Titula, verb (învechit)
Sinonime:
a intitula.
Titular (titulară), substantiv masculin și substantiv feminin
Sinonime:
proprietar, deținător; (sport) component de bază.
Definitiva, verb
Sinonime:
a încheia, a preciza, a isprăvi, a finisa; a titulariza.
Funcţionar, substantiv masculin
Sinonime:
administrator, agent, angajat, bugetar, comis, demnitar, factor, interimar, magistrat, salariat, slujbaş, supleant, titular, (ieşit din uz) amploiat, (învechit și regional) beamter, (învechit) cinovnic, (învechit) mădular, (regional) brăslaș, (și depreciativ) birocrat, (și depreciativ) bugetivor.
Posesor, substantiv masculin
Sinonime:
depozitar, detentor, deţinător, proprietar, purtător, stăpân, titular, (învechit) ocinaș, (învechit) posesoriu, (învechit) posesuitor, (livresc) posident, (regional; învechit) arendaș.
Titlu, substantiv neutru
Sinonime:
antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.
Vacant (vacantă), adjectiv
Sinonime:
abandonat, disponibil, fără titular, liber, neocupat, vid.
Component, substantiv
Sinonime:
(sport) titular.
Supleant, substantiv
Sinonime:
adjunct, asistent, atașat, interimar, înlocuitor, locţiitor, reprezentant, substitut, succesor, suplinitor, titular.
Definitivare, substantiv
Sinonime:
finisaj, finisare; titularizare.
Detentor, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) deţinător, posesor, proprietar, titular.
Deţinător, substantiv
Sinonime:
posesor, proprietar, detentor, purtător, titular.
Oficializare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, instituţionalizare, legalizare, omologare, ratificare, ratificație, recunoaștere, titularizare, validare.
Oficializa, verb
Sinonime:
a autentifica, a confirma, a consfinți (prin lege), a consimți, a da un caracter oficial, a instituţionaliza, a legaliza, a omologa, a pereniza, a ratifica, a recunoaște, a titulariza, a valida.
Omologare, substantiv
Sinonime:
acceptare, aprobare, confirmare, oficializare, ratificare, sancționare, titularizare, validare.
Numire, substantiv
Sinonime:
alcătuire, angajare, calificare, constituire, creare, denumire, desemnare, formare, instituire, încadrare, înființare, nume, organizare, primire, stabilire, (figurat) etichetare, (figurat) taxare, (învechit) provivasire, (învechit) titlu, (învechit) titulatură, (livresc) denominație, (rar) intitulare.
Legalizare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, consfințire, întărire, legiferare, oficializare, reglementare, titularizare, (învechit) legiuire.
Nominație, substantiv (învechit)
Sinonime:
alegere, cooptare, designare, designație, investitură, numire, promoțiune, selecție, selecționare, titularizare, (învechit) nominare, (variantă) nominațiune.
Înălțare, substantiv
Sinonime:
ascensiune, avansare, clădire, construcție, construire, creștere, durare, înaintare (în rang), înălțat, mărire, promovare, ridicare, suire, suit, urcare, urcat, zidire, (figurat) dezvoltare, (figurat) lăudare, (figurat) progres, (figurat) slăvire, (figurat; învechit) aroganță, (învechit) încălecare, (învechit) înscăunare, (învechit) nălțare, (învechit) provivasire, (învechit) urcare pe tron, (învechit) văznesenie, (învechit; ca titulatură) Alteță, (livresc) edificare, (popular) Ispas; (Înălțarea Sfintei Cruci) Ziua Crucii, (popular) cârstov.
