Scăpa, verb Sinonime:
a se elibera, a se desprinde, a se salva; a se debarasa, a se descotorosi, a renunţa, a da drumul; a apune, a scăpăta, a fi în declin; a pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde; a nu lua în seamă, a omite, a pierde din vedere, a nesocoti.
Scăpăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
mizerie, sărăcie, (învechit) scăpătăciune, (popular) scăpătare.
Scapăr, substantiv
Sinonime:
scăpărare.
Scăpăra, verb Sinonime:
(figurat) a apărea, a se ivi; a fulgera, a scânteia, a sclipi, a străluci, a sticli, a luci.
Scăpărământ, substantiv
Sinonime:
scăpărătoare.
Scăpărar, substantiv
Sinonime:
scăpărătoare.
Scăpărare, substantiv feminin Sinonime:
scânteie, fulger, fulgerare, strălucire, lucire, sclipire.
Scăpărat, substantiv
Sinonime:
fulger, scăpărare, sclipire.
Scăpărătoare, substantiv feminin Sinonime:
cremene, amnar, iască.
Scăpărător (scăpărătoare), adjectiv Sinonime:
scânteietor, lucitor, sclipitor; (figurat) inteligent, subtil; (figurat) uimitor, impresionant, strălucit.
Scăpărătură, substantiv
Sinonime:
licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scăpărătoare, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.
Scăpare, substantiv
Sinonime:
adăpost, cădere, descotorosire, desfacere, dezbărare, eliberare, evadare, ieşire, inadvertenţă, omisiune, pierdere, salvare, (regional) întrelăsare.
Scăpărușă, substantiv (regional)
Sinonime:
chibrit.
Scăpăta, verb Sinonime:
a apune, a asfinţi, a se însera; a aluneca, a cădea, a se cufunda, a fi în declin; a sărăci, a-și pierde averea.
Scăpătăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
decadență, mizerie, sărăcie, sărăcire, (învechit) scăpăciune, (popular) scăpătare.
Scăpătare, substantiv
Sinonime:
apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, degenerare, mizerie, regres, sărăcie, sărăcire.
Scăpătat, substantiv neutru Sinonime:
(popular) asfinţit, apus; declin, coborâş, pantă.
Scăpătiş, substantiv
Sinonime:
apus, asfinţit, vest.
Scăpător, substantiv
Sinonime:
eliberator, salvator.
Scăpătură, substantiv
Sinonime:
eliberare, liberare, salvare, scăpare, scoatere.
Scăpău, substantiv
Sinonime:
alunecuș, gaură de scăpare, ieșire; neglijare, omisiune, omitere, trecere cu vederea; căcat, excrement, (la plural) fecale.
Apune, verb Sinonime:
a asfinţi, a scăpăta, a fi în declin, a dispare; a deceda, a muri.
Apus, substantiv neutru Sinonime:
asfinţit, scăpătatul soarelui, înserare; declin, decădere; occident, vest. Apus, adjectiv
Sinonime:
trecut.
Asfinţi, verb Sinonime:
a apune, a scăpăta, a coborî.
Cădere, substantiv feminin
Sinonime:
picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.
Chichiță, substantiv feminin
Sinonime:
alibi, cârciob, clenci, cutioară, cutiuță, ladă, lădișoară, lădiță, pretext, prilej, raclă, sertar, sertărel, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (figurat) nod în papură, (figurat) portiţă de scăpare, (figurat; la plural) subtilități, (figurat; la plural) taină, (Moldova) chelnă.
Curăţa, verb
Sinonime:
a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.
Debarasa, verb
Sinonime:
a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a lepăda, a scăpa, a se degaja, (Bucovina) a se coroti, (familiar și figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.
Declin, substantiv neutru
Sinonime:
regres, decădere, degradare; apus, asfinţire, asfinţit, crepuscul; scăpătare, decadenţă, (învechit) descreştere, scădenie, scădere.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Degajat (degajată), adjectiv
Sinonime:
curățat, deblocat, descongestionat, dezinvolt, eliberat, emanat, exalat, firesc, împrăştiat, înlăturat, liber, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nepăsător, neprefăcut, nesilit, nestânjenit, nestudiat, radiat, răspândit, retras, scăpat, simplu, spontan, (figurat) luat înapoi, (învechit) prostatic, (livresc) nonșalant.
