Sabota, verb Sinonime:
a frâna, a împiedica (o acţiune), a unelti; a pune piedici.
Sabotagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
sabotaj, sabotare.
Sabotaj, substantiv neutru
Sinonime:
frânare, împiedicare, sabotare, (figurat) torpilare, (învechit) sabotagiu.
Sabotare, substantiv
Sinonime:
sabotaj.
Submina, verb
Sinonime:
a ataca, a compromite, a dărâma, a lovi, a periclita, a sabota, a săpa, a slăbi, a suplanta, a surpa, a zădărnici, (figurat) a măcina, (figurat) a roade, (figurat) a torpila, (rar) a mina „pe dedesubt”.
Zădărnici, verb Sinonime:
a împiedica, a dejuca, a sabota, a compromite.
Dinamită, substantiv
Sinonime:
bombă, nitroglicerină, (prin Transilvania) puşcău. Dinamita, verb
Sinonime:
a distruge cu dinamită, a exploda, a detona; (figurat) a face să sară în aer, a sabota, a împiedica, a distruge.
Subminare, substantiv
Sinonime:
sabotare, subversiune, (figurat) torpilare, (învechit) suplantare, (rar) minare „pe dedesubt”.
Dinamitare, substantiv
Sinonime:
aruncare în aer, atentat, dinamitat, distrugere, explozie, plasticare, sabotare.
Subminat, adjectiv
Sinonime:
compromis, nimicit, sabotat, slăbit, suplantat, zădărnicit.
