș) a gusta, (regional) a prânzui; (despre animale) a devora, a mânca, a sfâșia.
Leu, substantiv
Sinonime:
(zoologie) (figurat) regele animalelor, (turcism învechit) aslan; (zoologie) (leu-de-mare) otarie; (astronomie; articulat) calul, gavădul; (monedă) (familiar) franc, (învechit) piastru.
Abatoriza, verb
Sinonime:
a tăia animalele la abator și a prelucra carnea.
Îngemănat, adjectiv
Sinonime:
amestecat, bifurcat, îmbinat, împerecheat, împreunat, îngenat, reunit, unit, (învechit) îngemănărat, (învechit; despre copita unui animal) despicată, (livresc) geminat, (popular) geamăn.
Euritop, adjectiv
Sinonime:
(despre plante, animale) cu o distribuție geografică largă, cu o largă răspândire ecologică, cu un areal foarte larg, euritopic.
Portreta, verb (învechit)
Sinonime:
a face portrete, a portretiza, (rar) a picta animale.
Tretin, substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
animal de trei ani, cal de trei ani, noaten, strâjnic, tritin.
Pielhoacă, substantiv (regional)
Sinonime:
gloabă, mârțoagă, piele (de animal), (figurat) femeie bătrână, (figurat) hoașcă.
Săzdanie, substantiv (învechit)
Sinonime:
animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare.
Paleozoologie, substantiv
Sinonime:
paleontologie animală.
Tericol, adjectiv
Sinonime:
(despre animale, plante) pământean, pământesc, terian.
Tiohăi, verb (regional)
Sinonime:
a alunga (un animal), a asmuți, a huidui, (variantă) a tiui.
Bortocan, substantiv (regional)
Sinonime:
burtă (de animal).
Dezașterne, verb (regional)
Sinonime:
(referitor la animale) a lua așternutul.
Gurban, substantiv (învechit)
Sinonime:
animal sacrificat, banchet, festin, jertfă, ofrandă, victimă, (variantă) curbam, (variantă) curban.
Brută, substantiv
Sinonime:
animal, barbar, bestie, boaită, fiară, vită.
Pufulin, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(despre animale) pufos.
Jigăranie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
jiganie, jivină, (prin extensiune) animal.
Carpofag, adjectiv
Sinonime:
(despre animale) frugivor.
Cotârci, verb
Sinonime:
(despre animale) a (se) cotoi, a (se) împerechea, (variantă) a (se) cotârși.
Lignivor, adjectiv
Sinonime:
(despre animale) xilofag.
Sălbătișoară, substantiv (regional)
Sinonime:
animal sălbatic (mic), (regional) sălbătioară, (regional) sărbătioară.
Sălbătioară, substantiv (regional)
Sinonime:
animal sălbatic (mic), (regional) sălbătișoară, (variantă) sărbătioară.
Slabiță, substantiv (regional)
Sinonime:
(la animale) deșert, flămânzare, slabină.
Adefag, adjectiv
Sinonime:
(despre animale) devorant, devorator, vorace.
Preformist, substantiv
Sinonime:
(biologie) animalculist, ovulist.
Preformism, substantiv
Sinonime:
(biologie) animalculism.
Zooplancton, substantiv
Sinonime:
plancton animal.
Zooparazit, substantiv
Sinonime:
parazit animal.
Zoomagnetism, substantiv
Sinonime:
magnetism animal, mesmerism.
Zooblast, substantiv
Sinonime:
(biologie) celulă animală.
Zoobiologie, substantiv
Sinonime:
biologie animală, zoonomie.
