Sfară, substantiv feminin Sinonime:
fum.
Sfârâi, verb
Sinonime:
a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (învechit) a pârțăi, (Moldova) a pârâi.
Sfârâiac, substantiv
Sinonime:
bâzâitoare, sfârâitoare. Sfârăiac, substantiv
Sinonime:
(regional) prâsnel, titirez.
Sfârâială, substantiv
Sinonime:
chilipir; sfârâit.
Sfârâioc, substantiv
Sinonime:
(regional) bâzâitoare, sfârâiac, sfârâitoare.
Sfârâitoare, substantiv
Sinonime:
bâzâitoare, morişcă, zbârnâitoare, (regional) sfârâiac, stârâioc.
Sfârâitură, substantiv
Sinonime:
bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, sfârâit.
Sfărâma, verb Sinonime:
a sparge, a fărâma, a zdrobi; (figurat) a destrăma, a spulbera, a împrăştia; a suprima, a distruge, a nimici; (figurat) a se zbate, a se chinui, a se strădui.
Sfărâmabil, adjectiv
Sinonime:
casabil, casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Sfărâmător, substantiv
Sinonime:
(tehnică) berbec, dezmembrator, (rar) distrugător, (variantă) sfărmător, (variantă) sfrâmător.
Sfărâmicios, adjectiv
Sinonime:
friabil, mălăietic, mălăieț, mălăiețos, țăndăros, (învechit) spărtigos, (popular) fărâmicios, (regional) crohos, (regional) roinos, (regional) scrupos, (regional) sfărmos, (regional) țârfos, (regional) zdroburos, (regional) zguros, (regional) zgurupăcios, (regional) zgurupos; (variante) sfărămicios, sfărâmăcios, sfărimicios, sfărmăcios, sfărmâcios, sfărmicios.
Șfărărie, substantiv (regional)
Sinonime:
fum (înecăcios), sfară, (regional) scomârlă, (regional) șfărăraie.
Afanisi, verb (învechit)
Sinonime:
a anihila, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (rar) a (se) enerva, (rar) a plictisi, (variantă) a afinisi.
Berbec (berbeci), substantiv masculin
Sinonime:
(zoologie) batal, (Banat, Transilvania şi Moldova) arete; (tehnică) sfărâmător; (militărie și istorie) (învechit) arete; (astronomie; articulat) (învechit) aretele.
Brac, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
rest, rămăşiţă; sfărâmătură, bucată.
Bucăţică, substantiv feminin Sinonime:
părticică, bucăţea, fărâmă, firimitură, sfărâmătură, (regional) mangură, (Banat) smicurătură.
Canoni, verb
Sinonime:
a (se) căzni, a (se) chinui, a (se) munci, a (se) trudi, a depune eforturi susținute, a impune penitență, a îndura, a năsli, a pedepsi, a schingiui, a se forța, a se frământa, a se necăji, a se obosi, a se osârdnici, a se osârdui, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui (din răsputeri), a se supune unui canon, a se volnici, a se zbate, a se zbuciuma, a strânge, a suferi, a tortura, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit) a se învălui, (învechit) a străstui, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a negăti, (regional) a se verpeli.
Cură, substantiv feminin Sinonime:
tratament, îngrijire, dietă. Cura, verb
Sinonime:
a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.
Despica, verb
Sinonime:
a (se) crăpa, a spinteca, a despărţi, a separa, a desface, a sparge, a tăia, (regional) a sfărâma, a (se) deschide, a străbate.
Destrăma, verb
Sinonime:
a rupe, a (se) desfira, a desface, a descompune, a dizolva, a dezmembra, a îmbucătăţi, a (se) deşira, a (se) strica, (învechit) a (se) rânji, a se rări, (rar) a se dezlâna, a risipi; a sfărâma.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dumica, verb Sinonime:
a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.
Eşua, verb
Sinonime:
a fi înfrânt; a se sfărâma, a se zdrobi, a cădea, a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti, a rata.
