Sărăci, verb Sinonime:
a scăpăta, a calici, a se ruina, a ajunge în sapă de lemn, a decădea, a da de fundul sacului, a rămâne pe drumuri; a despuia, a jecmăni, a fura, a sustrage, a lăsa pe drumuri.
Sărăcică, substantiv
Sinonime:
(botanică) scaiul-dracului, scaiul-vânăt, spin.
Sărăcie, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, penurie, paupertate, strâmtorare, împovărare, scăpătare, mizerie, calicie.
Sărăcime, substantiv
Sinonime:
calicime, (învechit) sărmănime.
Sărăcin, substantiv
Sinonime:
(învechit) arab, mahomedan, maur, musulman, sarazin; (regional) mei.
Sărăcios, adjectiv (regional)
Sinonime:
lipsit de avere, mizer, mizerabil, nevoiaș, sărac, sărăcăcios, sărman; (învechit) sărat.
Sărăcire, substantiv
Sinonime:
pauperizare, ruinare, scăpătare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Ariditate, substantiv feminin Sinonime:
uscăciune, pustietate, deşert, sterilitate; sărăcie.
Calici, verb Sinonime:
a deveni calic; a sărăci, a da faliment, a se ruina, (învechit) a mofluzi; (reflexiv) a se zgârci, a se scumpi; (regional) a ologi, a schilăvi; (învechit) a cerşi, a cere.
Calicime, substantiv feminin Sinonime:
sărăcime; cerşetorime; (învechit) popor, oameni de rând.
Decava, verb Sinonime:
a ruina, a se distruge, a sărăci, a-şi pierde averea.
Faliment, substantiv neutru
Sinonime:
sărăcie, scăpătare, mofluzie, bancrută, crah, (învechit şi regional) selamet, (învechit) mofluz, mofluzenie, mofluzlâc, (învechit, în Transilvania) cridă; (figurat) ruină, eșec total, eșec complet, nereușită totală, fiasco.
Falit (falită), adjectiv
Sinonime:
insolvabil, mofluz, sărăcit, scăpătat, aflat în faliment; (figurat) prăbușit, ruinat, distrus.
Golătate, substantiv feminin
Sinonime:
goliciune, nuditate, pustiire, sărăcie, vid.
Goliciune, substantiv feminin
Sinonime:
(popular) golătate, nuditate; (figurat) lipsă, sărăcie.
Lefteri, verb (popular) Sinonime:
a sărăci, a rămâne fără bani, a pierde averea.
Lipsă, substantiv feminin Sinonime:
absenţă, inexistenţă; imperfecţiune, defect, lacună, scădere, omisiune, scăpare, carenţă; nevoie, sărăcie, neajunsuri, privaţiune, mizerie.
Mişelie, substantiv feminin
Sinonime:
abjecție, deșertăciune, fărădelege, ignominie, infamie, inutilitate, josnicie, lipsă, mârșăvie, mizerie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, nevoie, nimic, sărăcie, ticăloşie, turpitudine, zădărnicie, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) nimicnicie, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (rar) scelerație, (regional) mârșăvenie.
Mizerie, substantiv feminin Sinonime:
sărăcie, lipsă; murdărie, dezordine; necaz, grijă, neplăcere, şicană, hărţuială.
Nefericire, substantiv feminin Sinonime:
nenorocire, năpastă, pacoste, belea, necaz; decădere, mizerie, sărăcie, ticăloşie.
Neputinţă, substantiv feminin
Sinonime:
afecțiune, boală, imposibilitate, impotență, incapacitate, infirmitate, invaliditate, lipsă, maladie, mizerie, nevoie, sărăcie, slăbiciune, (învechit) nemernicie, (popular) becisnicie, (popular) netrebnicie, (popular) nevolnicie, (regional) nevoioșetură.
Nevoie, substantiv feminin Sinonime:
trebuinţă, cerinţă, necesitate, nevoinţă; grijă, necaz, supărare, amărăciune, chin, lipsă, mizerie, sărăcie; (la plural) treburi, preocupări, afaceri; greutate, povară, dificultate, neajuns, încurcătură, neplăcere, bucluc.
Paupertate, substantiv feminin Sinonime:
sărăcie, lipsă, penurie; mizerie, lipsuri.
Penurie, substantiv feminin Sinonime:
sărăcie, lipsă, paupertate.
Privațiune, substantiv feminin
Sinonime:
abstinență, abținere, indigență, insuficiență, lipsă, mizerie, nevoie, privare, renunțare, sărăcie.
Prostime, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
mulţime, norod, sărăcime, gloată.