Descărca, verb
Sinonime:
a scăpa de, a se uşura; a se dezlănţui, a se revărsa, a deşerta, a goli, (rar) a vida, (popular) a zvânta, (învechit şi regional) a scurge, (prin vestul Munteniei) a sicni; a trage, (învechit şi popular) a slobozi.
Descotorosi, verb
Sinonime:
a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, a se degaja, a se elibera, (Bucovina) a se coroti, (familiar; figurat) a înțărca, (figurat) a (se) scutura, (figurat) a se curăța, (grecism învechit) a exoflisi, (regional) a se cortorosi.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Dezbăra, verb
Sinonime:
a elibera, a scăpa, a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, (figurat) a (se) scutura, (familiar, figurat) a înţărca.
Elibera, verb
Sinonime:
a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.
Eliberat (eliberată), adjectiv Sinonime:
independent, emancipat, dezrobit, descătuşat, liber; scăpat, salvat, izbăvit.
Evaziune, substantiv feminin Sinonime:
evadare, fugă, scăpare, dezertare.
Expedia, verb
Sinonime:
a trimite, a transmite; (familiar) a îndepărta, a se descotorosi, a se degaja, a se elibera, a scăpa, (regional) a mâna, (învechit) a porni, (grecism învechit) a proftaxi, a adresa, a scrie, a înainta.
Faliment, substantiv neutru
Sinonime:
sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.
Falit (falită), adjectiv
Sinonime:
insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.
Fofila, verb Sinonime:
a se strecura, a se furişa, a se introduce, a pătrunde; (figurat) a se sustrage, a se eschiva, a scăpa.
Fugă, substantiv feminin
Sinonime:
alergare, alergătură, dezertare, evadare, goană, refugiu, repezeală, repezitură, scăpare, viteză, (Bucovina) scopcă, (figurat) zbor, (învechit) repeziş. Fuga, adverb
Sinonime:
curând, iute, în grabă, într-un ritm rapid, repede.
Fugi, verb
Sinonime:
a alerga, a curge, a dezerta, a dispărea, a evada, a evita, a goni, a merge în fugă, a o întinde, a o lua la goană, a o șterge, a o tuli, a ocoli, a scăpa (din), a se căra, a se eschiva, a se feri, a se mătrăși, a se mişca repede, a se perinda, a se refugia, a se scurge (rapid), a se sustrage, a trece prin faţa ochilor, a trece (repede), (Bucovina) a scopci, (despre anumite lichide) a da în foc, (familiar) a se cărăbăni, (învechit și regional) a cure, (popular) a lipsi, (regional) a (se) încura; (locuţiune) (a fugi în lume) a pleca de acasă; (locuţiune) (a fugi printre degete) a-i aluneca cuiva ceva din mână, (figurat) a nu se lăsa prins. Fugi, interjecție
Sinonime:
pleacă, (popular) tiva, (prin nord-estul Olteniei) tiutiu; (locuţiune) (fugi de-aici!) pleacă! nu mai spune!; (locuţiune) (fugi de-acolo!) da` de unde! nici gând să fie așa!
Fulger, substantiv neutru
Sinonime:
fulgerare, fulgerătură, fulgerel, sclipire, străfulgerare, (popular) scăpărare, scăpărat, (regional) sfulger, (învechit şi popular, la figurat) săgeată; (fulger electronic) bliț.
Fulgera, verb
Sinonime:
a izbi, a lovi, a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci, a trăsni, (popular) a scăpăra, (regional) a sfulgera, (regional, la figurat) a săgeta.
Hălădui, verb
Sinonime:
a domicilia, a fi, a izbuti, a înainta, a locui, a merge, a o duce, a petrece, a propăşi, a reuşi, a salva, a scăpa, a sta, a şedea, a trăi, a vieţui.