Exploda, verb Sinonime:
a face explozie, a detona; a se sfărâma, a se zdrobi, a împroşca; (figurat) a răbufni, a izbucni, a-şi pierde răbdarea, a-şi pierde cumpătul, a-şi ieşi din pepeni, a-i sări muştarul.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.
Fărâmicios (fărâmicioasă), adjectiv Sinonime:
sfărâmicios, granulos, inconsistent, nelegat, fragil, necompact.
Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv Sinonime:
zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.
Firimitură, substantiv feminin
Sinonime:
firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.
Fâlfâi, verb
Sinonime:
a flutura, (rar) a pâlpâi, a sfârâi, (Bucovina) a păbâi, a agita, a clătina, (învechit şi regional) a pălăi, a pălălăi, (regional) a mătăhăi, a mătălăi.
Fâşâi, verb
Sinonime:
a foşni, a foşcăi, a fâșăi, a fâșii; a produce un zgomot ușor, a face fâș-fâș. Fâsâi, verb
Sinonime:
a fâsăi, a şuiera, a sâsâi, a face fâs, a sfârâi, (regional) a forcoti.
Frământa, verb
Sinonime:
a amesteca, a malaxa; a se mişca, a se foi, a nu avea astâmpăr, a merge de colo-colo, a (se) agita; a nelinişti, a preocupa, a tortura, a roade, a (se) chinui, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărâma, (învechit) a soage, (regional) a se marghioli, (regional) a zolga, a forfoti, a îngrijora, a învârti, a obseda, a plămădi, a răsuci, a se consuma, a se zbate, a (se) zbuciuma, a strădui, a suci, a zoli, a zvârcoli.
Grunz, substantiv masculin
Sinonime:
asperitate, boabă, bob, bulgăr, bulgăre, cocoloș, drob, grăunte, grunzuraș, sfărâmătură, zbârcitură, (învechit) gronji, (învechit) grung, (învechit) grunj, (popular) zgrunț, (popular) zgrunțur, (regional) bruș, (regional) buburuz, (regional) chilimboț, (regional) zgrunțiș, (regional) zgrunțișor, (regional) zgrunțuleț, (regional) zgrunzur.
Înfrânge, verb Sinonime:
a învinge, a birui, a răpune, a supune; a înăbuşi, a frânge, a sfărâma, a doborî.
Pisa, verb
Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a fărâmiţa, a mărunţi; (figurat) a sâcâi, a tracasa, a plictisi, a cicăli, a agasa, a enerva, a supăra; (învechit şi popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familiar) a pisăgi; a bate, a bătători, a bătuci, a bodogăni, a dăscăli, a decortica, a îndesa, a piua, a presa.
Pulveriza, verb Sinonime:
a risipi, a împrăştia, a difuza, a presăra, a iriza; a sfărâma, a face praf.
Răpune, verb
Sinonime:
a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face să piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.
Sforța, verb
Sinonime:
a (se) lupta, a depune efort, a încerca, a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se încorda, a se mări, a se munci, a se necăji, a se opinti, a se osteni, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a suprasolicita, a viola, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit și regional) a se iujdi, (învechit) a (se) osârdnici, (învechit) a (se) osârdui, (învechit) a se învălui, (învechit) a se năsli, (învechit) a se volnici, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a se umeri, (regional) a se verpeli, (Transilvania) a se tecărui.
Sparge, verb Sinonime:
a crăpa, a sfărâma, a rupe, a ciobi, a plesni, a găuri; a despica, a tăia, a distruge, a nărui, a nimici; a jefui, a fura, a prăda; (figurat) a se termina, a se sfârşi, a se încheia, a se stinge; (figurat, învechit) a birui, a înfrânge, a zdrobi, a pune pe fugă, a împrăştia, a goni.
