Servit, adjectiv
Sinonime:
ajutat, pus în joc, slujit. Servit, substantiv
Sinonime:
funcţie, ospătare, post, serviciu, servire, slujbă, slujire.
Servitate, substantiv (învechit)
Sinonime:
sclavie.
Servitoare, substantiv
Sinonime:
cameristă, femeie de serviciu, slugă, slujnică, (familiar) fată în casă, (familiar) mariţă, (livresc) servantă, (regional) jupâneasă.
Servitor, substantiv masculin
Sinonime:
argat, fecior, lacheu, om de serviciu, rândaş, servant, slugă, slujitor, valet, (învechit) posluşnic, (livresc) serv.
Servitoreasă, substantiv (regional)
Sinonime:
servitoare.
Servitorime, substantiv
Sinonime:
slujitorime, (popular) slugărime, (regional) slugăret.
Servitudine, substantiv
Sinonime:
aservire, dependență, ilotism, înfeudare, robie, sclavaj, sclavie, servaj, servitute, subjugare, subordonare, sumisiune, supunere, vasalitate.
Servitute, substantiv feminin
Sinonime:
aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.
Argat, substantiv masculin Sinonime:
slugă, servitor, rândaş.
Biriș, substantiv masculin (regional) Sinonime:
argat, slugă, servitor.
Camerist, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
cabinier, servitor, valet, (învechit) camerier, (învechit) cămărășel, (învechit) odăiaş.
Cameristă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
bonă, fată în casă, guvernantă, servantă, servitoare, subretă.
Captivitate, substantiv feminin
Sinonime:
claustrare, detenție, detențiune, incarcerație, internare, încarcerare, întemnițare, pradă, prizonierat, prizonierie, robiciune, robie, robime, robire, robitură, sclavaj, sclavie, sclavism, sechestrare, sechestrație, servitute, șerbie, (învechit și popular) prinsoare.
Chelner, substantiv masculin
Sinonime:
camarot, cambuzier, ganimede, ospătar, picolo, servitor, (ieșit din uz) băiat, (ieșit din uz) oberțal, (în trecut) garson, (învechit și regional) credențar, (învechit) camardiner, (învechit) țal, (variantă) chelnăr.
Cirac, substantiv masculin
Sinonime:
adept, client, discipol, elev, favorit, învățăcel, neam, om de încredere, partizan, protejat, rubedenie, servitor, slugă, ucenic; (învechit) cerac, (învechit) cirâc, (învechit) cireac.
Datorie, substantiv feminin
Sinonime:
îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.
Fată, substantiv feminin
Sinonime:
copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor. Faţă, substantiv feminin
Sinonime:
chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) (а fi de faţă) a fi prezent. Făta, verb
Sinonime:
a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui. Fâţă, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.
Fecior, substantiv masculin Sinonime:
fiu, băiat, copil, odraslă, odor; flăcău, burlac, celibatar, holtei, becher, cavaler, june; valet, servitor, slugă, lacheu.
Femeie, substantiv feminin
Sinonime:
duduie, egerie, femeiușcă, femelă, fiică a Evei, frumusețe, jumătate, megeră, muiere, muză, nană, neam, nevastă, reprezentantă a sexului frumos, tipesă, Venus, viţă, walkirie, (figurat) fustă, (figurat, despre un bărbat) mulă, (figurat) naiadă, (figurat) nimfă, (învechit și regional) fimeie, (învechit) familie, (învechit) fămeaie, (învechit) fomeie, (învechit) fumeie, (învechit) seminție (de popoare), (popular) săteancă, (popular) soție, (variantă) fămeie; (termeni afectivi) blondă, brunetă, căprioară, păpușă, porumbiță, roșcată, șatenă; (femeie de serviciu) cameristă, servantă, servitoare, subretă, (învechit) slujnică; (femeie de stradă, femeie publică) cocotă, curvă, damă, hetairă, prostituată, târfă.
Forţa, verb
Sinonime:
(popular) a osândi, a condamna, a constrânge, a face un efort, a încerca, a năzui, a nevoi, a obliga, a opinti, a presa, a se sforţa, a (se) sili, a (se) strădui, a supune, a-şi da osteneala, a-şi da silinţa. Forţă, substantiv feminin
Sinonime:
(Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie; (la plural) armată, unităţi militare; (livresc) servitute, capacitate, constrângere, energie, intensitate, potrivnicie, presiune, putere, putinţă, silă, silință, silnicie, silnicire, somitate, strângere, strânsoare, tărie, vigoare, violenţă, volum; (forţă portantă) portanţă; (forţă de muncă) mână de lucru.
Lacheu, substantiv masculin Sinonime:
servitor, valet, fecior; (învechit) ciohodar; (figurat) slugoi, obedient.
Lanţ, substantiv neutru Sinonime:
cătuşe, fiare; (figurat) şir, serie, succesiune, rând; (figurat) sclavie, servitute, robie.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Scutier, substantiv masculin Sinonime:
valet, servitor; (învechit) ostaş, luptător.
Servantă, substantiv feminin Sinonime:
servitoare, slujnică.
Silnicie, substantiv feminin
Sinonime:
abuz, asuprire, constrângere, exces, exploatare, forță, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, putere, samavolnicie, urgisire, violenţă, (Banat) sălăbărie, (figurat) presiune, (grecism învechit) catahris, (învechit și regional) silă, (învechit) nevoie, (învechit) potrivnicie, (învechit) puternicie, (învechit) silință, (învechit) silnicire, (învechit) strânsoare, (livresc) servitute.
Slugă, substantiv feminin Sinonime:
servitor, argat.
Slujitor, substantiv masculin Sinonime:
servitor.