Ieșire, substantiv feminin
Sinonime:
anulare, apariție, atac, critică violentă, decolorare, eliberare, exit, ieșitor, ieșitură, invectivă, liberare, năvală, output, plecare, plimbare, poartă, portieră, publicare, purgație, răsărire, scaun, scăpare, spălăcire, ștergere, ușă, (figurat) dezlegare, (figurat) soluție, (învechit) cheltuire, (învechit) consecință, (învechit) dispariție, (învechit) părăsire, (învechit) purgare, (învechit) rămas-bun, (învechit) rezultat, (învechit) sfârșit, (învechit; despre ființe) origine, (rar) ieșit.
Izbăvi, verb Sinonime:
a scăpa, a salva, a mântui, a elibera.
Împuţina, verb
Sinonime:
a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a descreşte, a scădea, a slăbi, a-i scădea forța fizică, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (Transilvania) a scăpăta.
Lapsus, substantiv neutru Sinonime:
scăpare, uitare, lacună, eroare, lipsă.
Lipsă, substantiv feminin Sinonime:
absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.
Mântui, verb
Sinonime:
a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) isprăvi, a (se) izbăvi, a (se) limpezi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, a (se) sfârși, a (se) tămădui, a (se) termina, a (se) vindeca, a apăra, a disculpa, a emancipa, a epuiza, a fini, a ierta de păcate, a ispăși, a încheia, a justifica, a libera, a răpune, a scăpa, a scuza, a se lecui, (figurat) a (se) curăța, (figurat) a (se) spăla, (învechit și popular) a se cortorosi, (învechit) a (se) dezvinovăți, (învechit) a (se) litrosi, (învechit) a (se) măntui, (învechit) a (se) scoate, (învechit) a (se) scumpăra, (învechit) a (se) scura, (învechit) a (se) spăsi, (învechit) a (se) spogreși, (învechit) a isțeli, (învechit, impropriu) a se izbândi.
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.
Năzuinţă, substantiv feminin
Sinonime:
adăpost, aspiraţie, azil, dorinţă, refugiu, scăpare, ţel, ţintă.
Omisiune, substantiv feminin Sinonime:
neglijare, uitare, lipsă, lacună, scăpare.
Providenţă, substantiv feminin Sinonime:
divinitate, Dumnezeu, dumnezeire, pronie; (figurat) salvare, scăpare.
Rata, verb Sinonime:
a nu reuşi, a nu izbuti, a suferi un eşec, a da greş, a capota, a scăpa ocazia. Rată, substantiv feminin Sinonime:
cotă, parte, contribuţie.
Răsufla, verb Sinonime:
a respira; a se odihni, a poposi, a avea pace, a fi liniştit, a avea răgaz; a se scurge, a curge, a scăpa un lichid; a dezvălui, a transpira, a deconspira.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Salva, verb Sinonime:
a scăpa, a apăra, a feri de (ceva sau cineva).
Sărac (săracă), adjectiv Sinonime:
sărman, nevoiaş, strâmtorat, împovărat, scăpătat, ruinat, calic, în mizerie, cerşetor, golan; biet, nenorocit; neroditor, neproductiv, nefertil, sec, steril.
Sărăci, verb Sinonime:
a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.
Sărăcie, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, penurie, paupertate, strâmtorare, împovărare, scăpătare, mizerie, calicie.
Sări, verb Sinonime:
a sălta, a zvâcni, a ţâşni, a zburda, a ţopăi; a escalada, a trece peste (ceva); a se repezi, a năvăli, a se da la (cineva), a ataca, a da năvală, a se năpusti; a exploda, a face explozie, a se face praf; a omite, a uita, a trece cu vederea, a scăpa din vedere, a nu lua la rând; a interveni, a sprijini, a ajuta.
Sărman (sărmană), adjectiv Sinonime:
sărac, lipsit, nevoiaş, fără mijloace, strâmtorat, împovărat, scăpătat; amărât, nenorocit, biet.
Scădea, verb Sinonime:
a reduce, a micşora, a diminua, a împuţina, a scurta, a pierde, a concentra; a reține, a opri; a detaşa, a defalca, a desprinde; (figurat) a se potoli, a descreşte, a se domoli; a scăpăta, a apune.