Ruina, verb Sinonime:
a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada, a se distruge, a se preface în ruină; a sărăci, a scăpăta, a da faliment, a mofluzi, a rămâne falit, a decădea. Ruină, substantiv feminin Sinonime:
dărâmătură, surpătură, risipitură; faliment, bancrută, dezastru, mofluzie.
Scăpăta, verb Sinonime:
a apune, a asfinţi, a se însera; a aluneca, a cădea, a se cufunda, a fi în declin; a sărăci, a-și pierde averea.
Secătui, verb Sinonime:
a istovi, a epuiza, a stoarce, a vlăgui, a slei, a obosi; a sărăci, a seca, a dispărea.
Toca, verb Sinonime:
a tăia, a mărunţi; (figurat) a cheltui, a risipi, (figurat) a consuma, a sărăci, a ruina; (figurat) a sporovăi, a flecări, a trăncăni, a cleveti; a bate, a ciocăni, a lovi, a snopi.
Umilinţă, substantiv feminin Sinonime:
supunere, smerenie, plecăciune; (figurat) sărăcie, mizerie; înjosire, ofensă, jignire, ruşine, ocară, batjocură, necinste, dezonoare.
Usca, verb Sinonime:
a zvânta, a zbici, a deshidrata (legume, fructe); a se atrofia, a se veşteji, a se sfriji, a se ofili; (familiar) a ruina, a sărăci.
Ruinat (ruinată), adjectiv
Sinonime:
căzut în ruină; dărăpănat, distrus, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, demolat, delabrat, deteriorat, devastat; (figurat) sărăcit, scăpătat.
Austru, substantiv
Sinonime:
(popular) sărăcilă, traistă-goală; (regional) vântul negru.
Calicenie, substantiv
Sinonime:
avariție, calicie, lipsă, mizerie, nevoie, parcimonie, sărăcie, zgârcenie, (învechit) cumplitate, (învechit) scumpătate, (învechit) scumpete, (învechit) scumpie, (popular și familiar) cărpănoșie, (popular) scumpenie, (rar) meschinărie.
Calicie, substantiv
Sinonime:
avariție, calicenie, cerșetorie, lipsă, mizerie, nevoie, parcimonie, sărăcie, zgârcenie, (învechit) cumplitate, (învechit) scumpătate, (învechit) scumpete, (învechit) scumpie, (popular și familiar) cărpănoșie, (popular) scumpenie, (rar) meschinărie.
Compătimi, verb
Sinonime:
a căina, a deplânge, a plânge, (livresc) a deplora, (învechit şi popular) a tângui, (învechit şi regional) a căi, (regional) a sărăci, (Transilvania, Maramureș şi Moldova) a şăinăli, (învechit) a jeli, a jelui.
Decavare, substantiv
Sinonime:
ruinare, distrugere, sărăcire, scăpătare.
Decavat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, distrus, sărăcit, scăpătat.
Topinambur, substantiv
Sinonime:
picioică, măr-de-pământ, morcov-porcesc, nap porcesc, (la plural) pere-iernatice, gulie, (articulat) cartoful săracilor.
Sarazin, substantiv
Sinonime:
arab, mahomedan, mahometan, maur, musulman, semit, (învechit) sărăcin.
Neajungere, substantiv
Sinonime:
insuficienţă, lipsă, mizerie, sărăcie.
Scăpăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
mizerie, sărăcie, (învechit) scăpătăciune, (popular) scăpătare.
Scăpătăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
decadență, mizerie, sărăcie, sărăcire, (învechit) scăpăciune, (popular) scăpătare.
Infertilitate, substantiv
Sinonime:
ariditate, infecunditate, lipsă de fertilitate, nerodnicie, sărăcie, sterilitate.
Nerodnicie, substantiv
Sinonime:
infertilitate, nefertilitate, neproductivitate, nerentabilitate, sărăcie, sterilitate, zădărnicie, (rar) sterpăciune.
Nefertilitate, substantiv
Sinonime:
infertilitate, neproductivitate, nerodnicie, sărăcie, sterilitate, (rar) sterpăciune.
Scăpătare, substantiv
Sinonime:
apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, degenerare, mizerie, regres, sărăcie, sărăcire.
Proletariza, verb
Sinonime:
a deveni proletar; a (se) pauperiza, a sărăci.
Proletarizare, substantiv
Sinonime:
pauperizare, sărăcire.
Scumpătate, substantiv
Sinonime:
atenție, avariție, calicenie, calicie, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, exactitate, exactitudine, grijă, înțelepciune, judecată, lipsă, măsură, meticulozitate, migală, migăleală, minte, minuțiozitate, mizerie, moderație, nevoie, precizie, rațiune, rigoare, rigurozitate, sărăcie, scrupulozitate, scumpete, socoteală, socotință, tact, zgârcenie.
