Anemia, verb (reflexiv) Sinonime:
a slăbi, a (se) debilita, a-şi pierde puterile, a deveni anemic.
Anemiare, substantiv
Sinonime:
anemiere, slăbire.
Anemiat (anemiată), adjectiv Sinonime:
anemic, slăbit, debil; astenic.
Anemic (anemică), adjectiv Sinonime:
anemiat, astenic, fără vlagă, slăbit.
Prăpădit (prăpădită), adjectiv Sinonime:
stricat, deteriorat, rupt, ruinat; (figurat) nimicit, distrus, deprimat; slab, anemiat, bolnav, jigărit.
Slăbit (slăbită), adjectiv Sinonime:
epuizat, vlăguit, anemiat, debilitat.
Ciumurlui, verb
Sinonime:
a-și strica stomacul, a i se apleca, a-i fi greață (de ceva); a fi secat (de muncă sau efort), a slăbi, a se anemia.
Debilita, verb
Sinonime:
a (se) anemia, a (se) slăbănogi, a slăbi, a (se) şubrezi, (regional) a (se) ticăloşi, (prin Muntenia) a (se) şiştăvi.
Anemiere, substantiv
Sinonime:
anemiare.