Slujnică, substantiv feminin Sinonime:
servitoare, slugă.
Valet, substantiv masculin Sinonime:
fecior, servitor, lacheu, slugă; cavaler, fante.
Dependenţă, substantiv
Sinonime:
apartenență, aservire, atârnare, cauzalitate, corelație, interdependență, subordonare, supunere, (livresc) servitute, tutelă, vasalitate.
Maritornă, substantiv
Sinonime:
servitoare (murdară și neîngrijită).
Subaltern, substantiv
Sinonime:
adjunct, executant, inferior, lampist, sclav, secund, serv, servitor, subordonat, vasal.
Subretă, substantiv
Sinonime:
bonă, cameristă, guvernantă, servantă, servitoare, suivantă.
Ospătare, substantiv
Sinonime:
cinstire, mâncare, servire, servit, tratare.
Colonat, substantiv
Sinonime:
servitute a glebei.
Barman, substantiv
Sinonime:
boy, chelner, garson, ospătar, servitor, steward.
Barmaniță, substantiv
Sinonime:
chelneriță, ospătăriță, servitoare, stewardesă.
Boy, substantiv
Sinonime:
fecior, lacheu, liftier, servitor, valet; dansator.
Servaj, substantiv
Sinonime:
(în evul mediu) captivitate, constrângere, dependență, iobăgie, jug, opresiune, rumânie, sclavaj, servitudine, șerbie, vecinătate, vecinie.
Posluşnic, substantiv
Sinonime:
om de serviciu, servitor, slugă, slujitor.
Slugăret, substantiv
Sinonime:
argățime, servitorime, slujitorime.
Slujitorime, substantiv
Sinonime:
argăție, argățime, servitorime, (popular) slugărime, (regional) slugăret.
Argată, substantiv
Sinonime:
femeie de serviciu, servitoare, slugă, slujnică, (familiar) mariță, (livresc) servantă, (regional) jupâneasă.
Sichiraș, substantiv
Sinonime:
(regional) fecior, om de casă, servitor, slugă, (variantă) sichioraș.
Groom, substantiv
Sinonime:
cursier, jocheu, lacheu, portier, servitor, valet (tânăr), (ieșit din uz) garson, (variantă) grom.
Șerbire, substantiv
Sinonime:
(învechit) servitute; (figurat) angajament, îndatorire, obligație.
Domesticitate, substantiv
Sinonime:
mână de lucru, personal, servitorime, (plural) angajați, (plural) cadre, (plural) salariați, (plural) slujbași, (plural) valeți.
Yeoman, substantiv
Sinonime:
(Evul Mediu; Anglia) ajutor, fermier, om liber, proprietar rural, servitor, subordonat, veteran.
Mareşal, substantiv
Sinonime:
administrator, conetabil, feldmareșal, general, generalisim, marşalâc, seneșal, servitor, silictar, șambelan, (istorie) Mare Spătar.
Ordinanț, substantiv (învechit)
Sinonime:
ordin, poruncă; ordonanță, (învechit) vistavoi, (soldat) servitor.
Vecinie, substantiv (învechit)
Sinonime:
iobăgie, rumânie, servitute, șerbie, vecinătate, (rar) servaj.
Iedecliu, substantiv (învechit)
Sinonime:
servitor, slujbaș, slujitor, (învechit) boiernaș, (învechit) cafegiu, (învechit) sofragiu, (variantă) edecliu, (variantă) idicliu.
Hierodul, substantiv
Sinonime:
(antichitate) sclav, servitor.
Vecinătate, substantiv
Sinonime:
apropiere, contiguitate, împrejurime, jur, preajmă, (livresc) proximitate, (popular) megieșie, (prin Transilvania) preabăt, (regional) meleag; (învechit) iobăgie, împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire, rumânie, șerbie, vecinie, (livresc) servitute, (rar) servaj.
Servire, substantiv
Sinonime:
deservire, ospătare, servit, slujire, susținere.
Ciohodar, substantiv (învechit)
Sinonime:
camerier, cizmar, lacheu, pantofar, paznic, servitor, slugă, slujbaș, slujitor, sol, (învechit) cămăraș, (învechit) ciodar, (învechit) ciohodar-bașa, (învechit) ici-ciohodar.
Subjugare, substantiv
Sinonime:
aservire, captivare, cucerire, delectare, desfătare, dominare, fascinare, fascinație, fermecare, încântare, înrobire, ocupare, răpire, robie, robire, seducere, seducție, supunere, vrăjire, (figurat) înfeudare, (figurat) îngenunchere, (livresc) servitute.
Servant, substantiv
Sinonime:
artilerist, trăgător; acolit, călugăr convers, servitor, (învechit) om de serviciu; (sport) serveur.
Cinstire, substantiv
Sinonime:
apreciere, atenție, cinste, condescendență, considerație, deferență, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, onoare, ospătare, preamărire, preaslăvire, prețuire, proslăvire, respect, reverență, servire, servit, slavă, slăvire, stimă, tratare, trecere, vază, (figurat) credit, (grecism învechit) sevas, (învechit și familiar) baftă, (învechit și regional) seamă, (învechit) distincție, (învechit) distingere, (învechit) lăudare, (învechit) mărie, (învechit) petrecere, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) rang, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) venerare, (Moldova) lefterie, (regional) îmbătare, (regional) prețuială.
Pedel, substantiv (învechit)
Sinonime:
aparitor, aprod, om de serviciu, portar, servitor, ușier.
Serveală, substantiv (regional)
Sinonime:
mâncare, servire, servit.
Deservit, substantiv neutru
Sinonime:
deservire, servire (necorespunzătoare). Deservit, adjectiv
Sinonime:
defavorizat, servit.