Meserătate, substantiv
Sinonime:
lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie.
Nesosinţă, substantiv
Sinonime:
belea, bucluc, dandana, încurcătură, lipsă, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, sărăcie, supărare.
Indigență, substantiv
Sinonime:
carență, lipsă, mizerie, nevoie, penurie, sărăcie.
Sărăpanie, substantiv
Sinonime:
(regional) lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Slăbie, substantiv
Sinonime:
(învechit) anemie, debilitate, deșert, flămânzare, șold; cusur, defect, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, meteahnă, nărav, patimă, secătuială, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, viciu, vlăguire; (regional) lipsă (de avere), neavere, nevoie, sărăcie.
Meseri, verb
Sinonime:
(învechit) a calici, a fi sărac, a ruina, a sărăci, a scăpăta, a trăi în sărăcie.
Neavere, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular) lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Nevoinţă, substantiv
Sinonime:
anevoință, belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.
Ţărănime, substantiv
Sinonime:
gloată, iobăgime, norod, sărăcime, ţărănie, (figurat) opincă, (învechit) mojicime, (învechit) prostime.
Mişelătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie, (învechit) meserătate.
Mişelire, substantiv (învechit)
Sinonime:
sărăcire, scăpătare.
Ruinare, substantiv
Sinonime:
dărăpănare, degradare, distrugere, istovire, măcinare, năruire, părăginire, sărăcire, scăpătare, stricare, (familiar) decavare, (învechit) mișelire.
Niştotă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cerință, exigență, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obligație, penurie, pretenție, sărăcie, scumpete, trebuință.
Dezbrăcător, adjectiv
Sinonime:
despuietor, dezgolitor; (figurat) jefuitor, ruinător, sărăcitor.
Îmbrânca, verb
Sinonime:
a cădea în brânci, a da în brânci, a îmbrânci, a sărăci, a slăbi.
Insuficienţă, substantiv
Sinonime:
carență, cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, racilă, sărăcie, scădere, slăbiciune, tară, viciu, (învechit) greșeală, (învechit) lichea, (învechit) neajungere, (învechit) nedesăvârșire, (învechit) răutate, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea, (regional) teahnă.
Pauperitate, substantiv
Sinonime:
indigență, pauperism, paupertate, sărăcie.
Pauperism, substantiv
Sinonime:
indigență, paupertate, sărăcie.
Pauperiza, verb
Sinonime:
a aduce în stare de mizerie, a proletariza, a sărăci.
Pauperizant, adjectiv
Sinonime:
(învechit) sărăcitor.
Mesărătate, substantiv (învechit)
Sinonime:
sărăcie, (învechit) meserătate.
Milogime, substantiv
Sinonime:
calicime, cerșetorime, cerșitorime, sărăcime.
Neavuție, substantiv
Sinonime:
neavere, sărăcie.
Sărmănime, substantiv (învechit)
Sinonime:
calicime, prostime, sărăcime.
Mizerabilmente, adverb
Sinonime:
sărăcește, în sărăcie extremă.
Mizerăciune, substantiv
Sinonime:
mizerie, pauperism, paupertate, sărăcie.
Neîndestulare, substantiv (învechit)
Sinonime:
insuficiență, sărăcie.
Scumpeliște, substantiv (regional)
Sinonime:
foamete, lipsă, sărăcie, scumpete, scumpire.
Salicilat, substantiv
Sinonime:
(chimie) acid salicilic, (rar) salicil, (regional) salicid; (variante regionale) salacilat, salacinat, saracilat, saricilat; (salicilat de antipirină) antipirină salicilică, salipirină; (salicilat de fenol) salol.
Strâmtorime, substantiv (învechit)
Sinonime:
lipsă, mizerie, privațiune, sărăcie, (variantă) strimtorime.
Sărăcește, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
golănește, în sărăcie, mizerabilmente.
Sărăcăci, verb (învechit)
Sinonime:
a sărăci.
Sărăcăcie, substantiv (învechit)
Sinonime:
lipsă, nevoie, sărăcie, (învechit și popular) neavere.
Calicire, substantiv
Sinonime:
avariție, cerșire, sărăcire, schilodire.
Umilitate, substantiv
Sinonime:
deferență, degradare, modestie, obsecviozitate, plecare, sărăcie, simplitate, smerenie, supunere, umilință, (învechit) umilenie.
Sărmăni, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a calici, a ruina, a sărăci, a scăpăta, (variantă) a surumăni.
