Repudiere, substantiv
Sinonime:
abandon, despărțire, divorț, rejet, renegare, renunțare, respingere, ruptură.
Divorţ, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezacord, nepotrivire, repudiere, ruptură, separare, separaţie; (învechit) divorciu, divors, divorția, divorțium; (popular) despărţenie, (regional) dihorț.
Apostazie, substantiv
Sinonime:
abandon, abjurație, răzvrătire, renegare, renunțare, repudiere, retractare, revoltă, trădare, (variantă) apostasie.
Rejet, substantiv
Sinonime:
abandon, ejecție, eliminare, evacuație, excluziune, inacceptare, neacceptare, recuzație, refuz, repudiere, respingere, veto; (geologie) denivelare (produsă de o falie); (procedeu de versificație) enjambement, ingambament.
Renegare, substantiv
Sinonime:
abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Respingere, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, excludere, inacceptare, înfierare, neacceptare, neadmitere, neaprobare, recuzare, refuz, refuzare, rejectare, rejectat, renegare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, repudiere, repulsie, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) recuzație, (popular) osândire.