Absolvi, verb
Sinonime:
(a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.
Absolvire (absolviri), substantiv feminin
Sinonime:
absolvență, isprăvire, terminare; cruțare, iertare, scutire.
Achita, verb Sinonime:
a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.
Cruţa, verb Sinonime:
a ierta, a absolvi, a se milostivi, a se îndura; a menaja, a păzi, a feri, a avea grijă; a economisi, a păstra.
Graţia, verb
Sinonime:
a absolvi, a achita, a amnistia, a comuta, a ierta, a scuti, (învechit) a pardona.
Ierta, verb Sinonime:
a trece cu vederea, a absolvi, a scuti, a îngădui.
Promova, verb
Sinonime:
a absolvi, a avansa, a favoriza, a impulsiona, a împinge (în față), a înainta, a înălța, a încuraja, a lansa, a progresa, a propaga, a ridica, a susține, a termina, a trece (clasa), (învechit) a provivasi.
Cruţare, substantiv
Sinonime:
absolvire, menajare.
Disculpa, verb
Sinonime:
a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica, a face să se disculpe, a dezvinui, a scoate din culpă, a recunoaște ca fiind nevinovat, a-și demonstra nevinovăția, a absolvi, a achita, a inocenta, a pardona. Disculpă, substantiv
Sinonime:
dezvinovățire, lipsă de vină, nevinovăție.
Amnistie, substantiv
Sinonime:
absoluție, absolvire, clemență, grațiere, indulgență, iertare, pardon.
Absoluțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.
Promovare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, avansare, dezvoltare, favorizare, înaintare, înălțare, propagare, ridicare, sprijinire, stimulare, susținere, trecere, (figurat) ascensiune, (învechit) provivasire.
Isprăvire, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.
Terminare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.
