Refuta, verb
Sinonime:
a combate, a contesta, a contrazice, a dezavua, a dezminți, a obiecta.
Refutabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, atacabil, contestabil, dezavuabil, discutabil, negabil.
Refutabilitate, substantiv
Sinonime:
falsificabilitate.
Refutare, substantiv
Sinonime:
combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.
Refutație, substantiv (franțuzism)
Sinonime:
refutare, respingere, combatere, obiecție, prolepsă.
Refutațiune, substantiv
Sinonime:
refutare, refutație.
Replică, substantiv feminin
Sinonime:
calc, copie, dublură, duplicata, facsimil, fotocopie, geamăn, imitație, mulaj, reproducere, sosie; contraatac, contraofensivă, răspuns, reacţie, ripostă. Replica, verb
Sinonime:
a da o replică, a face față la, a întoarce, a obiecta, a prici, a răspunde, a reacționa, a recrimina, a refuta, a retorca, a riposta, (învechit) a întâmpina.
Atacabil, adjectiv
Sinonime:
anulabil, criticabil, discutabil, refutabil, slab, vulnerabil.
Dezminţire, substantiv
Sinonime:
contestare, contrazicere, deszicere, dezavuare, dezicere, infirmare, negare, recuzare, refutare, retractare, tăgăduire.
Prolepsă, substantiv
Sinonime:
precepție, refutație.
Confutație, substantiv
Sinonime:
refutare, refutație.
Decidabil, adjectiv
Sinonime:
demonstrabil, refutabil, rezolvabil.
Contraargumentare, substantiv
Sinonime:
contestare, contestație, contraafirmare, contraafirmație, contrademonstrare, contrademonstrație, contrateză, refutare, refutație.
Contraargumenta, verb
Sinonime:
a contesta, a refuta.
Negabil, adjectiv
Sinonime:
contestabil, dezavuabil, discutabil, dubios, refutabil.
Negaţie, substantiv
Sinonime:
contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