Scânteietor (scânteietoare), adjectiv
Sinonime:
licăritor, lucios, lucitor, luminos, scăpărător, sclipitor, strălucit, strălucitor, viu, (astăzi rar) sclipind, (figurat) inteligent, (figurat) subtil, (învechit și regional) strălucios, (învechit și regional) vederos, (învechit) scânteind, (învechit) scânteios, (învechit) schinteietor, (învechit) sclivisit, (popular și familiar) sclipicios, (rar) luciu, (rar) sticlitor, (regional) stelos.
Sclipitor (sclipitoare), adjectiv Sinonime:
lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, scăpărător; (figurat) remarcabil, excelent, deosebit; inteligent, dotat, subtil.
Scoate, verb Sinonime:
a extrage, a elimina, a smulge, a extirpa; a da afară, a izgoni, a alunga, a goni, a destitui; a scăpa, a salva, a elibera, a degaja, a lăsa liber; a se dezbrăca, a se descălţa; a dobândi, a obţine, a câştiga; a tipări, a edita, a publica, a da la iveală; a crea, a elabora, a inventa, a da naştere, a produce.
Scuti, verb Sinonime:
a dispensa; a feri, a scăpa, a cruţa, a menaja; a lăsa în pace, a nu plictisi, a nu bate la cap, a nu agasa.
Scutura, verb Sinonime:
a (se) curăţa, a deretica; (figurat) a arunca, a lepăda, a îndepărta; a scăpa, a se debarasa, a se descotorosi; a se desprinde, a cădea; a zgâlţâi, a agita, a zdruncina; a se cutremura, a se înfiora, a se înfrigura; (familiar) a critica, a certa, a muștrului, a trage un perdaf.
Sticli, verb Sinonime:
a luci, a străluci, a sclipi, a scânteia, a licări, a strălumina, a scăpăra.
Tomnatic (tomnatică), adjectiv Sinonime:
(figurat) în declin, scăpătat, trecut, îmbătrânit; (figurat) celibatar, becher, burlac.
Transpira, verb
Sinonime:
a asuda, a năduşi; (figurat) a se auzi, a se transmite, a reieşi, a se afla, a scăpa (public), a ieşi la suprafaţă; a deveni cunoscut.
Uşura, verb
Sinonime:
a alina, a ceda, a descărca, a deveni mai ușor, a elibera, a face mai lesne de realizat, a face să se ușureze, a facilita, a favoriza, a feri prin scutire, a înlesni, a potoli, a salva, a scădea din greutate, a scăpa de o povară, a scuti, a slăbi, a (se) despovăra, a (se) diminua, a (se) micşora, a (se) reduce; a defeca, a se pișa, a se uda, a urina, a-și face nevoile.
Uşurat (uşurată), adjectiv
Sinonime:
descărcat, despovărat, micşorat, redus, scăzut; (figurat) fără grijă, împăcat, liniștit, mulţumit, scăpat de o grijă.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Deblocare (deblocări), substantiv feminin
Sinonime:
deblocat, degajare, deschidere, desfacere, liberare, scăpare, scoatere, (termen militar) despresurare.
Brichetă, substantiv
Sinonime:
aglomerat, cărămidă, huilă; (popular) aprinzătoare, (regional) scăpărătoare.
Chibrit, substantiv
Sinonime:
(regional) bâticel, cătrăniţă, chindercă, focălină, focăriţă, ghiufă, maşină, scăpărătoare, (Transilvania) aprinjoară, aprinzătoare, (prin Transilvania) bâtuţă, (Banat) feştilă, (prin Transilvania) (la plural) foacăle, (Transilvania) lemnuş, lemnuţ, (prin Transilvania) măcăuţ, (Transilvania) păiuţ, (prin Transilvania) (la plural) piruşte, (prin sud-vestul Transilvaniei) prislugă, (prin Transilvania şi Banat) (la plural) pucioase, (Transilvania) raipelţ, (Banat) răpelț, (prin Transilvania) schindoarţă, (prin Maramureș şi Transilvania) silitră, (prin Bucovina) sârnic, (prin Transilvania) stircă, (Transilvania şi Maramureș) şfebelă.