Strivi, verb Sinonime:
a turti, a zdrobi, a sfărâma, a nimici, a distruge; a îngrămădi, a înghesui, a înăbuşi, a copleşi, a apăsa, a doborî, a frânge.
Stropşi, verb Sinonime:
a se răsti, a se burzului, a se oţărî; a zdrobi, a sfărâma, a strivi, a nimici; (figurat) a poci, a schimonosi.
Stropşit (stropşită), adjectiv Sinonime:
zdrobit, sfărâmat, strivit, stricat, deformat; (figurat) zăpăcit, smintit, năbădăios, îndrăcit; pocit, desfigurat, schimonosit.
Terciui, verb Sinonime:
a strivi, a zdrobi, a fărâma, a sfărâma, a turti; (figurat) a nimici, a distruge.
Ţăndări, verb (popular) Sinonime:
a sfărâma, a sparge, a distruge, a rupe.
Ucide, verb
Sinonime:
a bate foarte tare, a (se) bate, a (se) lovi rău, a (se) sfărâma, a asasina, a desființa, a distruge, a doborî, a făcălui, a nimici, a omorî, a răpune, a se sinucide, a snopi în bătaie, a stâlci, a tăbăci, a toropi, a (se) zdrobi, (familiar) a achita; (locuțiune populară) (ucigă-l-crucea) dracul, diavolul; (locuțiune populară) (ucigă-l-toaca) dracul, diavolul.
Zdrobi, verb Sinonime:
a strivi, a sfărâma, a destrăma, a nimici, a distruge; a (se) frământa, a (se) agita, a (se) zbuciuma.
Zdrobit (zdrobită), adjectiv Sinonime:
strivit, sfărâmat; distrus, nimicit, învins; copleşit, amărât, demoralizat; obosit, sleit, extenuat.
Zobi, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a strivi.
Bâzâitoare, substantiv
Sinonime:
sfârâitoare, (regional) sfârâiac, sfârâioc.
Brac (bracuri), substantiv neutru
Sinonime:
sfărâmătură, (regional) fărâmătură; (de brac) care nu este bun de nimic, de neîntrebuințat.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Dezarticula, verb
Sinonime:
a luxa, a ieși din articulații, a se disloca, a se scrânti, a ieși din încheieturi; (figurat) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega; a-și pierde coeziunea, a se dezmembra.
Fărâmare, substantiv
Sinonime:
casare, sfărâmare, spargere.
Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Fărâmițare, substantiv
Sinonime:
atomizat, dezmembrare, dilacerare, fracționare, mărunțire, rupere, sfărâmare, (învechit și regional) smăcinătură, (învechit) crâmpeiere, (învechit) fărâmicare, (învechit) smăcinare, (popular) dumicare, (regional) groire, (variantă) fărămițare, (variantă) fărămițire.
Mărunţit (mărunţită), adjectiv
Sinonime:
fărâmiţat, sfărâmat, pisat, tocat.
Fâlfâit, substantiv
Sinonime:
bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitură.
Zobit, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, stâlcit, strivit, turtit, zdrobit.
Forcoti, verb
Sinonime:
a fâsâi, a forcăi, a sfârâi.
Zobire, substantiv
Sinonime:
sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.
Fracţie, substantiv
Sinonime:
fracțiune, parte, porțiune, (învechit) sfărâmătură; (fracţie zecimală) număr zecimal.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Destructibil, adjectiv
Sinonime:
disolubil, fragmentabil, fungibil, putrescibil, sfărâmabil, (variantă) distructibil.
Zdrobeală, substantiv
Sinonime:
sfărâmare, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.
Triturație, substantiv
Sinonime:
aplatizare, concasare, ecrasare, malaxare, pulverizare, sfărâmare, triturare, zdrobire.
Mărunţire, substantiv
Sinonime:
fărâmițare, pisare, sfărâmare, tocare, zdrobire.
