Sacerdoţiu, substantiv neutru Sinonime:
cler, preoțime; (figurat) chemare, misiune.
Cler, substantiv
Sinonime:
(biserică) preoţime, (livresc) sacerdoţiu, (popular) popime, (învechit) preoţie.
Misiune, substantiv feminin
Sinonime:
ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.
Preoţie, substantiv feminin
Sinonime:
cler, popie, preoţime, prezbiterat, (livresc) sacerdoţiu.
Vocaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aptitudine, atracție, atracțiune, capacitate, chemare, destinație, dispoziție, dispozițiune, geniu, înclinare, înclinaţie, misiune, pornire, predestinare, predestinație, predispoziţie, rol, sacerdoțiu, talent, (învechit) vocațiune.
Menire, substantiv
Sinonime:
chemare, destin, misiune, oracol, predestinare, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, rol, rost, sarcină, scop, soartă, (livresc și figurat) sacerdoțiu, (regional) menință.
Preoţime, substantiv
Sinonime:
cler, (învechit) preoție, (învechit) preuțime, (livresc) sacerdoțiu, (popular) popime.
Preuție, substantiv (învechit)
Sinonime:
popie, preoție, sacerdoțiu.
Minister, substantiv
Sinonime:
cabinet, consiliu de miniștri, departament, executiv, funcțiune, guvern, ministeriat, ministru, oficiu, sacerdoțiu, (învechit) portofel, (livresc) portofoliu; (minister public) acuzator, magistratură, parchet, procuror.
