Uzură
Uzură, substantiv feminin
Sinonime: degradare, deteriorare, eroziune, purtare, uzaj, uzare, vetustețe; camătă, cămătărie, dobândă, procent; (figurat) slăbire, oboseală, epuizare; (figurat) corupție, decadență, desfrâu.  
 
Uzurar
Uzurar, adjectiv
Sinonime: cămătăresc.

Uzurar, substantiv
Sinonime: cămătar.  
 

Cămătar
Cămătar, substantiv masculin
Sinonime: (învechit) camatnic, cămătarnic, cămătaş, ciufut, mamelegiu, privătar, uzurar, zaraf; (figurat) om zgârcit, interesat, lipsit de scrupule.  
 
Uzaj
Uzaj, substantiv neutru
Sinonime: folosinţă, folosire, întrebuinţare, obicei, utilizare, uz, uzanță, uzură.  
 
Cămătăresc
Cămătăresc, adjectiv
Sinonime: (învechit) uzurar.  
 
Cămătărie
Cămătărie, substantiv
Sinonime: (învechit) cămătnicie, uzură, zaraflâc, zărăfie.  
 
Coroziune
Coroziune, substantiv
Sinonime: abraziune, eroziune, uzură.  
 
Deteriorare
Deteriorare, substantiv
Sinonime: degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.  
 
Epuizare
Epuizare, substantiv
Sinonime: terminare, isprăvire, consumare, extenuare, oboseală, uzură.  
 
Obsolescență
Obsolescență, substantiv
Sinonime: uzură morală, desuetudine, nulitate, perempțiune.  
 
Uzare
Uzare, substantiv
Sinonime: consumare, deteriorare, folosire, învechire, ponosire, uzură.  
 
Deteriorație
Deteriorație, substantiv
Sinonime: aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.  
 
Paradeală
Paradeală, substantiv
Sinonime: (argou) degradare, spargere, uzură.  
 
Întrebuinţare
Întrebuinţare, substantiv
Sinonime: aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.  
 
Vechitură
Vechitură, substantiv
Sinonime: antichitate, hârb, hârcă, hodoroagă, lucru vechi, rablă, rugină, ruginitură, ruptură, zdreanță, (învechit) vechime, (popular) treanță, (rar) uzură, (regional) cleașcă, (regional) hleab, (regional) hodoroabă, (regional) marda, (regional) răbăgie, (regional) rebeagă, (regional) roajbă.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar