As, substantiv
Sinonime: (popular) birlic, (învechit) tuz; maestru.  Aşa, adjectiv
Sinonime: asemenea, astfel, în acest chip, în acest mod, în acest fel.  Aşa-zis, locuțiune adjectivală
Sinonime: aparent, fals, pretins, (pe nedrept) numit astfel.  Aşadar, adverb
Sinonime: deci, prin urmare, în concluzie, în consecinţă.  Asâla, adverb (regional)
Sinonime: încet.  Asalt, substantiv
Sinonime: (militărie) atac, iureş, năvală, năvălire, (învechit şi regional) şturm.  Asalta, verb
Sinonime: (militărie) a ataca.  Asaltare, substantiv
Sinonime: asalt, asaltat, (figurat) copleșire.  Asaltator, substantiv
Sinonime: agresor, asediator, atacant, combatant, provocator.  Asambla, verb
Sinonime: a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni.  Asamblaj, substantiv
Sinonime: acuplaj, asamblare, broșaj, încastrare, joncțiune, montaj, racord, reunire, sudură, unire.  Asamblare, substantiv
Sinonime: asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire.  Asamblor, substantiv
Sinonime: ajustor, montor, montator; compilator.  Asana, verb
Sinonime: a curăţa, a seca, a epura; (figurat) a însănătoşi, a îmbunătăţi; a redresa; a aera.  Asanare, substantiv
Sinonime: desecare, secare, (rar) asecare.  Asanat, adjectiv
Sinonime: desecat, secat.  Asară, adverb (regional)
Sinonime: aseară, în seara precedentă.  Așarna, verb
Sinonime: a insista, a persevera, a persista, a se agăța cu înverșunare, a se încăpățâna, a se îndârji, a se înverșuna, a se obstina, a se pasiona.  Asasin, substantiv masculin
Sinonime: ucigaş, criminal, bandit, tâlhar.  Asasina, verb
Sinonime: a omorî, a ucide, a suprima, a lichida, a trimite pe lumea cealaltă, a executa.  Asasinant, adjectiv (învechit)
Sinonime: omorâtor, ucigător, (familiar) plicticos.  Asasinare, substantiv
Sinonime: omorâre.  Asasinat, substantiv neutru
Sinonime: omor, ucidere, crimă, omucidere; (familiar) lichidare, executare.

Asasinat, adjectiv
Sinonime: omorât.  Ascarid, substantiv
Sinonime: limbric.  Ascendent, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) suitor, urcător; progresiv; (substantiv) înaintaş; autoritate.  Ascendenţă, substantiv feminin
Sinonime: origine, obârşie, strămoşie; ancestru, filiație, genealogie, ereditate.  Ascensional, adjectiv
Sinonime: ascendent, progresiv, suitor, urcător.  Ascensionist, substantiv
Sinonime: alpinist.  Ascensiune, substantiv feminin
Sinonime: suire, urcare, înălţare, ridicare, avansare, progres, escaladă.  Ascensor, substantiv
Sinonime: descensor, elevator, lift, paternoster.  Ascet, substantiv masculin
Sinonime: schimnic, anahoret, pustnic, sihastru, ermit; fachir, yoghin.  Ascetic, adjectiv și adverb
Sinonime: (adjectiv) sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (învechit) sihăstricesc; (adverb) sihăstreşte, (învechit) pustniceşte, schimniceşte.  Ascetism, substantiv
Sinonime: asceză.  Asceză, substantiv
Sinonime: ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit.  Ascherliu, substantiv (învechit)
Sinonime: nefer, soldat (turc).  Aşchie, substantiv
Sinonime: surcea; ţeapă, ţepuşă, (rar) spin; şpan.  Aşchioară, substantiv
Sinonime: aşchiuţă, ţepuşă, (regional) aşchiţă.  Aşchios, adjectiv
Sinonime: ţăndăros.  Aşchiuţă, substantiv
Sinonime: aşchioară, ţepuşă, (regional) aşchiţă.  Ascită, substantiv
