Angajare, substantiv
Sinonime: încadrare, numire, primire, intrare.  

---

Intrare, substantiv feminin
Sinonime: abord, acces, aderare, admisiune, alee, angajare, antreu, băgare, exordiu, fundătură, gură, hol, intrat, introducere, încăpere (de trecere), încuviințare, pas, pasaj, pătrundere, permisiune, poartă, preambul, prolog, stradă mică, trecătoare, trecere, ușă, uvertură, venire, vestibul, (contabilitate) încasare, (informatică) input, (intrarea în biserică) (popular) vovedenie, (variantă) (popular) întrare.  Învoială, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  Năimeală, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: angajament, angajare, arendare, arendă, chirie, închiriere, locație, plată (în natură), tocmeală, (variantă) namală, (variantă) năimală, (variantă) nămală.  Înregimentare, substantiv
Sinonime: angajare, incorporare, încadrare, încazarmare, încorporare, înrolare, recrutament, recrutare.  Tocmire, substantiv
Sinonime: acord, angajare, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, orânduială, ordine, organizare, pact, rânduială, regulă, târguială, tocmeală, tranzacție, țigăneală.  Recrutare, substantiv
Sinonime: alegere, angajare, încadrare, încorporare, înregimentare, înrolare, racolare, (învechit și popular) scriere, (învechit și popular, la plural) sorți, (învechit) bărbunc, (învechit) recrutament, (învechit) recrutație, (prin Transilvania) măsură, (Transilvania și Maramureș) șorozaș, (Transilvania și Moldova) conscripție, (Transilvania) număruș.  Primire, substantiv
Sinonime: admitere, aflare, angajare, căpătare, cooptare, dobândire, găzduire, încasare, întâmpinare, obținere, recepționare, ridicare, (învechit) priimință.  Încadrare, substantiv
Sinonime: angajare, anturare, așezare, cuprindere, împresurare, înconjurare, înrămare, listel, potrivire, punere.  Năimire, substantiv (învechit)
Sinonime: angajare, închiriere, (regional) mituire.  Asumare, substantiv
Sinonime: angajare, arogare, asumat, luare asupra sa, răspundere.  Înjugare, substantiv
Sinonime: aliere, înjugat, prindere, punere, (figurat) angajare, (învechit) înjugătură.  Numire, substantiv
Sinonime: alcătuire, angajare, calificare, constituire, creare, denumire, desemnare, formare, instituire, încadrare, înființare, nume, organizare, primire, stabilire, (figurat) etichetare, (figurat) taxare, (învechit) provivasire, (învechit) titlu, (învechit) titulatură, (livresc) denominație, (rar) intitulare.  Legătuință, substantiv
Sinonime: angajament, angajare, învoială, laț, legătură, obligație, pact, tratat, unire.  Obligare, substantiv
Sinonime: angajare, constrângere, forțare, impunere, silire, silnicie, somare, violentare, (învechit) asuprire, (învechit) oblegare, (învechit) siluire.  Oblegare, substantiv (învechit)
Sinonime: angajare, constrângere, impunere, obligare.