Clipi, verb
Sinonime:
a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a străfulgera.
Cocos, substantiv
Sinonime:
nucă de cocos; cocotier. Cocoş, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) (rar, adesea glumeţ) cucurigu, pintenat, (învechit şi popular) cântător; (ornitologie) (cocoş-de-munte) cocoş-sălbatic, (regional) gotcan, tarcan, tătar, cocoş-de-sihlă; (botanică) inimă; (tehnică) (Transilvania) scăpărătoare; coada-cocoşului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.
Coroti, verb
Sinonime:
a (se) debarasa, a degaja, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a scăpa.
Cortorosi, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) degaja, a (se) elibera, a fugi, a o șterge, a pleca, a scăpa de, a se căra, a se coroti, a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a se lepăda, a se mântui, (variantă) a (se) cotorăsi, (variantă) a (se) cotorisi, (variantă) a (se) cotorosi.
Decavare, substantiv
Sinonime:
ruinare, distrugere, sărăcire, scăpătare.
Decavat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, distrus, sărăcit, scăpătat.
Decădea, verb
Sinonime:
a regresa, (învechit) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, a retrograda; a se animaliza, a (se) abrutiza, a se declasa, a se degrada, a se degenera, a se ruina; a se corupe.
Demarcat, adjectiv
Sinonime:
delimitat, scos în evidență; (sport) scăpat.
Debura, verb
Sinonime:
a scăpa de, a curăți, a descărca, a decongestiona, a dezobstrua.
Descotorosire, substantiv
Sinonime:
debarasare, degajare, scăpare.
Desfacere, substantiv
Sinonime:
despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.
Dezbărare, substantiv
Sinonime:
debarasare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare.
Dezvăț, substantiv
Sinonime:
debarasare, dezbărare, dezobișnuință, dezobișnuire, dezvățare, înțărcare, înțărcat, lecuire, renunțare, scăpare, vindecare, (rar) spunere, (variantă) (învechit) desvăț.
Eliberare, substantiv
Sinonime:
liberare, salvare, scăpare, scoatere, (învechit şi popular) slobozire, (popular) mântuire, (învechit) scăpătură, dezrobire, ieşire, desfacere, desărcinare, descăunare, deblocare, evacuare.
Evada, verb
Sinonime:
a eluda, a fugi, a scăpa, a se salva, a se sustrage.
Evadare, substantiv
Sinonime:
fugă, (rar) evaziune, scăpare.
Eșapa, verb
Sinonime:
a scăpa, a ieși.
Eșapare, substantiv
Sinonime:
evacuare, scăpare.
Exoflisi, verb
Sinonime:
a achita, a concedia, a debarasa, a degaja, a descotorosi, a dezbăra, a îndepărta, a lichida, a onora, a plăti, a scăpa, a scoate.
Fecale, substantiv la plural
Sinonime:
excrement, (popular) căcat, scârnă, scăpău, (regional) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (învechit) scremet, (familiar) caca, coco, gâli, (figurat) rahat, lipsa mare, (eufemistic) scaun.
Volnici, verb
Sinonime:
a (se) strădui, a accepta, a admite, a canoni, a căzni, a chinui, a concepe, a dezrobi, a elibera, a emancipa, a forţa, a frământa, a împuternici, a îndreptăți, a îngădui, a învesti cu drepturi, a lăsa liber, a libera, a munci, a necăji, a osteni, a permite, a răbda, a salva, a scăpa, a scoate, a sforţa, a sili, a suferi, a suporta, a tolera, a trudi, a zbate, a zbuciuma, a-și da silința.
Sclipitură, substantiv
Sinonime:
licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.
Bâști, interjecție
Sinonime:
dispari, pleacă de aici; (regional) băr, hăr, tăr; (variantă) bâschi. Bâști, substantiv
Sinonime:
salt, smucitură. Bâști, verb
Sinonime:
a dispărea, a fugi, a scăpa.
Litrosi, verb
Sinonime:
(popular) a despărți, a distruge, a elibera, a face să dispară, a nimici, a potopi, a prăpădi, a pune în libertate, a salva, a scăpa, a scutura, a separa, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (învechit) a alitrosi; (figurat) a fura, a mătrăși.