Sinonime: (medicină) (popular) pungă de apă.  Asculta, verb
Sinonime: a auzi, a fi atent, a audia, a da ascultare, a trage cu urechea; a se supune, a se conforma, a lua în consideraţie.  Ascultăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: ascultare.  Ascultământ, substantiv (învechit)
Sinonime: ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.  Ascultare, substantiv
Sinonime: audiere; chestionare, examinare, interogare, (învechit) procitanie; cuminţenie, docilitate, supunere, (livresc) obedienţă, (rar) cuminţie, sumisiune, supuşenie, (învechit) ascultământ, plecăciune, subordinaţie.  Ascultăreț, adjectiv (învechit)
Sinonime: ascultător.  Ascultător (ascultătoare), adjectiv
Sinonime: supus, obedient, docil, obsecvios, cuminte, bun.  Ascultătură, substantiv (învechit)
Sinonime: ascultare, bârfă.  Ascultoi, adjectiv (învechit)
Sinonime: ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.  Ascunde, verb
Sinonime: a tăinui, a camufla, a masca, a disimula, a pitula, a sustrage, a se eschiva, a (se) dosi, a ține secret, a escamota, a voala, a oculta.  Ascundere, substantiv
Sinonime: ascuns, dosire, (popular) pitire, pitulare; băgare; acoperire; mascare, voalare, tăinuire.  Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Absorbi, verb
Sinonime: a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.  Acerb (acerbă), adjectiv
Sinonime: necruţător, neîndurat, înverşunat, îndârjit, dur, aspru, caustic.  Acesta (aceasta), pronume
Sinonime: (popular) ăsta, aista, cesta, ista.  Acoperi, verb
Sinonime: a înveli, a îmbrăca, a pava; (figurat) a ascunde, a tăinui, a proteja.  Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  Acut (acută), adjectiv
Sinonime: pătrunzător, ascuţit, puternic, violent.  Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  Adăpost, substantiv neutru
Sinonime: refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.  Adăsta, verb
Sinonime: a aştepta.  Adera, verb
Sinonime: a se alătura, a se ralia, a se ataşa, a se lipi, a se fixa, a se asocia, a se afilia.  Adopta, verb
Sinonime: a înfia, a asimila, a îmbrățișa, a accepta, a-şi însuşi, a primi, a urma, a vota.  Adormi, verb
Sinonime: (figurat) a liniști, a potoli, a domoli, a astâmpăra, a alina, a calma, a uşura, a hipnotiza, a anestezia.  Aer, substantiv neutru
Sinonime: văzduh, atmosferă; (figurat) aspect, expresie, fizionomie.  Aidoma, adverb
Sinonime: asemenea, întocmai, aievea, exact, într-adevăr, la fel, ca şi, identic.  Ajutor, substantiv neutru
Sinonime: asistent, angajat, colaborator, sprijin, reazem, ocrotire, susţinere; propteală.  Alina, verb
Sinonime: a potoli, a domoli, a linişti; a calma, a astâmpăra, a uşura; a mângâia, a răsfăţa, a desmierda, a atenua, a reduce, a tempera, a modera.  Alură, substantiv feminin
Sinonime: înfăţişare, faţă, aspect, chip, portret, aer, aparență, atitudine, conduită.  Ambiţie, substantiv feminin
Sinonime: orgoliu, mândrie, înfumurare; aspiraţie, râvna, dorinţă.  Ameninţa, verb
Sinonime: a striga la (cineva), a (se) stropşi, a (se) răsti, a critica (aspru), a spune vorbe aspre, a apostrofa, a intimida.  Amestec, substantiv neutru
Sinonime: imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.  Amesteca, verb
Sinonime: a combina, a împreuna, a îmbina, a asocia; a interveni, a (se) băga, a participa la (ceva), a se aglutina.  Amurg, substantiv neutru
Sinonime: înserare, asfinţit, crepuscul.  Amurgi, verb
Sinonime: a (se) însera, a (se) întuneca, a asfinţi (soarele), a se face întuneric.  Anemiat (anemiată), adjectiv
Sinonime: anemic, slăbit, debil; astenic.  Anemic (anemică), adjectiv
Sinonime: anemiat, astenic, fără vlagă, slăbit.  Anexa, verb
Sinonime: a acapara, a adăuga, a alătura, a alipi, a asocia, a ataşa, a confedera, a face un act de anexiune, a încorpora, a îngloba, a juxtapune, a lipi, a monopoliza, a pune, a racorda, a reuni, a uni, (învechit) a întrupa.  Anonim (anonimă), adjectiv
Sinonime: nenumit, ascuns, necunoscut, neştiut, incognito.  Aparență, substantiv feminin
Sinonime: aspect, înfăţişare, faţă, alură, fizionomie; iluzie, imagine, formă.  Apaş, substantiv masculin
Sinonime: tâlhar, asasin, ucigaş, hoţ, om de nimic; derbedeu, huligan, haimana, golan.  Apăsa, verb
Sinonime: a împinge, a presa, a strânge; a asupri, a oprima, a împila, a chinui, a exploata, a solicita, a propulsa.  Apex, substantiv neutru (rar)
Sinonime: vârf, creştet, ascuţiş, culme, extremitate.  Aplica, verb
Sinonime: a pune, a aşeza, a fixa, a potrivi, a prinde, a lipi; a folosi, a întrebuinţa, a administra, a pune in practică (ceva).  Apoi, adverb
Sinonime: după aceea, pe urmă, afară de aceasta; totuşi, cu toate acestea, în definitiv; prin urmare, deci, atunci, în acest caz, aşa fiind.  Aprig (aprigă), adjectiv
Sinonime: iute (la mânie), înfocat, înflăcărat, impetuos, avan, nestăpânit; aspru, dârz, crunt, neînduplecat, nemilos, înverşunat; lacom, hrăpăreţ, rapace.  Apune, verb
Sinonime: a asfinţi, a scăpăta, a fi în declin, a dispare; a deceda, a muri.  Apus, substantiv neutru
Sinonime: asfinţit, scăpătatul soarelui, înserare; declin, decădere; occident, vest.

Apus, adjectiv
Sinonime: trecut.  Arătare, substantiv feminin
Sinonime: indicare, precizare, stabilire, determinare; aspect, înfăţişare, faţă; stafie, fantomă, halucinaţie, nălucă, fantasmă, vedenie.  Arătos (arătoasă), adjectiv
Sinonime: frumos, chipeş, binefăcut, aspectuos, impozant, falnic, mândru.  Atac, substantiv neutru
Sinonime: asalt, năvală, ofensivă, agresiune, abordaj, confruntare, incursiune; criză, şoc, acces, apoplexie, congestie, ictus.  Ataca, verb
Sinonime: a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.  Atacator, substantiv masculin
Sinonime: agresor, asaltator.  Ataşa, verb
Sinonime: a alătura, a anexa, a alipi, a adăuga, a lega, a lipi, a adera, a agrafa, a asocia, a cupla, a înlănțui, a fixa.  Atentat, substantiv neutru
Sinonime: agresiune, asasinat, atac, atentare, atingere, camuflet, complot, crimă, delict, fărădelege, infracţiune, ofensă, sacrilegiu, tentativă de omor, ultraj, viol, violare, violență.  Atrage, verb
Sinonime: a aspira, a drena; a racola; (figurat) a ademeni, a seduce, a ispiti, a momi, a fermeca.  Aţinti, verb
Sinonime: a aspira, a năzui, a tinde, a pironi, a ţinti, a ochi.  Aţâța, verb
Sinonime: a aprinde, a face focul; (figurat) a se întărâta, a învrăjbi, a instiga, a sumuţa, a asmuţi; a activa, a excita, a stimula.  Audient (audientă), substantiv masculin
Sinonime: auditor, ascultător, cursant, student; participant.  Auditor, substantiv masculin
Sinonime: ascultător, audient.  Auditoriu, substantiv neutru
Sinonime: asistenţă, public.