Litrosi, verb
Sinonime:
(popular) a despărți, a distruge, a elibera, a face să dispară, a nimici, a potopi, a prăpădi, a pune în libertate, a salva, a scăpa, a scutura, a separa, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (învechit) a alitrosi; (figurat) a fura, a mătrăși.
Smicura, verb
Sinonime:
a biciui, a dezghioca, a dumica, a frânge, a lovi, a mărunți, a pisa, a sdruncina, a sfărâma, a șfichiui, a zdrobi, (figurat) a călca în picioare, (variantă) a smicuri.
Smicurare, substantiv
Sinonime:
(regional) sfărâmare, zdrobire, zobire; plânset, scâncet, tristețe.
Pisăgi, verb
Sinonime:
a bate, a bătători, a bătuci, a îndesa, a mărunți, a pisa, a pisălogi, a presa, a sfărâma, a zdrobi, (familiar) a muia oasele (cuiva), (regional) a chisăgi, (regional) a chisoli.
Pisăgit, adjectiv
Sinonime:
mărunțit, pisat, pisălogit, sfărâmat, zdrobit, (regional) chisolit.
Nimicnici, verb (învechit)
Sinonime:
a decădea, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zădărnici, a zdrobi, a zvânta.
Iconoboreţ, substantiv (învechit)
Sinonime:
iconoclast, (figurat) sfărâmător de icoane.
Potroşi, verb (regional)
Sinonime:
a distruge, a mesteca, a nimici, a omorî, a potopi, a prăpădi, a prelucra (prin amestecare), a sfărâma, a trăi de azi pe mâine, a trăi greu, a zdrobi, a zvânta.
Tritura, verb
Sinonime:
a preface în pulbere, a pulveriza, a sfărâma, a zdrobi.
Nimicire, substantiv
Sinonime:
devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.
Nimicit, adjectiv
Sinonime:
distrus, exterminat, lichidat, potopit, prăpădit, sfărâmat, stârpit, zdrobit, (învechit și popular) risipit, (învechit și regional) spart, (învechit) stropșit, (popular) zdrumicat.
Pisăza, verb (regional)
Sinonime:
a mărunți, a pisa, a sfărâma, a zdrobi.
Pisăzat, adjectiv (regional)
Sinonime:
mărunțit, pisat, sfărâmat, zdrobit.
Morişcă, substantiv
Sinonime:
mulinetă, pârâitoare, pipotă, rânză, râșniță, scârțâitoare, vânturătoare, zbârnâitoare, (popular) moară, (regional) ciutură, (regional) sfârlează, (Transilvania și Bucovina) sfârâitoare.
Sfoară, substantiv
Sinonime:
bucată (de teren), coardă, fir (de plumb), funie, funișoară, împletitură, lamă (de ferăstrău), laț, pripon, strună, șnur, (Banat, Transilvania și Bucovina) spagat, (învechit) ață, (regional) șfară, (regional) șfoară, (sport) șpagat, (Transilvania și Maramureș) șpargă; (comerț) secret, șiretenie, truc. Sfoară, adverb
Sinonime:
ață, direct, drept, neocolit, (popular) oblu.
Moloz, substantiv
Sinonime:
mortar, piatră spartă, tencuială; (la plural) dărâmături, sfărâmături, spărturi; (popular) golomoz, (variantă) moluz.
Prâznăi, verb (regional)
Sinonime:
(despre fusul de tors) a sfârâi, (regional) a prâznăli.
Spargere, substantiv
Sinonime:
ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, deschidere, despicare, despicat, dezbinare, disensiune, distrugere, erupție, explodare, fisurare, fisurat, forțare, furt, găurire, împrăștiere, încetare, înfrângere, învingere, jefuire, neînțelegere, nimicire, plesnire, plesnit, pocnire, risipire, rupere, scindare, sfărâmare, sfârșit, spart, spintecare, spintecat, străpungere, stricare, tăiat, tăiere, terminare, violare, vulcanism, zdrobire.
