Toiag, substantiv neutru
Sinonime:
ajutor, baston, băț, bâtă, cârjă, ciomag, par, reazem, sceptru, sprijin, sprijinitor, (figurat) putere, (învechit și regional) toiagă, (învechit) cioian, (regional) codiriște, (regional) hădărag, (regional) măcău, (regional) mustuitor, (regional) opintitor, (regional) stat, (regional) steag (la nuntă), (regional) toiug, (regional) tuiag.
Fuște, substantiv (învechit)
Sinonime:
bâtă, ciomag, lance, măciucă, par, prăjină, suliță, toiag, (regional) paliță, (variantă) fuști, (variantă) fuștiu.
Măcău, substantiv (regional)
Sinonime:
baston, bâtă, cârjă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag, vergea, (măcău de vie) butaș, (regional) măgădău, (variantă) macău, (variantă) măcau, (variantă) măncău, (variantă) mâncău. Macău, substantiv (regional)
Sinonime:
băț, botă, toiag, (variantă) măcău.
Hazran, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
baston, buzdugan, cârjă, toiag, (variantă) hazdran.
Toiug, substantiv (regional)
Sinonime:
mai, toiag.
Pateriță, substantiv
Sinonime:
toiag episcopal.
Sabrion, substantiv (regional)
Sinonime:
toiag preoțesc.
Tirs, substantiv
Sinonime:
(mitologie) toiag (bahic), (învechit) tirsă, (învechit) tyrs.
Toiegel, substantiv
Sinonime:
bastonaș, toiag (mic), toieguț.
Sceptru, substantiv
Sinonime:
baston, demnitate, domnie, marotă, mărime, putere, superioritate, supremație, toiag, (istorie) buzdugan, (istorie) topuz, (învechit și popular) cârlig, (învechit și regional) țepter, (învechit) cârjă, (învechit) scheptru, (învechit) schiptru, (învechit) scriptru, (învechit) șchiptru, (învechit) șeptru, (învechit) vargă, (mitologie) caduceu, (regional) bât.