Strălucitor, adjectiv
Sinonime:
celebru, eclatant, expresiv, faimos, fastuos, grandios, ilustru, intens, lucitor, luminos, mare, minunat, plin de strălucire, radios, renumit, reputat, scăpărător, scânteietor, sclipitor, splendid, strălucit, vestit, violent, viu, (figurat) răsunător, (învechit și regional) vederos, (învechit) înlucit, (livresc) briant, (rar) sticlitor, (rar) străluminat, (regional) stelos.
Izbăvire, substantiv
Sinonime:
mântuire, salvare, scăpare, (livresc) redempțiune; (învechit) mântuință, mântuitură, spăseală, spăsenie, spăsire.
Meseri, verb
Sinonime:
(învechit) a calici, a fi sărac, a ruina, a sărăci, a scăpăta, a trăi în sărăcie.
Sticlire, substantiv
Sinonime:
licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire, străluciu, străluminare, (învechit) lucoare, (învechit) strălucoare.
Scânteiere, substantiv
Sinonime:
licăr, licărire, licăriș, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scintilație, sclipeală, sclipire, sclipit, sclipitură, sticlire, străfulgerare, strălucire, străluciu, străluminare, zare, (învechit) lucoare, (învechit) scăpărătură, (învechit) strălucoare, (popular și familiar) sclipet.
Mişelire, substantiv (învechit)
Sinonime:
sărăcire, scăpătare.
Sărăcire, substantiv
Sinonime:
pauperizare, ruinare, scăpătare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Licăriş, substantiv
Sinonime:
licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.
Mântuitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
izbăvire, mântuire, salvare, scăpare.
Piromac, adjectiv (învechit)
Sinonime:
scăpărător.
Reduce, verb
Sinonime:
a (se) atenua, a (se) calma, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) ieftini, a (se) împuțina, a (se) limita, a (se) liniști, a (se) mărgini, a (se) mici, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) restrânge, a (se) rezuma, a (se) scurta, a (se) tempera, a (se) ușura, a concentra, a constrânge, a cotropi, a cuceri, a descrește, a face să fie mai mic, a încetini, a lăsa, a obliga, a ocupa, a prescurta, a readuce, a scădea, a se mulțumi, a sili, a simplifica, a slăbi, a sta, a subjuga, a supune, (figurat) a (se) îmblânzi, (figurat) a (se) îndulci, (figurat) a (se) înmuia, (figurat) a (se) muia, (figurat) a comprima, (figurat) a condensa, (figurat) a piluliza, (învechit și figurat) a îngusta, (învechit și regional) a (se) strâmta, (învechit) a (se) puțina, (învechit) a reduțirui, (popular și figurat) a se pișca, (rar) a (se) pacifica, (rar) a se încheia, (Transilvania) a scăpăta.
Întrelăsare, substantiv
Sinonime:
neglijare, omisiune, scăpare, suspensie, trecere cu vederea, uitare.
Scoatere, substantiv
Sinonime:
ablațiune, anulare, concediere, curățare, demitere, desărcinare, descălțare, descălțat, descăunare, desfacere, desprindere, destituire, dezbrăcare, dezgropare, editare, eliberare, eliminare, excludere, exereză, exploatare, extirpare, extracție, extragere, imprimare, imprimat, încasare, îndepărtare, înlăturare, liberare, obținere, publicare, realizare, salvare, scăpare, scos, smulgere, suprimare, ștergere, tăiere, tipărire, tipărit, tragere, (familiar) dezechipare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (învechit și popular) slobozire, (învechit) publicarisire, (învechit) publicație, (învechit) publicitate, (învechit) scăpătură, (învechit) tipărie, (popular) mântuire.
Schelma, verb (regional)
Sinonime:
a fugi, a scăpa; (locuțiune verbală; a o schelma) a dispărea pe furiș, a fugi (în mare grabă și pe furiș), a o lua la sănătoasa, a o șchelma, a o șpardi, a o șterge, a o tuli, a spăla putina.
Urcelnic, substantiv (regional)
Sinonime:
gaură de scăpare, scăpău.
