Ameninţa, verb Sinonime:
a striga la (cineva), a (se) stropşi, a (se) răsti, a critica (aspru), a spune vorbe aspre, a apostrofa, a intimida.
Ameninţare, substantiv feminin Sinonime:
pericol, primejdie; admonestare, apostrofare, critică, răsteală, stropşeala, avertisment.
Ameninţat, adjectiv
Sinonime:
periclitat, primejduit.
Ameninţător, adjectiv
Sinonime:
(învechit şi regional) sperios; primejdios.
Amenințătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
primejdie.
Compromite, verb Sinonime:
a (se) face de râs, a discredita, a dezonora; a primejdui, a distruge, a ameninţa.
Periclita, verb
Sinonime:
a amenința, a compromite, a expune, a primejdui, a pune în pericol, a risca.
Pericol, substantiv neutru Sinonime:
primejdie, risc, ameninţare.
Periculos (periculoasă), adjectiv Sinonime:
primejdios, riscant, ameninţător, hazardat; perfid, necinstit, înşelător, mizerabil, rău.
Primejdie, substantiv feminin Sinonime:
pericol, amenințare.
Primejdios (primejdioasă), adjectiv
Sinonime:
amenințător, contraindicat, critic, dăunător, de temut, expus, grav, greu, hazardat, imprudent, malign, negativ, neindicat, nepotrivit, nesigur, nociv, păgubitor, periclitant, periculos, pernicios, prejudiciabil, rău, riscant, riscat, serios, stricător, vătămător, (familiar) urât, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) piericios, (învechit) prejudicios, (învechit) pricuros, (învechit) primejdiitor, (învechit) primejduicios, (învechit) primejduincios, (învechit) primejduitor, (învechit) stricăcios, (rar) sever, (regional) daunăcios, (regional) dăunos, (regional) poznaș.
Primejdui, verb Sinonime:
a amenința, a periclita, a pune în primejdie; a se expune, a risca.
Profera, verb Sinonime:
a rosti, a pronunţa; a ameninţa; a înjura, a blestema, a ocărî.
Răstit (răstită), adjectiv Sinonime:
aspru, repezit, nestăpânit, pornit, mânios, ostil, ameninţător, duşmănos.
Teroriza, verb
Sinonime:
a ameninţa, a chinui, a înfricoșa, a îngrozi, a înspăimânta, a speria, a terifia, a tiraniza, a ține sub teroare, (învechit) a tiranisi, (învechit) a tirăni.
Cominatoriu, adjectiv
Sinonime:
agresiv, amenințător, serios.
Fulmina, verb
Sinonime:
a invectiva, a profera amenințări, a vitupera, a vorbi vehement.
Rebifa, verb
Sinonime:
a deveni furios, a lua o atitudine amenințătoare, a protesta, a se împotrivi.
Primejduincios, adjectiv
Sinonime:
amenințător, periculos, primejdios.
Primejduitor, adjectiv
Sinonime:
(învechit) amenințător, periculos, primejdios.
Primejduire, substantiv
Sinonime:
amenințare, compromitere, periclitare, (rar) primejduială.
Mănânțăla, verb (regional)
Sinonime:
a amenința, a ocărî.
Primejduială, substantiv
Sinonime:
amenințare, periclitare, primejduire.
Primejduit, adjectiv
Sinonime:
ameninţat, periclitat.
Periclitat, adjectiv
Sinonime:
ameninţat, primejduit.
Periclitare, substantiv
Sinonime:
amenințare, compromitere, periclitație, primejduire, (rar) primejduială.
Zamba, substantiv (regional)
Sinonime:
potricală, preducea, (învechit și regional) jigală. Zâmba, verb
Sinonime:
a amenința, a intimida, a sparge, a știrbi, a-și arăta colții, a-și arăta dinții, (regional) a ciumbri, (regional) a ciumbli, (variantă) a jimba.
Zâmbri, verb
Sinonime:
a amenința, a jindui, a râvni, a-și arăta colții.
Strășnici, verb (învechit)
Sinonime:
a intimida, a înfricoșa, a îngrozi cu amenințări, a trata cu asprime, a trata cu severitate, a ține în respect.
Amenițat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amenințat.
Amelețătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
mențiune, pomenire, primejdie, (învechit) amenințătură.
Amenințeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
amenințare, primejdie, (învechit) melițare, (învechit) melițeală.
Răţoială, substantiv
Sinonime:
amenințare, răsteală, vorbă răstită, (variantă) rățuială.
Cominație, substantiv
Sinonime:
amenințare.
Primejduicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amenințător, periculos, primejdios, (variantă) primejduincios.
Îngrozire, substantiv
Sinonime:
groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozit, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (figurat) cutremur, (învechit și popular) oțărâre, (învechit și regional) scârbă, (învechit) amenințare, (învechit) îngrozăciune, (învechit) îngrozâtură, (învechit) spăimântare, (învechit) spăimântătură, (regional) înfricare, (regional) pălitură.
Îngrozăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
amenințare, îngrozire, (învechit) îngrozâtură.
Îngrozâtură, substantiv (învechit)
Sinonime:
amenințare, îngrozire, (învechit) îngrozăciune.
Belic, adjectiv
Sinonime:
amenințător, belicos, de război, războinic.
Înfricoșare, substantiv
Sinonime:
amenințare, frică, groază, intimidare, încrâncenare, înfiorare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, speriere, teroare, (figurat) cutremur, (învechit și popular) oțărâre, (învechit și regional) scârbă, (învechit) înfricoșătură, (învechit) spăimântare, (învechit) spăimântătură, (regional) înfricare, (regional) pălitură.