Potrebi, verb (învechit)
Sinonime:
a anihila, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a sfinți, a zdrobi, a zvânta; a se cumineca.
Potopire, substantiv
Sinonime:
distrugere, inundare, înecare, nimicire, prăpăd, prăpădire, pustiire, sfărâmare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) necătură, (popular) zdrumicare.
Zguros, adjectiv
Sinonime:
ars, ca zgura, cu zgură, negru, uscat, zgurit, zguruit, (învechit) crupos, (regional) murdar, (regional) ruginit, (regional) sfărâmicios.
Pistosi, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a deseca, a extenua, a face masaj, a istovi, a masa puternic, a măcelări, a melița, a obosi, a pisa, a scoate apa, a seca, a sfărâma, a sparge, a storci, a strivi, a terciui, a zdrobi, (figurat) a bate tare, (figurat) a cheltui, (figurat) a snopi în bătaie.
Pistosit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
istovit, pisat, sfărâmat, storcit, strivit, terciuit, zdrobit, (figurat) bătut, (figurat) snopit în bătaie.
Mălăietic, adjectiv (regional)
Sinonime:
făinos, mălăieț, sfărâmicios.
Risipicios, adjectiv
Sinonime:
cheltuitor, destrămător, împrăștietor, răsipicios, risipitor, sfărâmicios.
Ruptecos, adjectiv (regional)
Sinonime:
rupt, sfărâmat, zdrențuros.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Zdrumicare, substantiv
Sinonime:
distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, zdrobire.
Sfărmare, substantiv (învechit)
Sinonime:
distrugere, naufragiu, sfărâmare, sfărâmătură.
Fâlfâire, substantiv
Sinonime:
bătaie, fâlfăit, fâlfâială, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, pâlpâire, scuturare, scuturat, sfârâitură, (variantă) fălfăire, (variantă) fălfâire, (variantă) fâlfăire.
Fâlfâitură, substantiv
Sinonime:
bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fluturare, fluturat, scuturare, scuturat, sfârâitură; (variante) fălfăitură, fălfâitură, fâlfăitură.
Bombănitor, adjectiv
Sinonime:
mârâitor, sfârâitor, zbârnâitor.
Zobitură, substantiv (regional)
Sinonime:
sfărâmătură.
Brizură, substantiv
Sinonime:
bucată, crăpătură, despicătură, fragment, ruptură, sfărâmătură, (regional) dărab.
Fărâmător, adjectiv
Sinonime:
sfărâmător, spărgător, strivitor, zdrobitor, (figurat) distrugător; (variante) fărămător, fărâmitor, fărmător, (învechit și regional) fărmătoriu.
Triturare, substantiv
Sinonime:
pulverizare, sfărâmare, triturație, zdrobire.
Amănunțitor, adjectiv
Sinonime:
friabil, sfărâmabil, sfărâmicios, (variantă) amărunțitor.
Zgurupăcios, adjectiv (regional)
Sinonime:
sfărâmicios.
Crohos, adjectiv (regional)
Sinonime:
sfărâmicios; (regional) cruhos.
Zgurupos, adjectiv (Oltenia)
Sinonime:
sfărâmicios, (regional) zgurupăcios.
Zgurupa, verb (regional)
Sinonime:
a se sfărâma, a se toci.
Zdroburos, adjectiv (regional)
Sinonime:
sfărâmicios.
Țârfos, adjectiv (regional)
Sinonime:
nisipos, puhab, sfărâmicios, (regional) țărnos, (variantă) țâfos, (variantă) țirfos.
Țăndăros, adjectiv
Sinonime:
arțăgos, aspru, așchios, certăreț, cu țăndări, gâlcevitor, iritabil, scandalagiu, sensibil, sfărâmicios, supărăcios, țănduros, țâfnos, zgrunțuros, (regional) țândăros.
Spărtigos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
casabil, casant, murdar, sfărâmicios, (figurat) ascuțit, (figurat) strident, (variantă) spărtigios.
